Călătoria apostolică în Sri Lanka şi Filipine
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi mă voi opri asupra călătoriei apostolice în Sri Lanka şi în Filipine, pe care am făcut-o săptămâna trecută. După vizita în Coreea cu câteva luni în urmă, am mers din nou în Asia, continent cu bogate tradiţii culturale şi spirituale. călătoria a fost mai ales o întâlnire bucuroasă cu comunităţile ecleziale care, în acele ţări, dau mărturie lui Cristos: le-am întărit în credinţă şi în misionaritate. Voi păstra mereu în inimă amintirea primirii sărbătoreşti din partea mulţimilor - în unele cazuri chiar oceanice - care a însoţit momentele importante ale călătoriei. În afară de asta, am încurajat dialogul interreligios în slujba păcii, precum şi drumul acelor popoare spre unitate şi dezvoltare socială, în special cu protagonismul familiilor şi tinerilor.
Momentul culminant al şederii mele în Sri Lanka a fost canonizarea marelui misionar Iosif Vaz. Acest sfânt preot administra sacramentele, adesea în secret, credincioşilor, de orice religie şi condiţie socială. Exemplul său de sfinţenie şi iubire faţă de aproapele continuă să inspire Biserica din Sri Lanka în apostolatul său de caritate şi de educaţie. L-am indicat pe sfântul Iosif Vaz ca model pentru toţi creştinii, chemaţi astăzi să propună adevărul mântuitor al Evangheliei într-un context multireligios, cu respect faţă de alţii, cu perseverenţă şi cu umilinţă.
Sri Lanka este o ţară de mare frumuseţe naturală, al cărei popor caută să reconstruiască unitatea după un lung şi dramatic conflict civil. În întâlnirea mea cu autorităţile guvernamentale am subliniat importanţa dialogului, a respectului faţă de demnitatea umană, a efortului de a-i implica pe toţi pentru a găsi soluţii adecvate în vederea reconcilierii şi a binelui comun.
Diferitele religii au un rol semnificativ de desfăşurat în această privinţă. Întâlnirea mea cu exponenţii religioşi a fost o confirmare a raporturilor bune care există deja între diferitele comunităţi. În acest context am voit să încurajez cooperarea deja întreprinsă printre adepţii diferitelor tradiţii religioase, şi cu scopul de a putea însănătoşi cu balsamul iertării pe cei care încă sunt chinuiţi de suferinţele din ultimii ani. Tema reconcilierii a caracterizat şi vizita mea la sanctuarul Stăpânei Noastre din Madhu, foarte venerată de populaţiile tamil şi singalezi şi ţintă de pelerinaj a membrilor din alte religii. În acel loc sfânt am cerut Mariei, Mama noastră, să dobândească pentru tot poporul srilankez darul unităţii şi al păcii.
Din Sri Lanka am plecat spre Filipine, unde Biserica se pregăteşte să celebreze al cincilea centenar al sosirii Evangheliei. Este principala ţară catolică din Asia, iar poporul filipinez este foarte cunoscut pentru credinţa sa profundă, pentru religiozitatea sa şi pentru entuziasmul său, chiar şi în diaspora. În întâlnirea mea cu autorităţile naţionale, precum şi în momentele de rugăciune şi în timpul Liturghiei de încheiere foarte participate, am subliniat rodnicia constantă a Evangheliei şi capacitatea sa de a inspira o societate demnă de om, în care este loc pentru demnitatea fiecăruia şi pentru aspiraţiile poporului filipinez.
Scopul principal al vizitei şi motivul pentru care am decis să merg în Filipine - acesta a fost motivul principal - era să pot exprima apropierea mea faţă de fraţii noştri şi surorile noastre care au îndurat devastarea taifunului Yolanda. Am mers la Tacloban, regiunea cea mai grav lovită, unde am adus omagiu credinţei şi capacităţii de revenire a populaţiei locale. La Tacloban, din păcate, condiţiile climatice potrivnice au provocat o altă victimă nevinovată: tânăra voluntară Kristel, prinsă şi ucisă de o structură luată de vânt. Apoi am mulţumit celor care, din orice parte a lumii, au răspuns necesităţii lor cu o generoasă dăruire de ajutoare. Puterea iubirii lui Dumnezeu, revelată în misterul Crucii, a fost făcută evidentă în spiritul de solidaritate demonstrată de multiplele acte de caritate şi de jertfă care au marcat acele zile întunecate.
Întâlnirile cu familiile şi cu tinerii, la Manila, au fost momente importante ale vizitei în Filipine. Familiile sănătoase sunt esenţiale pentru viaţa societăţii. Dă consolare şi speranţă a vedea atâtea familii numeroase care primesc copiii ca pe un adevărat dar al lui Dumnezeu. Ele ştiu că fiecare copil este o binecuvântare. Am auzit pe unii spunând că familiile cu mulţi copii şi naşterea multor copii sunt printre cauzele sărăciei. Mi se pare o opinie simplistă. Pot spune, putem spune cu toţii, că motivul principal al sărăciei este un sistem economic care a scos persoana din centru şi a pus acolo zeul ban; un sistem economic care exclude, exclude mereu: exclude copiii, bătrânii, tinerii, fără loc de muncă... - şi care creează cultura rebutului pe care o trăim. Ne-am obişnuit să vedem persoane rebutate. Acesta este motivul principal al sărăciei, nu familiile numeroase. Reevocând figura sfântului Iosif, care a ocrotit viaţa "Sfântului Ni?o", atât de venerat în acea ţară, am amintit că trebuie ocrotite familiile, care înfruntă diferite ameninţări, pentru ca să poată mărturisi frumuseţea familiei în proiectul lui Dumnezeu. Trebuie apărate familiile şi de noile colonizări ideologice, care atentează la identitatea sa şi la misiunea sa.
Şi a fost o bucurie pentru mine să fiu cu tinerii din Filipine, pentru a asculta speranţele lor şi preocupările lor. Am voit să le ofer încurajarea mea pentru eforturile lor în a contribui la reînnoirea societăţii, în special prin slujirea săracilor şi ocrotirea ambientului natural.
Îngrijirea săracilor este un element esenţial al vieţii noastre şi mărturie creştină - am amintit de asta şi în vizită; comportă refuzarea oricărei forme de corupţie, deoarece corupţia fură de la săraci şi cere o cultură de onestitate.
Mulţumesc Domnului pentru această vizită pastorală în Sri Lanka şi în Filipine. Îi cer să binecuvânteze mereu aceste două ţări şi să întărească fidelitatea creştinilor faţă de mesajul evanghelic al răscumpărării, reconcilierii şi comuniunii noastre cu Cristos.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
