Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
la Marsilia
pentru încheierea "Rencontres Méditerranéennes"
(22-23 septembrie 2023)
Moment de reculegere cu liderii religioşi
Memorial dedicat marinarilor şi migranţilor pierduţi în mare, vineri, 22 septembrie 2023
Iubiţii fraţi şi surori,
|
| © Vatican Media |
Prea multe persoane, fugind de conflicte, sărăcie şi calamităţi ambientale, găsesc printre valurile Mediteranei refuzul definitiv la căutarea lor a unui viitor mai bun. Şi astfel, această mare splendidă a devenit un cimitir enorm, unde mulţi fraţi şi surori sunt privaţi chiar şi de dreptul de a avea un mormânt şi este îngropată numai demnitatea umană. În cartea-mărturie "Frăţiorul", protagonistul, la sfârşitul călătoriei zbuciumate care îl duce din Republica Guineea în Europa, afirmă: "Când te aşezi deasupra mării, eşti la o răscruce. Pe de o parte, viaţa, pe de alta, moartea. Acolo nu există alte ieşiri" (A. Arzallus Antia - I. Balde, Fratellino, Milano, 2021, 107). Prieteni, chiar şi în faţa noastră se pune o răscruce: pe de o parte, fraternitatea, care fecundează cu bine comunitatea umană; pe de altă parte, indiferenţa, care însângerează Mediterana. Ne aflăm în faţa unei răscruci de civilizaţie. Ori cultura umanităţii şi a fraternităţii, ori cultura indiferenţei: fiecare să se descurce aşa cum poate.
Nu ne putem resemna să vedem fiinţe umane tratate ca marfă de schimb, închişi şi torturaţi în mod atroce -, ştim asta, de atâtea ori, atunci când îi trimitem, sunt destinaţi să fie torturaţi şi închişi -; nu mai putem asista la dramele naufragiilor, cauzate de traficurile odioase şi de fanatismul indiferenţei. Indiferenţa devine fanatică. Persoanele care riscă să se înece atunci când sunt abandonate pe valorile unde trebuie să fie ajutate. Este o datorie de umanitate, este o datorie de civilizaţie!
Cerul ne va binecuvânta dacă pe pământ şi pe mare vom şti să ne îngrijim de cei mai slabi, dacă vom şti să depăşim paralizia fricii şi dezinteresul care condamnă la moarte cu mănuşi de catifea. În asta, noi, reprezentanţi ai diferitelor religii, suntem chemaţi să fim exemplu. De fapt, Dumnezeu l-a binecuvântat pe părintele Abraham. El a fost chemat să părăsească ţara sa de origine şi "să plece fără a şti unde merge" (Evr 11,8). Oaspete şi pelerin în ţară străină, i-a primit pe călătorii care au trecut pe la cortul său (cf. Gen 18): "exilat din patria sa, privat de casă, el însuşi a fost casă şi patrie a tuturor" (Sf. Petru Crisologul, Discursuri, 121). Şi "ca răsplată a ospitalităţii sale, a obţinut să aibă o descendenţă" (Sf. Ambroziu din Milano, De officiis, II, 21). La rădăcinile celor trei monoteisme mediteraneene există, aşadar, primirea, iubirea faţă de străin în numele lui Dumnezeu. Şi acest lucru este vital dacă, precum părintele nostru Abraham, visăm un viitor prosper. Să nu uităm refrenul din Biblie: "orfanul, văduva şi migrantul, străinul". Orfan, văduvă şi străin: aceştia sunt cei pe care Dumnezeu ne porunceşte să-i păzim.
Aşadar, noi, credincioşii, trebuie să fim exemplari în primirea reciprocă şi fraternă. Adesea nu sunt uşoare raporturile între grupurile religioase, cu molia extremismului şi ciuma ideologică a fundamentalismului care corodează viaţa reală a comunităţilor. Dar, în această privinţă, aş vrea să fac ecou la ceea ce a scris un om al lui Dumnezeu care a trăit nu departe de aici: "Nimeni să nu păstreze în inima sa sentimente de ură faţă de aproapele său, ci iubire, pentru că acela care urăşte chiar şi un singur om nu va putea să stea liniştit în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu ascultă rugăciunea sa atât timp cât păstrează mânie în inima sa" (Sf. Cezar de Arles, Discursuri, XIV, 2).
Astăzi, şi Marsilia, caracterizată de un pluralism religios variat, are în faţa sa o răscruce: întâlnire sau ciocnire. Şi eu vă mulţumesc vouă tuturor, care vă situaţi pe calea întâlnirii: mulţumesc pentru angajarea voastră solidară şi concretă pentru promovarea umană şi pentru integrare. Marsilia este un model de integrare. Este frumos că aici, împreună cu diferite realităţi care lucrează cu migranţii, este Marseille-Espérance, organism de dialog interreligios care promovează fraternitatea şi convieţuirea paşnică. Să privim la pionierii şi la martorii dialogului, precum Jules Isaac, care a trăit aici aproape, de la a cărui moarte s-a amintit a 60-a aniversare. Voi sunteţi Marsilia a viitorului. Mergeţi înainte fără să vă descurajaţi, pentru ca acest oraş să fie pentru Franţa, pentru Europa şi pentru lume un mozaic de speranţă.
Ca auspiciu, aş vrea să citez la sfârşit câteva cuvinte pe care David Sassoli le-a rostit la Bari, cu ocazia unei întâlniri precedente despre Mediterana: "La Bagdad, în Casa Înţelepciunii a califului Al Ma'mun, se întâlneau evrei, creştini şi musulmani pentru a citi cărţile sacre şi pe filozofii greci. Astăzi, simţim toţi, credincioşi şi laici, necesitatea de a reedifica acea casă pentru a continua împreună să combatem idolii, să dărâmăm ziduri, să construim punţi, să dăm corp unui nou umanism. A privi în profunzime timpul nostru şi a-l iubi şi mai mult când este greu de iubit, cred că este sămânţa aruncată în aceste zile aşa de atente faţă de destinul nostru. Este suficient să ne fie frică de problemele pe care ni le prezintă Mediterana! [...] Pentru Uniunea Europeană şi pentru noi toţi este vorba despre supravieţuirea noastră" (Discurs cu ocazia Întâlnirii de reflecţie şi spiritualitate "Mediterana frontieră de pace", 22 februarie 2020).
Fraţilor, surorilor, să înfruntăm uniţi problemele, să nu lăsăm să naufragieze speranţa, să compunem împreună un mozaic de pace!
Îmi face plăcere să văd aici pe atâţia dintre voi care merg pe mare pentru a salva, a-i salva pe migranţi. Şi de atâtea ori vă împiedică să mergeţi, pentru că - se spune - navei îi lipseşte ceva, îi lipseşte asta, asta... Sunt gesturi de ură împotriva fratelui, travestite în "echilibru". Mulţumesc pentru tot ceea ce faceţi.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
