© Vatican Media
Exerciţii spirituale la Vatican (10): A da glorie lui Dumnezeu, misiune principală în Biserică, restul vine după aceasta

A zecea meditaţie matinală, vineri, 27 februarie 2026, în Capela Paulină, pentru Leon al XIV-lea şi Curia Romană. Predicatorul Varden se concentrează din nou asupra Sfântului Bernard şi a tratatului său "Despre consideraţie", o scrisoare către viitorul papă Eugen al III-lea în care sfântul ne invită să ne înconjurăm de colaboratori buni şi drepţi, iubitori de pace şi unitate, pentru a asigura o guvernare solidă de care să beneficieze Biserica din întreaga lume.

"Cu cât sunt mai bine gestionate oficiile centrale ale Bisericii, cu atât mai mare va fi beneficiul pentru Biserica din întreaga lume". Sfântul Bernard şi sugestiile sale privind calităţile colaboratorilor de care trebuie să ne înconjurăm sunt în centrul celei de-a zecea meditaţii susţinute de Monseniorul Erik Varden vineri dimineaţă, 27 februarie 2026, în Capela Paulină, pentru exerciţiile spirituale de Postul Mare pentru papa şi Curia Romană. În reflecţia sa, episcopul de Trondheim, Norvegia, se concentrează asupra unui tratat al Sfântului Bernard intitulat "Despre consideraţie".

Călugărul şi teologul francez a definit în schimb consideraţia ca un instrument analitic, un ajutor pentru autoexaminare şi o deschidere către contemplarea lui Dumnezeu. Opera sa, Despre Consideraţie, a avut o largă difuzare, un bestseller care s-a bucurat de o difuzare mai largă decât oricare dintre celelalte lucrări ale sale, spune Monseniorul Varden. Aceasta în pofida faptului că era vorba, în esenţă, de o scrisoare specifică adresată unui confrate: un călugăr italian care fusese preot în Pisa şi intrase în Clairvaux în 1138. Numele său era Bernardo dei Paganelli, cel care şapte ani mai târziu, în 1145, a devenit Papa Eugen al III-lea. În această scrisoare-tratat, explică predicatorul, "luând în considerare problemele Bisericii, Bernard nu oferă remedii instituţionale, ci mai degrabă îl sfătuieşte pe Eugen să se înconjoare de persoane bune". Calităţile pe care îi cere să le caute şi să le cultive sunt valabile în orice timp: "Avem nevoie de colaboratori cu integritate dovedită, dispuşi să asculte, răbdători şi blânzi; cu credinţă catolică sigură, fideli în slujire; iubitori de armonie, de pace şi de unitate; prudenţi în sfat, perspicace în administrare, modeşti în vorbire". Astfel de persoane "iubesc şi savurează rugăciunea şi îşi pun propria speranţă în ea mai mult decât în propria lor înţelepciune sau în muncă".

Dumnezeu, "fericire supremă"

"În măsura în care Biserica operează în aceşti termeni, ea va reflecta organizarea ierarhiilor angelice. Atunci oricine o ia în considerare va vedea imediat misiunea sa principală: să dea glorie lui Dumnezeu", spune Monseniorul Varden. El subliniază că, "pentru a lua în considerare corect necesităţile pământeşti, trebuie să căutăm, prin ele, ceea ce este mai presus". Adică Dumnezeu. Sfântul Bernard întreabă: "Ce este Dumnezeu? Voinţă omnipotentă, virtute binevoitoare, raţiune imutabilă". Dumnezeu este "fericire supremă" care "din iubire, doreşte să împărtăşească divinitatea sa cu noi", spune predicatorul. El "ne-a creat pentru a-l dori, ne extinde pentru a-l primi, ne îndreptăţeşte pentru a-l merita", "ne călăuzeşte în dreptate, ne plăsmuieşte în bunăvoinţă, ne luminează cu cunoaşterea, ne păstrează pentru nemurire".

Prin urmare, "indiferent de alte probleme de care ar trebui să se ocupe prelaţii - şi sunt multe - aceste realităţi trebuie luate în considerare mai întâi", afirmă prelatul norvegian. "În acest fel şi considerarea chestiunilor practice va fi luminată, ordonată, binecuvântată şi roditoare". După cum susţinea Bernard însuşi, un prelat "trebuie să fie înzestrat cu principii, trebuie să fie sfânt şi auster, dar ar trebui să fie şi prieten al Mirelui şi să se bucure în împărtăşirea acelei prietenii cu ceilalţi".

Învăţăturile Sfântului Augustin

Învăţăturile unui alt sfânt revin în a zecea meditaţie: Sfântul Augustin, părintele spiritual al ordinului călugăresc din care provine Papa Leon al XIV-lea. Episcopul de Hipona "descrie adesea funcţia episcopală ca sarcina [bocceaua], raniţa legionarului". Este o imagine "oarecum brutală", observă Varden, "concepută de cineva care a cunoscut dezolarea şi teama campaniilor din deşertul nord-african".

"Du-ţi povara până la sfârşit - spune Augustin într-o predică - dacă o iubeşti, va fi uşoară; dacă o urăşti, va fi grea". "Deşi povara pastorală are un aspect înspăimântător, este înspăimântătoare numai dacă nu reuşim să observăm cine pune povara pe umerii noştri", comentează predicatorul. "Căci nu este altceva decât o participare la jugul dulce al lui Cristos însuşi, care ne face să descoperim că crucea încredinţată nouă este luminoasă şi uşoară şi că a putea o împărtăşi este motiv de bucurie".

(După Vatican News, 27 februarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Postul Mare 2026 - "A asculta şi a posti. Postul Mare ca timp de convertire"