Călătoria apostolică a Sanctității Sale Leon al XIV-lea
în Uruguay (6–8), Argentina (8–11) și Peru (11–16)
(6–17 noiembrie 2026)
Întâlnire cu autoritățile, societatea civilă și corpul diplomatic
„Gran Teatro Nacional” (Lima), miercuri, 11 noiembrie 2026
Doamnă președintă a republicii,
distinse autorități,
doamnelor și domnilor,
Mă bucur profund să mă întorc în Peru. Vă mulțumesc, doamnă președintă, pentru cuvintele dumneavoastră cordiale de bun venit. Îmi exprim, de asemenea, recunoștința pentru invitația amabilă de a veni pe acest pământ drag și tuturor celor care au pregătit călătoria, făcând posibil să mă pot întâlni cu comunități din diferite regiuni ale țării.
Această întoarcere are pentru mine o semnificație cu totul specială. Istoria mea cu Peru a început cu mult înainte ca Domnul să-mi încredințeze Dieceza de Chiclayo. Timp de mulți ani am împărtășit viața oamenilor săi, le-am ascultat preocupările și am învățat din credința lor. Mulți mi-au deschis ușile caselor lor, au împărțit cu mine masa lor – și, desigur, câte un ceviche bun – și m-au făcut să mă simt unul de-al lor. În 2015 am primit cetățenia peruviană. Acel act a manifestat o legătură pe care acest popor o țesuse în viața mea cu mult timp înainte. Astăzi înțeleg cât de mult din acest pământ rămâne cu mine și cât de mult din propria mea istorie vă aparține și vouă.
Mă întorc ca succesor al lui Petru, chemat să slujesc Biserica universală. Din această responsabilitate, recunosc în acei ani o parte din drumul pe care Domnul m-a format ca păstor. Dacă mi s-ar îngădui să parcurg din nou acei ani, aș face-o iarăși cu bucurie, primind atât momentele lor fericite, cât și dificultățile lor. De aceea vă pot spune, cu profundă recunoștință, că mă întorc și în patria mea.
Peru are o istorie milenară, formată din popoare de diferite limbi și tradiții. O parte din această istorie continuă să fie povestită în quechua, aimara și în limbile Amazoniei. Acesteia i s-au alăturat, odată cu trecerea secolelor, alte moșteniri, printre care cea afro-peruviană și cea asiatico-peruviană, care au contribuit și ele la formarea identității țării. Acum aproape cinci sute de ani, vestirea evangheliei a deschis un capitol decisiv al acestei istorii. Așa cum a amintit Benedict al XVI-lea, „din întâlnirea acestei credințe cu etniile originare s-a născut bogata cultură creștină a acestui continent” (Discurs inaugural la a V-a Conferință Generală a Episcopatului Latinoamerican, 13 mai 2007). Credința a prins rădăcini adânci pe aceste meleaguri și și-a găsit expresia în tradițiile lor și în nenumărate opere de caritate. Este suficient să ne amintim că prima floare de sfințenie latinoamericană a purtat numele de Rosa, iar acea Rosa era peruviană.
Regiunile statului Peru păstrează tradiții proprii și fiecare aduce ceva diferit la viața națională. Unitatea unui popor se întărește atunci când aceste diferențe își găsesc locul și fiecare persoană contribuie pornind de la propria istorie și propriile convingeri. Peru păstrează expresii cotidiene de solidaritate: muncile comunitare (faenas comunales) în care vecinii își unesc eforturile pentru a realiza o lucrare de care beneficiază toți, ajutorul pe care și-l oferă familiile în fața dificultăților și ospitalitatea pe care de atâtea ori am constatat-o. În aceste gesturi se descoperă un mod de a-ți iubi propria patrie care se manifestă, înainte de toate, în grija față de cei care o locuiesc.
