A ateriza la Lima – peste zece milioane de locuitori, circa o treime din întreaga populație a statului Peru – înseamnă a te afunda în proverbiala ceață umedă, subțire și densă care face din această megalopolă un oraș gris (gri) prin antonomasie, cu un trafic ce constituie un destin de neevitat. Începând din anii '60 a suferit o urbanizare excepțională din cauza migrațiilor din zonele interioare ale țării. Orașe precum Piura și-au multiplicat de zece ori populația în ultimii aproximativ patruzeci de ani. O expansiune urbană desfășurată fără un plan teritorial care să țină cont de caracteristicile terenurilor, cu o proliferare de bazine hidrice urbane ce generează frecvente alunecări de teren. Infrastructurile realizate în 2017 pentru a combate inundațiile provocate de fenomenul climatic El Niño nu au fost adecvate, astfel încât s-au prăbușit și nu au mai fost repuse în funcțiune. Acest lucru este evident, cu atât mai mult cu cât chiar în primele zile ale lunii guvernul din Peru a declarat stare de urgență timp de 60 de zile în aproape trei sferturi din districtele țării, din cauza riscului de precipitații excepționale și inundații.
Fragilitățile economice și structurale
Pandemia de Covid-19 a frânat puternic dezvoltarea coastei de nord unde, în regiunile Tumbes, Piura, Lambayeque, La Libertad, cu un nivel de sărăcie mai pronunțat, 40% dintre copii suferă de anemie care le compromite creșterea. Este și consecința a ceea ce este considerat „cea mai critică problemă a țării, adică gestionarea resurselor economice: pentru a da un exemplu, din 2016 până în 2025, 290 de lucrări de infrastructură au rămas paralizate, cu o valoare de 4.353 de milioane de dolari”, afirmă economistul Germán Vega Acuna. Aici, de altfel, corupția este „generalizată”, după cum spun cam toți, chiar și pe stradă. Nesiguranța este răspândită și se înregistrează o creștere a plângerilor pentru extorcare. Exportul ilegal de aur a atins anul trecut cote egale cu cel legal, iar la Piura jumătate din piața muncii este informală. „Se prevede pentru acest an o creștere de 3,2%, ceea ce înseamnă că se pot finanța peste zece ani ai programului Juntos (Programul Național de Sprijin Direct acordat Celor mai Săraci)”, adaugă profesorul. Inițiativa aparține guvernului peruvian și este gestionată de Ministerul Dezvoltării și Incluziunii Sociale (MIDIS), fiind creată în 2005 pentru a combate sărăcia cronică și a întrerupe ciclul ei intergenerațional.
Imigrația venezueleană și consecințele sociale
Dintr-o țară istoric de emigrație, în ultimii zece ani Peru a devenit o țară de puternică imigrație, cu consecințe considerabile pentru societate din cauza accelerării fenomenului și a lipsei unei rețele adecvate de primire, care totuși se încearcă a fi pusă în practică din 2017. Există minori neînsoțiți, femei victime ale traficului de ființe umane, persoane care riscă să fie atrase în rețele infracționale. Cei mai mulți vin din Venezuela după decizia de a liberaliza intrările, adoptată într-o fază de mare instabilitate politică (în 2016, la alegerile prezidențiale a câștigat la o diferență extrem de mică Pedro Pablo Kuczynski). A fost un an cumplit și din punctul de vedere al stabilității mediului. În acest context, Universitatea din Piura, de comun acord cu Institutul pentru Drepturile Omului și Democrație, a elaborat un program specific pentru a-i forma pe funcționarii angajați în acest sector. Propunerile însă, subliniază Susana Mosquera Monelos, directoarea Institutului afiliat Universității din Piura aparținând Opus Dei, nu s-au concretizat din cauza priorității acordate pagubelor provocate de fenomenul El Niño. În acest an însă, se intenționează crearea unei adevărate „școli naționale” capabile să demonteze stereotipurile despre străini care se răspândesc: „Migrantul nu este un terorist, iar a migra nu este o infracțiune”, subliniază profesoara.
