Călătoria apostolică a Sanctității Sale Leon al XIV-lea
în Uruguay, Argentina și Peru
(6–17 noiembrie 2026)
Sfânta Liturghie
„Parque París Londres” (Paysandú), sâmbătă, 7 noiembrie 2026
Iubiți frați și surori,
Aceasta este prima Liturghie a vizitei mele în Uruguay: vă mulțumesc că sunteți aici! Lecturile pe care le-am ascultat descriu figura unui om drept, pe care Domnul îl ajută și îl susține să îndeplinească misiunea care i-a fost încredințată. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Filipeni, mulțumește comunității pentru sprijinul acordat în opera sa misionară, știind că, în sărăcie, Dumnezeu este toată bogăția sa, iar Providența divină se manifestă prin frații la care a fost trimis.
Psalmul îi numește apoi fericiți pe cei care iubesc legea Domnului și ale căror fapte sunt în concordanță cu credința. De asemenea, Isus în Evanghelie îl indică pe omul cinstit, care îl slujește pe Dumnezeu și îl pune în centrul vieții sale și care este fidel în tot ceea ce i se încredințează, fie mare, fie mic.
Astăzi, adunați aici, în Paysandú, pentru a celebra Euharistia, cu bucuria de a reuni în jurul unei singure mese atâția credincioși ai Bisericii uruguayene, precum și pelerini din țările vecine, Liturgia Cuvântului ne conduce la amintirea prezenței pe aceste meleaguri ale Río de la Plata a atâtor persoane de credință care, încă de la începutul evanghelizării continentului, au venit în numele Domnului pentru a vesti marea bucurie pe care ei înșiși au experimentat-o întâlnindu-l pe Cristos. Ca și îngerii păstorilor (cf. Lc 2,10), au transmis cu bucurie vestea bună a evangheliei, exprimându-și credința prin fapte de caritate și milostivire.
În această celebrare, dorim să ne amintim și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru viața și slujirea unui fiu al acestor meleaguri, fericitul Jacinto Vera, episcop de Montevideo, care a fost un martor consecvent al credinței pe care a proclamat-o, generos în caritate și dedicat complet misiunii sale apostolice. A lucrat cu zel pastoral în toate direcțiile, fără a precupeți niciun sacrificiu. De exemplu, a călătorit călare pentru a vizita bolnavii, în pofida distanțelor mari, a pericolelor călătoriei și a vremii nefavorabile. „Episcopul gaucho” a străbătut Uruguayul de trei ori, ducând credință și speranță locuitorilor săi. În timpul apărării istorice a orașului Paysandú din 1864, episcopul Vera s-a stabilit pe Isla de la Caridad, cu fața spre orașul asediat, pentru a ajuta refugiații și răniții de ambele părți. A rămas acolo până la sfârșitul asediului, însoțindu-și poporul, implorând în numele lui Dumnezeu ca armatele fraților săi să se îmbrățișeze în pace.
Iubiți frați și surori: astăzi este rândul nostru să continuăm moștenirea pe care ne-au lăsat-o acești semănători ai evangheliei și trebuie să o facem ținând cont de ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: cu dreptate, onestitate și fidelitate, conștienți că mesajul pe care îl proclamăm nu ne aparține. Este o comoară pe care am primit-o de la Domnul și o purtăm în vase de lut (cf. 2Cor 4,7).
Există trei simboluri care caracterizează această regiune și care ne pot ajuta să reflectăm asupra comorii credinței care ne-a fost dată și asupra misiunii încredințate nouă astăzi. Primul este podul, al doilea palmierii și al treilea [băutura numită] mate-ul.
În acest oraș Paysandú se află Podul Internațional General Artigas, care traversează fluviul Uruguay, unind două țări vecine. Nu este greu de imaginat beneficiile pe care le generează un pod: deschidere, comunicare, schimb. Prin urmare, cât de important este să fim constructori de punți! Aceasta este vocația la care suntem chemați cu toții: să construim punți, să întărim legături, să unim, să comunicăm, să transmitem bucuria credinței, așa cum a făcut fericitul Jacinto „la timp potrivit și la timp nepotrivit” (2Tim 4,2).