A iubi un popor înseamnă a dori ca toți să poată trăi demn în el, a te interesa de el și a fi dispus să oferi ceva din tine însuți pentru binele lui. Este un sentiment pe care am ajuns să-l înțeleg mai bine datorită vouă și pe care astăzi doresc să-l împărtășesc cu cei care exercită responsabilități publice.
Doamnă președintă, distinse autorități: această grijă față de binele celorlalți se concretizează în mod admirabil în serviciul public. Papa Francisc, care a vizitat acest pământ drag în 2018, a amintit că politica „este o vocație foarte înaltă, este una dintre formele cele mai prețioase ale carității, pentru că urmărește binele comun” (Exortația apostolică Evangelii gaudium, 205). Viața democratică reunește persoane cu convingeri și aspirații diferite, unite de același destin național. Instituțiile oferă căi pentru ca aceste diferențe să-și găsească expresia și să se poată parcurge drumuri de înțelegere. Deciziile publice îi ating și pe cei care trăiesc departe de locurile în care se iau. Dar acest lucru nu ar trebui niciodată să se transforme în uitare.
Pentru a cunoaște nevoile celor care sunt departe, este necesar să începem prin a-i asculta. Îmi amintesc conversații aparent simple în care ieșeau la iveală dificultățile unei familii sau speranțele unei întregi comunități. Într-o țară în care se vorbesc atâtea limbi, a asculta cere, de asemenea, să se facă în așa fel încât toți să se poată face înțeleși. Cei care se adresează instituțiilor așteaptă să fie ascultați, să înțeleagă deciziile care îi privesc și să găsească pe cineva căruia să i se poată adresa cu încredere. În spatele dosarelor, al procedurilor obișnuite sau al numărului abstract al recensământului național, există chipuri concrete care așteaptă răspunsuri de care depinde o bună parte din liniștea lor.
A asculta cere o răbdare deosebită atunci când sunt înfruntate dezacorduri sau experiențe dureroase. Și Peru a traversat momente dificile care au pus la încercare conviețuirea dintre locuitorii săi. Evenimentele din trecut merită să fie tratate cu dreptate și sensibilitate, lăsând spațiu pentru ca să crească buna înțelegere, iar diferențele să poată fi abordate cu respect. Viața democratică implică a recunoaște că nimeni nu posedă toate răspunsurile și că diferențele nu împiedică împărtășirea unei preocupări sincere pentru binele țării. Aș dori să-i încurajez pe toți să cultive onestitatea, corectitudinea și disponibilitatea spre întâlnire, calități care susțin încrederea între persoane și dau soliditate vieții instituțiilor.
Pentru familii, pacea are o semnificație foarte concretă: a pleca la muncă fără teamă, a avea grijă de copii și a se întoarce acasă cu seninătate. Sunt aspirații simple, dar nimeni nu ar trebui să fie lipsit de ele. Biserica cunoaște suferința pe care o provoacă violența și dorește să rămână aproape de cei care o îndură, încurajând eforturile tuturor celor care lucrează pentru a proteja viața, demnitatea și drepturile persoanelor prin drept și dreptate.
A-ți întreține cu demnitate propria familie face parte, de asemenea, din această pace cotidiană. Mă gândesc la cei care lucrează pământul, la pescarii care ies pe mare, la micii comercianți și la cei care susțin activitatea orașelor. Fiecare dintre aceste munci contribuie la viața națiunii și merită să fie recunoscută în demnitatea ei. Sfântul Paul al VI-lea a învățat că dezvoltarea autentică trebuie să promoveze „pe toți oamenii și pe tot omul” (Scrisoarea enciclică Populorum progressio, 14). Această dezvoltare cuprinde bunăstarea materială și aspirațiile culturale, morale și spirituale ale fiecărei persoane. Există bunuri pe care nicio prosperitate economică nu le poate înlocui: pacea conștiinței, certitudinea de a fi iubit și libertatea de a căuta adevărul și de a-ți orienta propria viață conform acestuia.
