|
| © Vatican Media |
Un păstor cu inima infinită care a cucerit popor şi credincioşi
Un prieten, ba chiar mai mult: o călăuză. Era 7 noiembrie 2014 când părintele Marcos Antonio Ballena Rentería a intersectat pentru prima dată privirea lui Robert Francis Prevost, pe atunci de puţin timp numit administrator apostolic al diecezei peruviene de Chiclayo, al cărei episcop a devenit după aceea în anul următor. "Eram în bazilica diecezană în ziua în care Prevost a asumat oficial funcţia de administrator şi noi preoţii am concelebrat cu el Liturghia. În aceeaşi zi am participat şi la o întâlnire dedicată formatorilor şi seminariştilor, a fost o mare bucurie", aminteşte preotul care a înţeles imediat că raportul cu misionarul augustinian avea să fie unul aşa de intens, încât să depăşească prietenia pentru a se transforma într-o legătură mai profund spirituală şi umană.
Părintele Ballena Rentería, de altfel, nu a întârziat mult să simtă cum se revarsă asupra sa toată încrederea, sprijinul şi paternitatea de care viitorul Leon al XIV-lea era capabil. S-a întâmplat când a fost numit de Prevost rector al seminarului diecezan "Sfântul Toribiu de Mongrovejo" în 2017: "Nu a fost o perioadă uşoară - relatează el la L'Osservatore Romano -, pentru că în cei cinci ani ai mandatului meu a trebuit să înfruntăm consecinţele dramatice ale unui fenomen climatic extrem numit El Niño, ale unei boli respiratorii contagioase şi ale pandemiei COVID-19 care a declanşat o criză economică gravă care a implicat tot Peru. Şi totuşi, episcopul nostru nu a lăsat niciodată să lipsească acţiunea sa subsidiară, paternă şi solidară. Nu m-am simţit niciodată singur." Aşa cum nu am simţit niciodată lipsa de libertate, pentru că, adaugă părintele Ballena Rentería, "el ne lăsa să facem munca noastră şi ne însoţea ca un tată cu vizite periodice frecvente şi cu întâlniri cu caracter familial pentru a sărbători zile de naştere, pentru a juca tenis şi pentru a conversa cu seminariştii şi diaconii. Şi apoi ne-a îndemnat mereu să devenim preoţi cu mirosul oilor şi să nu-i neglijăm pe săraci, pe bolnavi, pe migranţi".
În anii în care s-a îngrijit de poporul din Chiclayo, Prevost a manifestat clar toată apropierea sa, iubirea sa faţă de aproapele, zelul său apostolic, umilinţa sa şi seninătatea sa care l-au făcut popular şi iubit nu numai printre credincioşii catolici. "Se observa clar că în el trăieşte evanghelia. Şi asta s-a înţeles şi din faptul că a voit să aibă incidenţă pe frontul cultural încurajând universitatea catolică «Sfântul Toribiu de Mogrovejo» îndemnând-o în excelenţa academică fără a pune deoparte credinţa şi pe cel al formării lansând iniţiative nu numai la Chiclayo, ci şi în prelatura de Chota, în Dieceza de Chachapoyas şi în cea de Chimbote şi prin crearea Institutului teologic «Sfântul Toribiu de Mogrovejo»", explică preotul, care nu uită să aprindă reflectoarele şi asupra unei alte dimensiuni: cea mai pur pastorală. "De mai mult ori a vizitat toate parohiile diecezane, nu a neglijat nici măcar una. Dimineaţa îl găseai într-o parohie de la înălţimi şi după-amiază în una de pe coaste. Şi apoi a încurajat şi a evanghelizat şi diferite manifestări ale religiozităţi populare precum miracolul euharistic de la Eten sau cel faţă de cruce de la Chalpón."
Însă viitorul Leon al XIV-lea a fost înainte de toate în mod autentic misionar până acolo încât a fost o cucerire reciprocă a inimilor: el a cucerit inima locuitorilor din Chiclayo şi ei au cucerit-o pe a lui. "Cel din Chiclayo este un popor de credinţă, îndrăgostit de Euharistie şi de preoţi. Monseniorul Prevost nu a cerut oamenilor să se adapteze la el, ci puţin câte puţin s-a adaptat el la ei."
Nimeni nu va putea şterge vreodată din mintea părintelui Ballena Rentería momentul în care noul pontif s-a arătat pentru prima dată de la loja centrală a bazilicii vaticane: "În acel moment eram în auditorium din seminar pentru a urmări o conferinţă împreună cu alte zeci de persoane. Toţi eram emoţionaţi şi inima ne bătea puternic. Când papa a numit iubita sa Dieceză de Chiclayo, a fost o ovaţie incredibilă: aş compara-o cu victoria unei cupe a lumii de fotbal."
Preotul, care după mai mulţi ani s-a întors ca econom la Seminarul "Sfântul Toribiu de Mogrovejo", îl cunoaşte pe Leon al XIV-lea până acolo încât îşi imaginează caracteristicile distinctive ale următorului pontificat: "Vor fi continuitatea cu sinodalitatea iniţiată de Papa Francisc; apărarea şi promovarea celor mai nevoiaşi şi vulnerabili printr-o doctrină socială a Bisericii reflexivă şi practică; dialogul şi concilierea în conflictele mondiale; formarea iniţială şi permanentă a clerului."
Federico Piana
(După L'Osservatore Romano, 10 mai 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
