|
| © Vatican Media |
Cateheza: Călătoria apostolică la Marsilia cu ocazia "Recontres Méditerranéenes"
Iubiţi fraţi şi surori!
La sfârşitul săptămânii trecute am mers la Marsilia pentru a participa la încheierea lui Rencontres Méditerranéenes, care a implicat episcopi şi primari din zona mediteraneeană, împreună cu numeroşi tineri, pentru ca privirea să fie deschisă spre viitor. De fapt, evenimentul de la Marsilia era intitulat "Mozaic de speranţă". Acesta este visul, aceasta este provocarea: ca Mediterana să recupereze vocaţia sa, să fie laborator de civilizaţie şi de pace.
Mediterana, o ştim, este leagăn de civilizaţii, şi un leagăn este pentru viaţă! Nu este tolerabil să devină un mormânt şi nici un loc de conflict. Marea Mediterană este ceea ce există mai opus ciocnirii dintre civilizaţii, războiului, traficului de fiinţe umane. Este exact opusul, pentru că Mediterana pune în comunicare Africa, Asia şi Europa; nordul şi sudul, orientul şi occidentul; persoanele şi culturile, popoarele şi limbile, filozofiile şi religiile. Desigur, marea este mereu într-un fel un abis de depăşit, şi poate să devină şi periculoasă. Dar apele sale păstrează comori de viaţă, valurile sale şi vânturile sale poartă ambarcaţiuni de orice tip.
De pe malul oriental, în urmă cu două mii de ani, a plecat evanghelia lui Isus Cristos.
[Vestirea sa] nu are loc desigur prin magie şi nu se realizează o dată pentru totdeauna. Este rodul unui drum în care fiecare generaţie este chemată să parcurgă o parte din el, citind semnele timpurilor în care trăieşte.
Întâlnirea de la Marsilia a venit după cele asemănătoare desfăşurate la Bari în 2020 şi la Florenţa anul trecut. Nu a fost un eveniment izolat, ci pasul înainte dintr-un itinerar, care a avut începuturile sale în "Colocvii Mediteraneene" organizate de primarul Giorgio La Pira, la Florenţa, la sfârşitul anilor '50 din secolul trecut. Un pas înainte pentru a răspunde, astăzi, la apelul lansat de Sfântul Paul al VI-lea în enciclica sa Populorum progressio, de a promova "o lume mai umană pentru toţi, o lume în care toţi să aibă ceva de dat şi de primit, fără ca progresul unora să constituie un obstacol pentru dezvoltarea celorlalţi" (nr. 44).
De la evenimentul din Marsilia ce anume a rezultat? A rezultat o privire asupra Mediteranei pe care aş defini-o pur şi simplu umană, nu ideologică, nu strategică, nu corectă politic şi nici instrumentală, umană, adică aptă să refere fiecare lucru la valoarea primară a persoanei umane şi a demnităţii sale inviolabile. Apoi, în acelaşi timp, a rezultat o privire de speranţă. Acest lucru este astăzi foarte surprinzător: când asculţi martorii care au traversat situaţii inumane sau care le-au împărtăşit, şi chiar de la ei primeşti o "mărturisire de speranţă". Este şi o privire de fraternitate.
Fraţilor şi surorilor, această speranţă, această fraternitate nu trebuie "să se volatilizeze", nu, dimpotrivă trebuie să se organizeze, să se concretizeze în acţiuni pe termen lung, mediu şi scurt. Pentru ca persoanele, în demnitate deplină, să poată alege de a emigra sau de a nu emigra. Mediterana trebuie să fie un mesaj de speranţă.
Dar există un alt aspect complementar: trebuie redată speranţă societăţilor noastre europene, în special noilor generaţii. De fapt, cum putem să-i primim pe alţii, dacă nu avem noi cei dintâi un orizont deschis spre viitor? Tinerii săraci în speranţă, închişi în privat, preocupaţi să gestioneze precaritatea lor, cum se pot deschide la întâlnire şi la împărtăşire? Societăţile noastre de atâtea ori îmbolnăvite de individualism, de consumism şi de evadări goale au nevoie să se deschidă, să oxigeneze sufletul şi spiritul, şi atunci vor putea citi criza ca oportunitate şi s-o înfrunte în manieră pozitivă.
Europa are nevoie să regăsească pasiune şi entuziasm, şi la Marsilia pot spune că le-am găsit: în păstorul său, cardinalul Aveline, în preoţi şi în consacraţi, în credincioşii laici angajaţi în caritate, în educaţie, în poporul lui Dumnezeu care a demonstrat mare căldură la Liturghia de pe stadionul Vélodrome. Le mulţumesc tuturor şi preşedintelui Republicii, care cu prezenţa sa a mărturisit atenţia Franţei întregi faţă de evenimentul din Marsilia. Fie ca Sfânta Fecioară Maria, pe care cei din Marsilia o venerează ca Notre Dame de la Garde, să însoţească drumul popoarelor din Mediterana, pentru ca această regiune să devină ceea ce din totdeauna este chemată să fie: un mozaic de civilizaţie şi de speranţă.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
