© Vatican Media
O istorie de dialog interreligios familial în Burkina Faso

Ramadanul şi Postul Mare relatate de un tată imam şi de fiul său preot

Este destul de rar să se găsească două astfel de vocaţii întrupate în cadrul aceleiaşi familii. În 1992, Adrien Sawadogo, fiul cel mare al familiei, a fost aproape lovit de o întâlnire cu Cristos, "în felul Sfântului Paul", spune el, "mai presus de experienţa umană". Acea întâlnire i-a dat viaţa peste cap: "Totul s-a schimbat în familia mea. Faptul că eram întâiul născut al tatălui meu şi un exemplu de fiu cel mare credincios care şi-a onorat tatăl, în credinţa sa şi în tot, şi că am devenit brusc ceea ce nu te puteai aştepta de la o familie musulmană serioasă - un întâi născut care s-a convertit la creştinism - a fost un şoc", spune Adrien. De fapt, tatăl său, Al-Hâdjdj Issa, şi comunitatea musulmană i-au întors spatele. A fost o ruptură profundă care i-a separat. "Eu am fost cel care l-a generat şi care i-a dat chiar numele Profetului. Dar când, după studii, s-a îndreptat spre calea lui Nabi Issa (Isus), eu personal nu l-am acceptat la început", mărturiseşte tatăl imam. Dar Dumnezeu era la lucru. Încet, el lucra pentru reconciliere. "Fratele meu mai mare m-a sfătuit să-l las să plece pentru că, dacă l-aş forţa să se întoarcă la islam, ar risca să piardă totul, fără a mai aparţine cu adevărat la niciuna dintre cele două religii", continuă Al-Hâdjdj Issan, care în cele din urmă i-a permis lui Adrien să-şi continue studiile teologice. "Dumnezeu a voit să-mi arate că am făcut bine lăsându-l să continue drumul său; mai târziu, a studiat şi Coranul (studii islamice). Aşa că a făcut ce a vrut să facă şi, de asemenea, ce am vrut eu să facă. Astfel, voinţa lui Dumnezeu s-a împlinit. Ceea ce Dumnezeu nu vrea, nimeni nu poate realiza".

A fost nevoie de treizeci de ani, din 1992 până în 2022, pentru a ajunge la aceste cuvinte paşnice. "Tata a recunoscut că efectiv credinţa creştină este o credinţă adevărată, autentică. Astăzi spune: «Cu adevărat, voi, creştinii, îl cunoaşteţi pe Dumnezeu»", destăinuieşte Adrien. "Ne opunem adesea unii altora în discuţii sterile", continuă tatăl. "Dar, dacă reflectăm cu atenţie la ceea ce se întâmplă, noi, oamenii, suntem cei care greşim; acest lucru nu i se întâmplă niciodată lui Dumnezeu. Este mai benefic pentru noi să fim iertători unii faţă de alţii şi să lucrăm împreună, decât să ne angajăm în dispute inutile. Dacă Dumnezeu ar vrea să ne conducă la nenorocire, ar face-o prin dezbinările noastre şi discuţiile noastre sterile. Dar, cu adevărat, Dumnezeu nu ne porunceşte să ne opunem unii altora".

Cu un joc de cuvinte, Adrien glumeşte despre coincidenţa dintre Postul Mare şi Ramadanul din acest an: "Unul dintre fraţii unei mănăstiri din Salisbury, Marea Britanie, a scris pe uşa sa în engleză, referindu-se la evenimentele vieţii: «Some people call them coincidence, I call them god-incidence», ceea ce înseamnă că unii numesc aceste semne coincidenţe, dar el le numeşte semne de la Dumnezeu". Şi exact asta percepe astăzi părintele alb. Această corespundere temporală este o invitaţie către marile tradiţii ale islamului şi creştinismului de a trăi o "mistică a întâlnirii", explică misionarul african, făcând referire, cu această expresie, la scrisoarea apostolică a Papei Francisc către toate persoanele consacrate din 2014. Este un moment propice pentru a-i asculta pe ceilalţi, pentru a căuta împreună o cale şi o metodă pentru a trăi împreună. Ascultarea este, de asemenea, în centrul mesajului de Postul Mare al Papei Leon al XIV-lea: "Ascultarea să genereze căi de eliberare, făcându-ne mai pregătiţi şi dornici să contribuim la construirea civilizaţiei iubirii".

Dacă ascultarea cuvântului lui Dumnezeu este în centrul Postului Mare, ascultarea Coranului este în egală măsură în centrul postului Ramadanului: "În Africa de Vest, în Burkina Faso ca şi în Mali, este un moment al vieţii în jurul citirii Coranului. Este revelaţia lui Dumnezeu. De aceea, punctul culminant al Ramadanului este atribuit în mod tradiţional nopţii destinului, leila al qadr, care comemorează începutul revelaţiei coranice. Un moment intens de tăcere, rugăciune, ascultare, pocăinţă şi manifestare a milostivirii divine", explică părintele Adrien. "Biblia şi Coranul nu se opun", continuă tatăl imam. "Această coincidenţă este o invitaţie la inteligenţă şi la convertirea comportamentului nostru, astfel încât fiecare dintre noi să poată căuta excelenţa în propria religie, în loc să denigreze religia celuilalt cu posibile abateri". Denunţând ferm aceste "excluderi", Al-Hâdjdj Issa Sawadogo se angajează mai degrabă într-un proces de dialog: "Dacă vom accepta să ne întâlnim pentru a discuta şi pentru a ne asculta unii pe alţii, vom înţelege că obiectivul este similar". Şi continuă: "Această coincidenţă este o invitaţie pentru noi, creştini şi musulmani, de a ne uni eforturile. Dumnezeu este cel care ne oferă această oportunitate, nu este lucrarea noastră. Este în mod clar o indicaţie divină pe care noi trebuie să ştim s-o primim cu inteligenţă". Ramadanul şi Postul Mare, conchide Adrien Sawadogo, sunt ambele "un moment în care omul şi Dumnezeu sunt unul în prezenţa celuilalt. Pentru musulmani este un moment prescris de Dumnezeu pentru a-l întâlni în cuvântul său. Pentru creştini este un timp propice pe care Dumnezeu îl oferă omenirii pentru a-i ieşi în întâmpinare, pentru a se lăsa transportată în însuşi misterul lui Dumnezeu. Prin urmare, sunt două momente cu adevărat forte în viaţa acestor două tradiţii, a acestor două mari comunităţi, care împreună reprezintă mai mult de jumătate din populaţia lumii".

Jean-Charles Putzolu şi Janvier Yaméogo

(După L'Osservatore Romano, 28 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Postul Mare 2026 - "A asculta şi a posti. Postul Mare ca timp de convertire"

Articol etichetat cu:

dialog interreligios Ramadan Postul Mare Burkina Faso Adrien Sawadogo Al-Hâdjdj Issa creştini musulmani