Călătoria apostolică a Sanctității Sale Leon al XIV-lea
în Uruguay (6–8), Argentina (8–11) și Peru (11–16)
(6–17 noiembrie 2026)
Întâlnire de rugăciune cu comunitatea catolică cu ocazia încheierii Anului jubiliar al Sfântului Toribio de Mogrovejo
Sanctuarul „Sfântul Toribio de Mogrovejo” (Zaña), sâmbătă, 14 noiembrie 2026
Dragi frați și surori,
Simt o profundă bucurie să fiu aici cu voi. Cât de mult am dorit să sosească acest moment! În timp ce veneam încoace, mi-au revenit în minte atâtea amintiri din anii în care Domnul mi-a încredințat grija acestei drage dieceze. Printre ele, este una pe care o păstrez într-un mod special: noaptea dinaintea începerii ministerului meu ca episcop de Chiclayo.
Îmi amintesc că am petrecut-o în rugăciune, cerându-i Domnului, prin mijlocirea Sfântului Toribio, să-mi dăruiască harul de a fi un păstor după inima sa. Nu știam atunci tot ceea ce mă aștepta și nici cât de mult aveam să primesc de la voi. Vă mulțumesc pentru că m-ați primit cu bucuria și ospitalitatea care vă caracterizează, pentru atâtea gesturi de afecțiune și, de asemenea, pentru mâncărurile delicioase pe care cu atâta grijă le-ați pregătit pentru mine. Și acele gusturi atât de familiare mi-au amintit de momentele frumoase petrecute aici. Vă mulțumesc pentru că mă faceți să simt, încă o dată, că sunt acasă.
Îi mulțumesc Monseniorului Edinson Farfán pentru cuvintele afectuoase de bun venit și tuturor celor care ne-au oferit propriile mărturii. Le-am ascultat cu multă emoție și recunoștință, recunoscând în cuvintele lor credința acestui popor pe care îl port mereu în inima mea.
Astăzi încheiem Anul jubiliar al celui de-al treilea centenar al canonizării Sfântului Toribio de Mogrovejo și o facem aici, în acest sanctuar dedicat lui. Putem citi la Zaña un rezumat al vieții sale, întrucât aici și-a încredințat sufletul Tatălui, în timp ce se afla în desfășurarea vizitei pastorale care îi revenea ca episcop al locului. Viața sa ne amintește că iubirea unui păstor se recunoaște și în distanțele, fizice și existențiale, pe care este dispus să le parcurgă numai pentru a-l vesti pe Isus Cristos.
Aici, la Zaña, există un mormânt gol în fața căruia m-am oprit acum puțin timp să mă rog. Acolo s-au odihnit pentru o scurtă perioadă rămășițele pământești ale Sfântului Toribio, înainte de a fi transferate la Lima. Privindu-l, mă gândesc la ceea ce rămâne din trecerea sa pe acest pământ: credința atâtor comunități și dăruirea celor care i-au urmat pașii, ducând evanghelia în locurile cele mai îndepărtate. În timpul anilor mei la Chiclayo am avut harul de a cunoaște pe mulți dintre ei. Îmi amintesc în mod special vizitele la Incahuasi și Kañaris, primirea familiilor lor și dăruirea preoților și mai ales a călugărițelor care le însoțesc. De câte ori am ajuns ca să vestesc evanghelia și m-am întors înțelegând-o puțin mai bine datorită credinței voastre!
Zaña păstrează, de asemenea, memoria unor generații de bărbați și femei africani, departe de casele lor și supuși sclaviei. Mulți au îndurat mari suferințe și umilințe. Dragi frați și surori, care descindeți din ei, astăzi vreau să vă exprim afecțiunea și apropierea mea. Am avut bucuria de a cunoaște credința voastră, tradițiile voastre și iubirea cu care păstrați memoria strămoșilor voștri. Vă mulțumesc pentru tot ceea ce aduceți la viața acestei Biserici. Exemplul Sfântului Martin de Porres, căruia însuși Sfântul Toribio i-a administrat Mirul, să vă amintească cât de mult vă iubește Dumnezeu și să vă încurajeze să perseverați pe drumul sfințeniei.
Dragi frați, viața Sfântului Toribio ne invită să privim și la nevoile timpului nostru. Știu că multe familii de pe acest pământ suferă din cauza criminalității, a extorcării și a nesiguranței. Mă îndurerează să mă gândesc la cei care trăiesc în teamă, la persoanele care își văd amenințat rodul cinstit al muncii lor și la cei care suferă încă discriminarea.
Îi port în rugăciunea mea și îi cer Domnului să le dăruiască pacea de care au atâta nevoie. Vă rog să rămâneți uniți, să aveți grijă unii de alții și să nu vă obișnuiți niciodată cu suferința celorlalți. Există întotdeauna cineva pe care îl putem ajuta, o persoană pe care să o ascultăm, o familie pe care să o însoțim. În scrisoarea pe care am adresat-o recent episcopilor din America Latină și Caraibe l-am amintit pe Sfântul Toribio ca pe un păstor care „îi permisese evangheliei să-i modeleze mai întâi de toate propria existență” (Scrisoarea către episcopii din America Latină și Caraibe cu ocazia celui de-al III-lea centenar al canonizării Sfântului Toribio de Mogrovejo, 8 septembrie 2026). Cât de frumos ar fi să putem spune același lucru despre fiecare dintre noi! Dragi preoți: cultivați-vă prietenia zilnică cu Isus Cristos, celebrați sacramentele cu iubire și reverență și rămâneți mereu aproape de poporul care v-a fost încredințat. Dragi părinți și bunici: continuați să transmiteți credința copiilor și nepoților voștri. Iar voi, tinerilor: deschideți-vă inima Domnului, care vă cunoaște și are o vocație preafrumoasă pentru fiecare dintre voi. Să lăsăm cuvântul său să ne transforme viața și să ne învețe să iubim așa cum ne iubește el.
Înainte de a încheia, aș dori să mă întorc la acea noapte de rugăciune cu care am început aceste cuvinte. Au trecut mulți ani de atunci și sunt nenumărate chipurile pe care le păstrez în memoria mea. Îi amintesc cu o afecțiune deosebită pe cei care au plecat deja spre casa Tatălui și cu care sper să mă întâlnesc din nou într-o zi. Voi toți rămâneți prezenți în rugăciunea mea.
În acea noapte i-am cerut Domnului să mă învețe să fiu păstor. Astăzi, privind la anii trecuți, înțeleg că voi ați fost parte din răspunsul lui Dumnezeu la acea rugăciune. De aceea vreau să vă mulțumesc din toată inima. Vă mulțumesc pentru credința voastră, pentru afecțiunea voastră și pentru tot ceea ce m-ați învățat în acei ani. Acum, când Domnul mi-a încredințat grija Bisericii universale, îi cer din nou același har, conștient de cât de multe mai am încă de învățat. Vă rog să continuați să vă rugați pentru mine, așa cum știu că ați făcut până acum.
Preasfânta Fecioară și Sfântul Toribio de Mogrovejo să mijlocească pentru voi, pentru ca să puteți persevera cu fidelitate pe cărările evangheliei. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți. Vă mulțumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de Ovidiu Bișog
