vatican - tineri lazio.jpeg
Vatican Media

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Pacea să fie cu voi!

[Salutul cardinalului vicar]

Prima întrebare: Sanctitate, sunt Chiara și am 26 de ani. În această dimineață am întâlnit câțiva tineri care ne-au mărturisit dorința lor – simplă și îndrăzneață – de a-și trăi până la capăt vocația baptismală. Adesea, însă, este dificil să trăim credința în mod constant și autentic și ne lăsăm cuprinși de incertitudine și de îndoială. Vă cerem, așadar, câteva sugestii pentru a putea traversa perioadele noastre de ariditate în credință, precum și pentru a-i ajuta pe cei de lângă noi să înfrunte dificultățile și încercările pe drumul vieții.

Răspunsul Sfântului Părinte

Înainte de toate, bună dimineața și bun venit tuturor!

Este întotdeauna o bucurie să vă întâlnesc și să reflectez împreună cu voi pornind de la întrebările voastre. Aș dori să încep referindu-mă la ceea ce tocmai a spus Chiara: „Adesea este dificil să trăim credința”. Prin acest cuvânt, „credință”, înțelegem cu toții imediat același lucru? În Biserică, „credință” înseamnă a-l urma pe Isus Cristos, care este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. Este dificil? Putem spune că uneori da, este. Dar nu este dificil ca o problemă de matematică sau o chestiune de filosofie. Credința creștină este, înainte de toate, o legătură de prietenie cu Isus și cu toți cei pe care el însuși i-a chemat să-l urmeze înaintea noastră, împreună cu noi și, de asemenea, după noi. Această legătură aruncă lumină asupra incertitudinilor pe care le putem simți, pentru că ne invită să ne citim și să ne oglindim viața în evanghelie. Atunci vedem că însuși Domnul Isus este cel care are grijă de prietenia sa cu noi, mai ales atunci când – din partea noastră – aceasta șovăie sau slăbește. Vă dau două sugestii: prima, să descoperiți în evanghelie cuvintele și gesturile prin care Isus ne iubește, gustându-le zi după zi în paginile Scripturii; și a doua, să mergeți în Biserică împreună cu frații și surorile, pentru că încă de la început Isus a voit să aibă ucenici și să formeze cu ei comunitatea sa. Așa cum ne aflăm împreună în această dimineață: atunci când ne aflăm împreună este întotdeauna mai ușor să credem și să depășim acele momente dificile. Așadar, acest lucru, ca această întâlnire din această dimineață, ne dă o mare bucurie! Mulțumesc!

A doua întrebare: Sfinte Părinte, sunt Flavio și am 20 de ani. În această zi ne reînnoim făgăduințele de la Botez, pentru a primi din nou chemarea la sfințenie și a face diferența în această lume. Și totuși, noi, tinerii, ne simțim adesea chemați să „performăm”, adică percepem că nu putem fi fragili, trebuind mereu să demonstrăm ceva celorlalți. Acest lucru, în realitate, ni se pare în contrast cu dorința de sfințenie, pentru că simțim aproape necesitatea de a fi perfecți. Cum putem trăi, așadar, cu adevărat dorința de sfințenie, ținând cont de umanitatea noastră și rămânând „întrupați” și „angajați” în realitățile în care ne aflăm?

Răspunsul Sfântului Părinte

O altă întrebare bună! Trebuie să spunem, ca să folosesc cuvintele tale, că sfințenia nu este o performanță care ne stresează și nici a nu știu câta așteptare pe care trebuie să o satisfacem. Dimpotrivă, sfințenia este un dar, o chemare, care corespunde dorinței noastre profunde de a găsi fericirea, de a fi fericiți. Sfințenia înflorește și se maturizează în noi urmându-l pe Isus Cristos, fără competiție cu ceilalți. El, Cel Sfânt, este cel care ne sfințește, transformându-ne după chipul său.