Vocea Bisericii într-un context polarizat
Pentru acest „gigant” care este Peru, s-a accentuat treptat fragmentarea politică ce se traduce într-o polarizare vizibilă. Monseniorul Juan Carlos Morante Buchhammer SJ, vicar apostolic de Jaén și până în vara trecută coordonator al Plataformas Territoriales din Piura și Chiclayo, admite că poporul peruvian este foarte religios, dar întâmpină și multe dificultăți în a integra dimensiunea etică în viața socială și politică. „Cred că, în general, noi, peruvienii, suferim de o adevărată lipsă de conștiință etică atunci când vine vorba de a acționa în sfera publică. Însă autoritatea sau funcționarul trebuie să-și îndeplinească îndatoririle de a realiza lucrările de care poporul are nevoie pentru bunăstarea sa. Aici există o concepție foarte pragmatică despre funcția publică. Aceasta înseamnă – continuă iezuitul – că credința este disociată de această dimensiune etică a puterii. De aceea, mi se pare că corupția, inegalitățile și nedreptățile nu afectează în mod direct credința poporului și viceversa”. Pare un paradox: „Biserica peruviană desfășoară o importantă operă de evanghelizare prin dieceze, vicariate și prelaturi, precum și cu congregațiile religioase, mișcările laicale, frățiile mariane. Desfășoară o intensă activitate de solidaritate, mai ales printre cei săraci. Cu toate acestea – insistă episcopul –, mi se pare că Biserica noastră nu este suficient de profetică în abordarea problemelor sociale ale inegalității, nedreptății și corupției”.
Multele forme de sărăcie, pietatea populară, marea primire
„Poporul din Peru este un popor foarte simplu, dar are multă speranță în ciuda sărăciei pe care o trăiește la toate nivelurile”, povestește părintele Carlos Silva, vicar general al Ordinului Fiii Sfintei Ana, mutat la Roma în perioada pandemiei și neîntors încă. „Mai ales la nord, misionarul este un frate, este de-al casei. Sunt zone în care înveți să asculți mult. Apoi, pentru a da un răspuns, o faci în mod comunitar. Ceea ce port în inimă sunt ochii strălucitori ai copiilor care nu au nimic, dar vor să se joace cu tine. Când mergeam să bat la ușă pentru a da o binecuvântare, de fapt ei erau cei care mă evanghelizau, plini de o solidaritate foarte mare”.
Pământ cu o religiozitate accentuată, Peru se mândrește cu o prezență seculară a diferitelor ordine călugărești: augustinienii sunt prezenți de 475 de ani, iezuiții din 1568 și franciscanii din 1575. Cu toate că s-a înregistrat o ușoară scădere în anii 2017-2023, catolicii depășesc 60% din populație și participă cu multă dăruire la manifestările de devoțiune mariană și la pelerinaje. Există trei pelerinaje care adună mii de persoane: în septembrie, cel de la Paita, închinat Sfintei Fecioare a Milostivirii (Virgen de las Mercedes); apoi cel de la Ayabaca, cu procesiunea lui Cristos din Sevilla (Cristo de Sevilla); și este de amintit, la Cusco, pelerinajul Domnului de la Qoyllurit'i (Señor de Couyuriti / Domnul drumului), cu sugestia deosebită a peisajelor andine de iarnă. Sărbătorile religioase sunt fără număr: de la sărbătoarea Domnului Minunilor (Señor de los Milagros), care adună la Lima o sută de mii de credincioși în octombrie, la cea a lui Cristos cel brunet (Cristo moreno), la cea a Sfintei Fecioare de la Chapi (Virgen de Chapi) și până la sărbătoarea Sfântului Ioan (San Juan) din Amazonia, la Pucallpa.
Procesiunea sfinților la Chiclayo în așteptarea papei
O avanpremieră spectaculoasă a acestei pietăți populare a avut loc marți, 10 noiembrie, la Chiclayo, unde vineri papa va sosi pentru o „întoarcere acasă” în dieceza în care a fost episcop timp de opt ani. Celebrarea Sfintei Liturghii în catedrală a fost precedată de procesiunile cu icoanele și chipurile sfinte cele mai reprezentative din nordul statului Peru: Sfânta Fecioară a Milostivirii din Paita (Virgen de las Mercedes), Crucea evanghelizării din Tumbes, Preasfânta Cruce din Motupe, Divinul Prunc al Miracolului euharistic din Eten, Sfântul Petrișor (San Pedrito) din Chimbote, Sfânta Fecioară pelerină a Porții (Virgen de la Puerta), Domnul Minunilor (Señor de los Milagros) din Parohia „Santa María”. În sunetul fanfarei, participarea emoțională a bărbaților, femeilor și copiilor a fost excepțională. Ei vor sta în fața fațadei bisericii pentru a-l primi pe succesorul lui Petru care sosește în țara sa de adopție. Între timp, chiar la Chiclayo, în timp ce se amenaja o arcadă pentru trecerea papei, un muncitor a murit. Surse locale transmit că într-o zonă rezidențială a orașului, el Santuario, structurile metalice nu erau foarte solide sau nu fuseseră montate corect: arcada s-a prăbușit, iar un muncitor care aranja decorațiunile pentru sosirea papei a decedat.
Antonella Palermo – trimis special la Lima și Chiclayo
(După Vatican News, 11 noiembrie 2026)
Traducere de Ovidiu Bișog
Peru în așteptarea Papei Leon - Vatican Media
