CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SANCTITĂŢII SALE FRANCISC
LA SARAJEVO (BOSNIA ŞI HERŢEGOVINA)
(6 iunie 2015)
Întâlnire ecumenică şi interreligioasă
Centrul internaţional studenţesc franciscan
sâmbătă, 6 iunie 2015
Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt bucuros să particip la această întâlnire, care îi reuneşte pe reprezentanţii confesiunilor religioase prezente în Bosnia şi Herţegovina. Adresez un salut cordial fiecăruia dintre voi şi comunităţilor voastre şi mulţumesc îndeosebi pentru expresiile respectuoase şi reflecţiile care au fost propuse. Şi auzindu-le pot să vă spun că mi-au făcut bine!
Întâlnirea de astăzi este semn al unei dorinţe comune de fraternitate şi de pace; ea dă mărturie despre o prietenie pe care o construiţi de-a lungul anilor şi pe care deja o trăiţi în convieţuirea şi colaborarea zilnică. A fi aici este deja un "mesaj" al acelui dialog pe care toţi îl căutăm şi pentru care lucrăm.
În special aş vrea să amintesc, ca rod al acestei dorinţe de întâlnire şi de reconciliere, instituirea, în 1997, a Consiliului Local pentru Dialogul Interreligios, care adună musulmani, creştini şi evrei. Mă bucur pentru lucrarea pe care Consiliul o desfăşoară cu promovarea de diferite activităţi de dialog, coordonarea de iniţiative comune şi confruntarea cu autorităţile statale. Munca voastră este foarte preţioasă în această regiune, şi la Sarajevo îndeosebi, răscruce de popoare şi de culturi, unde diversitatea, dacă pe de o parte constituie o mare resursă care a permis dezvoltarea socială, culturală şi spirituală a acestei regiuni, pe de altă parte a fost motiv de sfâşieri dureroase şi războaie sângeroase.
Nu este o întâmplare că naşterea Consiliului pentru Dialogul Interreligios şi celelalte iniţiative apreciabile în domeniul interreligios şi ecumenic au avut loc la sfârşitul războiului, ca un răspuns la exigenţa de reconciliere şi în faţa necesităţii de a reconstrui o societate sfâşiată de conflict. De fapt, dialogul interreligios, aici ca şi în orice parte a lumii, este o condiţie de care nu se poate face abstracţie pentru pace şi pentru aceasta este o datorie pentru toţi credincioşii (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 250).
Dialogul interreligios, mai înainte de a fi discuţie despre marile teme ale credinţei, este o "conversaţie despre viaţa umană" (ibid.). În el se împărtăşeşte cotidianitatea existenţei, în aspectul său concret, cu bucuriile şi durerile, trudele şi speranţele; se asumă responsabilităţi comune; se proiectează un viitor mai bun pentru toţi. Se învaţă să se trăiască împreună, să se cunoască şi să se accepte în respectivele diversităţi, liber, prin ceea ce este fiecare. În dialog se recunoaşte şi se dezvoltă o comuniune spirituală, care unifică şi ajută să se promoveze valorile morale, marile valori morale, dreptatea, libertatea şi pacea. Dialogul este o şcoală de umanitate şi un factor de unitate, care ajută la construirea unei societăţi întemeiate pe toleranţă şi respect reciproc.
Pentru acest motiv, dialogul interreligios nu se poate limita doar la puţin, numai la responsabilii comunităţilor religioase, ci ar trebui să se extindă cât mai mult posibil la toţi credincioşii, implicând diferitele sfere ale societăţii civile. Şi o atenţie deosebită merită în acest sens tinerii, chemaţi să construiască viitorul acestei ţări. Totuşi, este bine mereu de amintit că dialogul, pentru a fi autentic şi eficace, presupune o identitate formată: fără identitate formată, dialogul este inutil sau dăunător. Asta o spun gândindu-mă la tineri, dar este valabil pentru toţi.
Apreciez cu sinceritate ceea ce aţi făcut până acum şi vă încurajez în această angajare a voastră pentru cauza păcii, ai cărei primi păzitori aici în Bosnia şi Herţegovine sunteţi voi, ca lideri religioşi. Vă asigur că Biserica catolică va continua să dea sprijinul său deplin şi să asigure disponibilitatea sa completă.
Toţi suntem conştienţi că mai este mult drum de parcurs. Însă, să nu ne lăsăm descurajaţi de dificultăţi şi să continuăm cu perseverenţă pe drumul iertării şi al reconcilierii. În timp ce comemorăm în mod just trecutul, şi pentru a învăţa lecţiile istoriei, să evităm regretele şi reproşurile, ci să ne lăsăm purificaţi de Dumnezeu, care ne dăruieşte prezentul şi viitorul: El este viitorul nostru, El este izvorul ultim al păcii.
Acest oraş, care în trecutul recent a devenit în mod trist un simbol al războiului şi al distrugerilor sale, acest Ierusalim din Europa, astăzi, cu varietatea sa de popoare, culturi şi religii, poate să devină din nou semn de unitate, loc în care diversitatea să nu reprezinte o ameninţare, ci o bogăţie şi o oportunitate pentru a creşte împreună. Într-o lume din păcate încă sfâşiată de conflicte, această ţară poate să devină un mesaj: să ateste că este posibil să se trăiască unul lângă altul, în diversitate dar în umanitate comună, construind împreună un viitor de pace şi de fraternitate. Se poate trăi făcând pacea!
Vă sunt recunoscător vouă tuturor pentru prezenţa voastră şi pentru rugăciunile pe care veţi avea bunătatea să le oferiţi pentru slujirea mea. Din partea mea, vă asigur că mă voi ruga la fel pentru voi, pentru comunităţile voastre, şi din inimă voi face asta. Domnul să ne binecuvânteze pe toţi.
Acum vă invit pe toţi să facem această rugăciune. Către Veşnicul, către Unicul şi Adevăratul Dumnezeu cel Viu, către Cel Milostiv.
RUGĂCIUNE
Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
Tată bun şi milostiv;
Creator al cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor;
Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob,
Rege şi Stăpân al trecutului, al prezentului şi al viitorului;
unic judecător al tuturor oamenilor,
care răsplăteşti cu gloria veşnică pe credincioşii tăi!
Noi, descendenţi ai lui Abraham după credinţa în Tine, unic Dumnezeu,
evrei, creştini şi musulmani,
cu umilinţă suntem în faţa Ta
şi cu încredere Te rugăm
pentru această ţară, Bosnia şi Herţegovina,
pentru ca să poată locui în ea în pace şi armonie
bărbaţi şi femei credincioşi din diferite religii, naţiuni şi culturi.
Te rugăm, o, Tată, pentru ca asta să se întâmple
în toate ţările din lume!
În fiecare dintre noi întăreşte credinţa şi speranţa,
respectul reciproc şi iubirea sinceră
faţă de toţi fraţii şi surorile noastre.
Fă ca să ne angajăm, cu curaj,
să construim dreptatea socială,
să fim oameni de bunăvoinţă,
plini de înţelegere reciprocă şi de iertare,
artizani răbdători ai dialogului şi ai păcii.
Toate gândurile noastre, cuvintele şi faptele
să fie în armonie cu voinţa Ta sfântă.
Totul să fie spre cinstea Ta şi gloria Ta şi spre mântuirea noastră.
Laudă şi glorie veşnică Ţie, Dumnezeul nostru!
Amin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