Dragi tineri, cât de vrednic de iubire, cât de surprinzător este Dumnezeul lui Isus, Dumnezeul care este Isus! A sta în compania sa ne eliberează de povara de a număra tot ceea ce facem și de a ne mântui singuri. Cristos ne mântuiește, Cristos ne cunoaște pe nume, ba chiar ne revelează în timp adevăratul nostru nume, acea identitate autentică, acea demnitate infinită, acel loc în lume pe care el l-a gândit pentru noi. Urmându-l pe Isus, noi devenim ceea ce suntem. Acesta este misterul sfințeniei: îl primești ca har, îl trăiești ca misiune. Este cu adevărat un mod de a trăi alternativ și convingător, care dă lumii un chip nou prin chipurile noi ale celor care îl urmează pe Isus. Mulțumesc!

A treia întrebare: Sanctitate, sunt Francesca și am 22 de ani. Mulți dintre noi ne aflăm în perioada alegerilor importante ale vieții. Apropiindu-ne de vârsta adultă, tema vocației devine, prin urmare, esențială pentru a ne ajuta să înțelegem drumul de urmat. De aceea, înainte de toate, ne-ar plăcea să cunoaștem cum ați trăit dumneavoastră discernământul vocațional. Vă cerem, de asemenea, să ne indicați câteva instrumente cu ajutorul cărora să putem primi proiectul de fericire pe care Dumnezeu îl are pentru noi.

Răspunsul Sfântului Părinte

Mulțumesc pentru această întrebare. La vârsta mea vă pot spune că Dumnezeu cheamă mereu; și că discernământul înseamnă a trăi conversând cu Domnul, împărtășind cu el experiențele și deciziile fiecărei zile. La vârsta voastră, desigur, acest dialog privește întrebările fiecărui tânăr: cine să devin, cine să fiu, cu cine, pentru cine. În inima noastră, unele întrebări pot răsuna mai dureros, atunci când ni se pare că nu suntem la înălțime sau că purtăm povara unor sărăcii și nedreptăți care nu depind de noi. Ne pot descuraja contextul și timpul în care trăim, dar Domnul ne iubește aici și acum și ne cheamă aici și acum. Sunt ani importanți cei pe care îi trăiți. Și îi trăiți într-un moment istoric important. Printre provocările și promisiunile, amenințările și speranțele prezentului, Isus cel Înviat merge împreună cu noi.

În Biserică găsim provocare și ajutor. De exemplu: provocarea la „pentru totdeauna”! Da, Biserica educă la alegeri fidele, care durează și rezistă dificultăților, pentru că iubirea lui Dumnezeu este pentru totdeauna. Iar ajutorul Bisericii se concretizează în persoane, ritmuri, locuri, experiențe spirituale și de caritate, unde să ascultăm cuvântul viu care ne cheamă. Vă pot spune cu bucurie că așa a fost și pentru mine!

A patra întrebare: Sfinte Părinte, sunt José și am 19 ani. Sacramentul Botezului ne dăruiește apartenența la Biserică: credința noastră se naște din relația profundă cu Domnul și se împlinește în interiorul comunității. Ce stil de mărturie putem cultiva, fără a risca să trăim credința ca niște „jucători pe cont propriu”, autoreferențiali sau izolați? Cum putem vesti frumusețea Bisericii tinerilor care se simt „departe”?

Răspunsul Sfântului Părinte

Pentru a răspunde la această întrebare vă voi provoca puțin în legătură cu două aspecte. Primul aspect: José Francisco ne-a spus că credința „se naște din relația profundă cu Domnul și se împlinește în interiorul comunității”. Și totuși s-ar putea spune și invers: credința se naște în interiorul comunității, întâlnind credincioși, și se împlinește în relația profundă cu Domnul. Cele două aspecte stau împreună, pentru că credința nu închide nici în interiorul unei comunități, nici în sine însuși, ci deschide întotdeauna spre Dumnezeu și spre aproapele. De aceea, „a ieși” a fost un verb atât de drag Papei Francisc. Să ne gândim: în fiecare duminică ne adunăm în jurul mesei Domnului pentru a celebra Euharistia, ca apoi să ieșim și să ducem iubirea sa în viața cotidiană.