În afară de asta, podul trebuie să aibă temelii solide pentru a nu ceda celor mai impetuoși curenți. Într-adevăr, așa cum o casă construită pe stâncă stă neclintită în mijlocul furtunii, iar o casă construită pe nisip riscă să se prăbușească (cf. Mt 7,24-27), și un pod are nevoie de sprijin adecvat pentru a-l împiedica să se prăbușească sub forța vântului și a apei. De fiecare dată când mergeți pe coastă și vedeți podul, amintiți-vă că acest simbol ne reprezintă și subliniază importanța unei solide formări creștine. Trebuie să fim bine pregătiți să dăm cont de credința noastră oricui ne cere (cf. 1Pt 3,15) și să nu ne lăsăm atrași „de învățături diferite și străine” (Evr 13,9). Numai așa vom fi instrumente de unitate și legături de caritate.
Un alt simbol care caracterizează și înfrumusețează acest ținut este palmierul. Cartea Psalmilor ne spune că „cel drept va înflori ca un palmier” (Ps 92,13). Acest pom este rezistent la forța vântului, are rădăcini adânci, se înalță drept spre cer în căutarea luminii și produce fructul dulce al yatay-ului. Este o imagine frumoasă a originii și a scopului la care suntem chemați: înrădăcinați în Cristos, Alfa și Omega, începutul și sfârșitul vieții noastre, rămânând uniți cu el, producem roade bune (cf. In 15,5).
În același timp, vedem că în această regiune palmierii nu cresc izolați, ci formează adevărate livezi de palmieri – adică sunt mulți, nu sunt singuri nici îndepărtați. Și Biserica este o comunitate de frați și surori care își înfige rădăcinile și se bea dintr-un izvor comun: Cuvântul lui Dumnezeu, Sacramentele, rugăciunea și acțiunea caritativă, iar credincioșii săi își ridică privirea pentru a-l lăuda împreună pe Cristos, soarele care răsare de sus, a cărui lumină călăuzește pașii omenirii pe calea păcii (cf. Lc 1,78-79).
În sfârșit, să ne gândim la un simbol prezent în fiecare casă din această țară, în fiecare loc de studiu și de muncă, în fiecare întâlnire între prieteni. Mă refer la mate, acea băutură atât de tipică Americii de Sud, a cărei semnificație profundă o puteți explica mai bine decât mine. Mate v-a însoțit cu siguranță astăzi, în drumul spre această celebrare, și vă va însoți la întoarcere. Mate a ajuns și la Roma!
Mate-ul este un semn de familiaritate, prietenie și întâlnire. Ne învață să împărtășim și să fim împreună, să întărim legăturile care ne unesc și ne fac frați. Este un semn de primire, integrare și valori comune. „A bea mate” este un ritual plin de simbolism, în care dialogul se desfășoară fără cuvinte și fiecare detaliu are propriul său sens. Mă gândesc și la mate-ul pe care îl bem singuri, însoțind momente de tăcere și rugăciune. În acele momente de singurătate, câți dintre voi i-ați încredințat lui Dumnezeu grijile și nevoile voastre, dorințele voastre și visele voastre cele mai profunde?
Iubiți frați și surori: trebuie să reflectăm asupra acestor simboluri care ne sunt comune, care ne dau identitate și un sentiment de apartenență, care ne vorbesc despre originile noastre și ne proiectează spre viitor. Și credința face parte din poporul uruguayan încă de la originile sale și este necesar să o transmitem generațiilor viitoare cu curaj creativ.
În evanghelia de astăzi, Isus ne amintește de importanța fidelității față de darurile pe care le-am primit: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mai mari” (Lc 16,10). Aceste cuvinte au fost puse în practică de mulți bărbați și femei, precum episcopul Jacinto Vera, care au fost fideli vocației primite și au semănat semințele evangheliei în sufletul poporului uruguayan. Aceste semințe continuă să trăiască în comunitate, dar este necesar să continuăm să cultivăm condițiile necesare pentru ca ele să crească și să-și exprime întregul potențial. Este necesar să continuăm să formăm copii și tineri în credință, să însoțim familiile, să sprijinim persoanele în vârstă și să practicăm fapte de caritate.
Iubiți frați și surori, vă încurajez să continuați cu entuziasm misiunea voastră de evanghelizare. Fiți punți pentru ca mulți să-l poată întâlni pe Isus. Fiți o comunitate fraternă care se adună și împărtășește viața și proiectele, visele și speranțele, în special cu cei mai nevoiași. Fiți o comunitate de rugăciune care menține dialogul cu Domnul „așa cum un prieten vorbește cu altul” (cf. In 15,15). Cristos se bazează pe voi! Cristos se bazează pe tine!
Mama noastră cerească, Fecioara Maria a celor Treizeci și Trei, să vă ocrotească pe drumul vieții și să vă călăuzească mereu spre întâlnirea cu Fiul său, Isus.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