Dorința de a căuta adevărul începe să se manifeste foarte devreme, în întrebările cu care un copil descoperă lumea. O școală capabilă să primească această căutare îi poate deschide orizonturi care înainte păreau îndepărtate și îl poate ajuta să-și recunoască propriile capacități. Mă gândesc cu recunoștință la învățătorii și profesorii din diferitele regiuni ale statului Peru, care însoțesc această descoperire și le transmit elevilor lor valorile pământului lor, pentru ca să învețe să-l cunoască și să-l iubească. Dar orizonturile care se deschid în sălile de clasă trebuie să găsească apoi oportunități reale. Adresez un cuvânt de afecțiune tinerilor, în special celor care își caută primul loc de muncă sau se pregătesc pentru noi responsabilități. Să lucrăm pentru ca ei să-și poată dezvolta talentele și să le pună cu generozitate în slujba celorlalți, în special a celor mai nevoiași.
Atunci când o persoană se îmbolnăvește sau are nevoie de îngrijiri continue, se schimbă și viața celor din jurul ei. Cine a însoțit o persoană dragă știe cât de mult înseamnă o îngrijire medicală la timp, o prezență prietenoasă și un cuvânt de mângâiere. Mă gândesc la bătrâni, la persoanele cu dizabilități și la cei care suferă din cauza singurătății sau a dificultăților legate de sănătatea mintală. Multe familii susțin în tăcere această sarcină, adesea cu mari sacrificii. Încurajez autoritățile să sprijine această dăruire, facilitându-le servicii de sănătate accesibile și consolidând medicina preventivă. Cei care își dedică forțele pentru a avea grijă de alții au nevoie, de asemenea, să găsească pe cineva care să aibă grijă de ei.
Mă gândesc și la atâtea femei peruviene care au susținut cantinele populare (comedores populares și ollas comunes), și la cele care, din profesiile și responsabilitățile lor publice, contribuie la binele țării. Fie ca toate acestea să-și poată dezvolta liber capacitățile, să participe pe deplin în comunitățile lor și să trăiască libere de violență și de orice formă de exploatare.
În Peru, fluviile Amazoniei, înălțimile andine și întinsul litoral dau formă vieții numeroaselor comunități și muncii locuitorilor lor. Valorificarea resurselor sale, prin agricultură, pescuit sau minerit, cere îngrijirea naturii și respectarea comunităților care depind de ea (cf. Francisc, Scrisoarea enciclică Laudato si’, 183). Cunoașterea fiecărui teritoriu permite anticiparea riscurilor fenomenelor naturale și protejarea mai bună a populației. Solidaritatea pe care peruvienii o manifestă în fața urgențelor merită să găsească instituții la fel de angajate, capabile să prevină și să acționeze la timp atunci când o viață este în pericol.
Știința și tehnologia ajută la anticiparea multora dintre aceste riscuri. Progresele lor permit, de asemenea, îmbunătățirea asistenței medicale și apropierea oportunităților educaționale de comunitățile îndepărtate. Inteligența artificială extinde aceste posibilități și transformă modul nostru de a lucra și de a relaționa. Așa cum am amintit în Magnifica humanitas, aceste noi capacități reclamă discernământ și o orientare responsabilă spre binele comun (cf. nr. 5). Beneficiile lor să ajungă la toți, iar dezvoltarea lor să rămână în slujba demnității umane. Este necesar, de asemenea, să existe garanții juridice adecvate pentru a preveni posibilele abuzuri și pentru a proteja persoanele în fața consecințelor acestora.
Protecția mediului înconjurător și utilizarea responsabilă a noilor tehnologii necesită, de asemenea, colaborarea între țări. Prin condiția sa andină și amazoniană și prin deschiderea sa spre Pacific, Peru menține legături cu națiunile vecine și cu popoare de pe alte continente. Numeroase chestiuni care afectează viața locuitorilor săi, de la protecția mediului până la mișcările migratorii, găsesc răspunsuri mai bune prin dialog și cooperare.