A doua provocare vine în mod firesc și este aceasta: nu există cei de departe! Pentru că Dumnezeu este aproape de toți, chiar și de cel pe care îl considerăm – sau se consideră – departe de el. Dumnezeu nu îndepărtează pe nimeni, pentru că vrea să trăiască împreună cu noi! Prin urmare, ceilalți sunt aproapele nostru: aproapele nu se alege, este oricine pe care viața ni-l pune alături și ni-l scoate în cale. Biserica, așadar, ne ajută să evităm mentalitatea care opune „noi” și „ei”, „aproape” și „departe”, „ai noștri” și „ceilalți”. Întrucât noi ne rugăm spunând „Tatăl nostru”, învățăm să recunoaștem ca frate și soră chiar și pe cel care pare departe sau se prezintă ca adversar. Nimeni nu este departe pentru cel care îl are pe Dumnezeu în inimă. Mulțumesc!

A cincea întrebare: Sanctitate, sunt Maria Teresa și am 18 ani. Ca temă a următoarei Zile Mondiale a Tineretului de la Seul, ați ales fraza lui Isus: „Îndrăzniți, eu am biruit lumea!”. Această promisiune ne dă speranță și ne amintește că el a biruit deja. A biruit moartea, a biruit răul, a biruit chiar și asupra păcatelor noastre. Din acest motiv, ne-ar plăcea să ascultăm un cuvânt al dumneavoastră cu privire la modul în care noi, tinerii de astăzi, putem trăi sacramentul Spovezii, întâlnire specială cu Isus care continuă să ne încurajeze pe drum. Mulțumesc.

Răspunsul Sfântului Părinte

Da, în timpul Cinei celei de Taină, Isus le spune ucenicilor săi: „În lume aveți necazuri, dar îndrăzniți: eu am biruit lumea!” (In 16,33). Ascultând aceste cuvinte înțelegem ce înseamnă a birui și care este biruința pe care ne-o dăruiește Domnul. Modul în care Cristos a biruit lumea are un nume și se numește mântuire. Această biruință nu se confundă deloc cu atitudinea violentă a celui care prevalează distrugând pe altcineva. Trebuie să ne gândim bine la acest fapt, în această lume, o lume competitivă, în care cultura puterii, a provocării, a războiului otrăvește fiecare întâlnire și o face să devină o confruntare, o competiție.

În schimb, există modelul lui Isus, există viața lui Isus: Isus biruiește pe cruce, dându-și viața pentru noi, eliberându-ne de păcat și de moarte. Isus biruiește pentru că știe să vadă dincolo de ceea ce i se face. De aceea, în timp ce îl răstignesc, el spune: „Tată, iartă-i” (Lc 23,34). Aceasta înseamnă a birui lumea: a o vedea cu toate relele ei și a o iubi, a o iubi cu iubirea lui Dumnezeu, care le vindecă pentru totdeauna. Este lucrarea răscumpărării: prin Isus, milostivirea lui Dumnezeu topește răul ca zăpada la soare. Acest bine imens ne cheamă la bine. Așadar, cu privire la întrebarea ta, Maria Teresa, Spovada este sacramentul în care trăim răscumpărarea într-un mod cât se poate de personal, real, față în față cu Domnul. De aceea ieșim din ea cu adevărat liberi: liberi să iubim așa cum el ne-a iubit pe noi.

[Reînnoirea făgăduințelor de la Botez]

[Binecuvântarea]

LEO PP. XIV

Traducere de Ovidiu Bișog

Conținut extern de la YouTube Permite conținutul extern pentru a afișa acest material.
Deschide pe YouTube ↗