În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Bună ziua tuturor. Bine ați venit!
감사합니다 (Gamsahabnida)! (Vă mulțumesc!)
Eminență,
Iubiți frați și surori,
Este o bucurie să vă primesc astăzi pe voi, preoți, călugărițe și călugări coreeni rezidenți la Roma. Aici, la memoriile apostolilor Petru și Paul, credința pe care ați primit-o în Coreea își găsește rădăcinile și poate primi un nou impuls misionar. Veniți de departe, este adevărat, dar aici sunteți acasă.
Îi salut în special pe cei angajați în pregătirea Zilei Mondiale a Tineretului de la Seul 2027. Aceasta este și cea de-a douăzeci și cincea aniversare a inaugurării Colegiului pontifical Coreean: transmit comunității colegiului cele mai bune urări și mulțumirile mele pentru slujirea pe care au adus-o Bisericii din Coreea și Bisericii universale.
Istoria Bisericii voastre este cu adevărat unică. Credința a încolțit spontan în Coreea și s-a dezvoltat și prin căutarea sinceră a adevărului de către oameni care cunoșteau textele creștine și doreau să afle mai multe despre Isus Cristos. Din această căutare s-a născut dorința de Botez și din Botez o comunitate care a amintit Biserica primară (cf. Fap 4,32).
Această istorie ne oferă două cuvinte: memorie și speranță. Memoria creștină nu este nostalgie, ci recunoștință pentru ceea ce Dumnezeu a realizat și responsabilitate pentru ceea ce ne încredințează astăzi în mâini. Speranța nu este numai optimism, ci certitudinea că Cristos a înviat și că niciun întuneric nu poate avea ultimul cuvânt.
Biserica din Coreea a crescut pe mărturia martirilor. De-a lungul istoriei sale, poporul coreean a demonstrat o tărie extraordinară a spiritului: a îndurat persecuția, războiul, sărăcia și dezbinarea, știind să se ridice din nou și să privească înainte. Iluminată de evanghelie, această tenacitate a devenit tărie creștină: capacitatea de a îndura încercările fără a pierde speranța și fără a permite suferinței să împietrească inima.
A păstra memoria martirilor înseamnă a permite credinței lor să trăiască în alegerile noastre, în slujire, în iertare și în dăruirea de noi înșine. Mă gândesc, în special, la venerabilul Thomas Choe Yang-Eop, al doilea preot din istoria Coreei, amintit ca „martirul sudorii”. Timp de unsprezece ani, a călătorit neobosit pe drumurile Coreei pentru a ajunge la comunități creștine îndepărtate și ascunse, ducându-le cuvântul lui Dumnezeu și sacramentele, până la punctul de a-și dedica viața slujirii. Mărturia sa ne amintește că există martiriul celor care își oferă viața într-o clipă și martiriul mai ascuns al celor care o oferă zi de zi. Da, toți creștinii sunt chemați la asta: să își dea viața cu iubire, în fiecare zi.
Timpul nostru are nevoie tocmai de asta: bărbați și femei care au curajul să facă bine, chiar și atunci când costă. Fiți aproape de cei singuri, sprijiniți-i pe cei obosiți, căutați-i pe cei care s-au distanțat. Aveți curajul să iertați, să o luați de la capăt, să dialogați. Bunătatea nu este întotdeauna recunoscută și adesea necesită efort, dar acest curaj zilnic al carității face ca proclamarea evangheliei noastre să fie credibilă.
Forța de a trăi așa vine din prietenia cu Isus Cristos, care le-a spus discipolilor săi: „V-am numit prieteni” (In 15,15). Dragi preoți, călugări și călugărițe, păziți această prietenie. Hrăniți-o în Euharistie, în ascultarea cuvântului, în rugăciune și în tăcere înaintea Domnului. Fiind cu el redescoperim bucuria vocației noastre și învățăm să iubim așa cum o face el.
Și prietenia cu Cristos ne deschide spre fraternitate. Proveniți din dieceze, institute, congregații și experiențe diferite: faceți din această diversitate o resursă pentru sinodalitate. O Biserică sinodală este o Biserică ce merge împreună în urma aceluiași Domn, ascultând, primind și recunoscând în ceilalți un frate și un tovarăș, niciodată un concurent.
Acest lucru capătă un sens deosebit atunci când ne gândim la țara voastră. Peninsula coreeană poartă încă rana dureroasă a diviziunii. Din acest motiv, vă cer să fiți mereu bărbați și femei ai reconcilierii. Pacea începe în inimă și în relațiile zilnice, atunci când ascultăm în loc să judecăm, iertăm în loc să purtăm resentimente, alegem comuniunea în loc de opoziție. Fiți uniți și fiți artizani ai păcii. Să continuăm să lucrăm și să ne rugăm pentru ca noi căi de întâlnire să se deschidă și ca evanghelia păcii să fie proclamată liber în întreaga peninsulă coreeană și în lume.
Coreea, cândva țară misionară, a devenit acum o patrie a misionarilor. Este un rod prețios al credinței și al sacrificiului celor care au venit înaintea voastră: memoria generează misiune, iar misiunea deschide speranță. Următoarea Zi Mondială a Tineretului va face toate acestea vizibile. Tineri din întreaga lume vor veni într-o țară în care evanghelia a crescut prin mărturia martirilor. Aș dori să fie o mare întâlnire între memorie și viitor: martirii transmit credința noilor generații, iar tinerii o primesc pentru a o duce pe străzile lumii.
Ascultați tinerii, mergeți alături de ei și ajutați-i să descopere că urmarea lui Cristos nu diminuează libertatea, ci o împlinește; că credința nu limitează viața, ci o deschide spre orizonturi mai largi. De aceea, pregătiți-vă pentru ZMT cu pasiune – așa cum faceți deja – păstrați în inimile voastre cuvintele: „Îndrăzniți! Eu am biruit lumea!” (In 16,33). Martirii voștri au înțeles acest lucru: speranța lor nu depindea de circumstanțe favorabile, ci de certitudinea că Cristos deja învinsese.
Iubiți frați și surori, ați primit o mare moștenire. Fiți tari în credință, generoși în caritate și perseverenți în speranță. Nu vă săturați niciodată să faceți binele, chiar și atunci când costă și chiar și atunci când nimeni nu-l vede: nicio faptă făcută din iubire nu este pierdută înaintea lui Dumnezeu.
În această lună dedicată Sfântului Rozariu, vă încredințez pe voi și drumul spre Ziua Mondială a Tineretului Fecioarei Maria Neprihănite, Patroana Coreei. Îi cer Sfântului Andrei Kim Tae-gon, Sfântului Paul Chong Ha-sang și tuturor sfinților și fericiților martiri coreeni să vă însoțească și să vă facă păzitori ai memoriei, martori ai speranței și făuritori ai păcii.
Vouă, familiilor voastre, fraților și surorilor voastre și întregului popor al lui Dumnezeu din Coreea, vă împart din inimă binecuvântarea apostolică. Vă mulțumesc!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