Pe de altă parte, mă gândesc la atâția peruvieni care trăiesc în afara țării și care, în timp ce își construiesc viața pe alte meleaguri, își păstrează afecțiunea față de familiile lor și contribuie la comunitățile lor de origine. În orașe foarte îndepărtate, imaginea Domnului Minunilor (Señor de los Milagros) continuă să-i reunească pe peruvienii care găsesc în acea devoțiune un mod de a-și păstra legăturile cu pământul lor. Eu însumi am văzut Roma îmbrăcată în violet! Distanța nu diminuează neapărat iubirea față de patrie; uneori permite să recunoaștem cu mai multă claritate cât de mult am primit de la ea. Cei care sosesc în Peru aduc, de asemenea, istorii și speranțe care merită primire și respect. În istoriile lor se observă că relațiile dintre țări au consecințe foarte concrete pentru viața familiilor.
Războaiele și tensiunile care chinuie atâtea popoare reclamă o diplomație răbdătoare, care să mențină deschis dialogul, să respecte dreptul internațional și să caute acorduri care să protejeze viața și demnitatea persoanelor. Fiecare națiune posedă aspirații legitime, dar niciuna nu poate considera străină soarta celorlalte. Încurajez Peru să continue să contribuie la cooperarea regională și internațională și să favorizeze înțelegerea chiar și atunci când pozițiile par ireconciliabile. Să nu se renunțe niciodată la căutarea de căi pentru a alina suferința popoarelor și a înainta spre pace.
În acest spirit de cooperare se înscriu relațiile dintre Peru și Sfântul Scaun. Constituția peruviană recunoaște Biserica Catolică drept un element important în formarea istorică, culturală și morală a națiunii și prevede colaborarea statului cu ea, într-un regim de independență și autonomie, respectând totodată și celelalte confesiuni (cf. art. 50). Biserica, conștientă de această recunoaștere, dorește să continue să ofere poporului peruvian ceea ce a primit ca misiune: să vestească evanghelia, să-i însoțească pe cei care suferă și să slujească demnitatea fiecărei persoane. Acest angajament se face vizibil în comunitățile sale, în operele sale educaționale și de asistență socială și în atâția credincioși laici care, mânați de credința lor, participă la viața țării din profesiile și responsabilitățile lor civice. Fie ca această relație să continue să se dezvolte cu respect reciproc, urmărind întotdeauna binele tuturor peruvienilor.
Doamnelor și domnilor: există multe moduri de a sluji Peru. Le mulțumesc celor care o fac din instituțiile lor și tuturor celor care, prin munca de zi cu zi, contribuie la binele comunităților lor. Eu am primit mult de la voi. Există chipuri, conversații și gesturi de afecțiune care, după atâția ani, continuă să mă însoțească. De pe Scaunul lui Petru, doresc să răspund la atâta afecțiune cu rugăciunea și apropierea mea. Aș dori să vă propun și Doctrina Socială a Bisericii, ca un ajutor pentru a lumina și a orienta eforturile tuturor celor care lucrează pentru binele acestei națiuni.
În fântâna Sfintei Rosa de Lima, generații de peruvieni și-au depus cererile și speranțele. Astăzi, de aici, aș dori să las să cadă și rugăciunea mea în acea binecuvântată fântână. Prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, a Sfintei Rosa și a tuturor sfinților și fericiților acestui pământ, îi cer Domnului ca iubirea lui Cristos să vă ajute să recunoașteți, în fiecare peruvian, un frate, o soră și, în fiecare dintre ei, un motiv în plus pentru a vă iubi patria. Dumnezeu să binecuvânteze Peru și pe toți locuitorii săi. Vă mulțumesc mult.
LEO PP. XIV
Traducere de Ovidiu Bișog
