Milostivire şi dialog
Interviu luat cardinalului Pietro Parolin despre călătoria papei în Sri Lanka şi Filipine
Sunt "două punctele de forţă" ale misiunii Bisericii în continentul asiatic: "activităţile caritative în domeniul sănătăţii şi educaţiei"; şi dialogul între religii care "este fundamental pentru pacea în lume astăzi şi care devine deci o datorie a tuturor religiilor". Asta afirmă secretarul de stat, cardinalul Pietro Parolin, în interviul realizat de Centrul de Televiziune Vatican în colaborare cu ziarul nostru în ajunul călătoriei Pontifului în Sri Lanka şi Filipine.
Papa Francisc se întoarce în Asia la cinci luni de la vizita în Coreea, unde a indicat în dialogul interreligios prima misiune a Bisericii în continent. Consideraţi că şi în aceste două ţări aşa de diferite va insista asupra acestui punct?
Misiunea Bisericii în Filipine şi în Sri Lanka este aceea a Bisericii în toată lumea: să vestească Evanghelia, să proclame vestea cea bună a lui Isus care este izvor de viaţă şi de speranţă pentru toţi oamenii. Ţinând cont desigur de contextul în care ea ajunge să trăiască şi să lucreze. Un context caracterizat de o multiplicitate, aproape de un mozaic de societăţi, de culturi şi de religii. Continentul asiatic este leagănul marilor religii din lume. Şi apoi ţinând cont de faptul că Biserica este o mică minoritate, o mică turmă în mijlocul acestei realităţi aşa de vaste. Şi atunci şi această misiune va trebui să se moduleze pe baza acestor caracteristici. Mi se par două punctele de forţă ale aceste misiuni: pe de o parte aspectul activităţilor caritative şi umanitare în domeniul sănătăţii şi educaţiei care deja se bucură de mare apreciere din partea întregii populaţii şi a guvernelor din diferite ţări; şi pe celălalt versant aspectul dialogului interreligios: a promova şi a consolida tot mai mult întâlnirea, respectul şi acceptarea reciprocă, ţinând cont şi de ceea ce spune Papa în Evangelii gaudium că dialogul interreligios este fundamental pentru pacea în lume astăzi şi care devine deci o datorie a tuturor religiilor. Acesta va fi un punct nodal, focal al atenţiei Papei în timpul călătoriei.
În Sri Lanka, din păcate, diferenţele etnice şi religioase continuă să fie motiv de tensiune aşa încât în ţară s-a dezvoltat chiar un fundamentalism budist. Care este în acest scenariu complex misiunea, datoria creştinilor?
Mie mi se pare că dacă există un loc în care trebuie să se vorbească despre o funcţie de punte este chiar în Sri Lanka. Şi este chiar în Biserica din Sri Lanka. Şi pentru că Biserica este facilitată în această misiunea a sa de faptul că adună membri, adună credincioşi din ambele etnii principale, fie din tamili fie din singhalezi, deci Biserica ştie un pic ceea ce este în inima fiecăruia şi cunoaşte şi aşteptările; deci poate să desfăşoare această misiune, această funcţie de reconciliere, de dialog şi de colaborare. Însă aş vrea să subliniez şi faptul că Sri Lanka în mod tradiţional a cunoscut o mare dezvoltare a acestei armonii religioase între diferitele religii, s-a caracterizat mereu prin această întâlnire, prin acest dialog. Din păcate, în ultima vreme au apărut grupuri extremiste care manipulează un pic opinia publică şi creează tensiune utilizând religia pentru scopuri care nu sunt clare. Noi dorim tocmai ca această tradiţie de dialog interreligios şi de colaborare care există să poată prevala asupra acestor noi tentative de a destabiliza situaţia şi în acelaşi timp dorim şi ca autorităţile să poată interveni tocmai pentru a ocroti acestea care sunt valori fundamentale ale populaţiei.
Papa va vizita şi sanctuarul din Madhu în regiunea cu prevalenţă tamili. Care este itinerarul pe care trebuie să-l urmeze drumul de reconciliere după atâţia ani de război care au semănat victime foarte numeroase?
Aş spune că Madhu este un pic simbolul acestei "Biserici punte" despre care vorbeam, tocmai pentru că este un centru de rugăciune şi este şi un centru de întâlnire. Sanctuarul din Madhu este cunoscut şi apreciat şi frecventat şi de membri ai altor religii, nu numai de catolici. Amintim apoi şi episoadele legate de războiul civil, când Papa Benedict a cerut preşedintelui Republicii de atunci să facă totul pentru a ocroti integritatea acelui sanctuar tocmai pentru această caracteristică a sa: se afla atunci pe linia frontului între cele două grupuri care se luptau şi devenise un centru de prezenţă a multor refugiaţi din ambele părţi. Cred că Papa Francisc, aşa cum a făcut la 8 februarie, când a întâlnit comunitatea srilankeză în Sfântul Petru, va aminti toate aceste episoade dureroase, multele lacrimi, spunea el, care au fost vărsate din cauza violenţei şi cruzimii conflictului. Nu atât pentru a redeschide răni, cât mai degrabă pentru a lansa o privire spre viitor. Această angajare de reconciliere trebuie să caracterizeze toate componentele societăţii din Sri Lanka. O angajare de reconciliere care trece prin recunoaşterea adevărului. Cred că acestea sunt etapele: o atenţie faţă de dreptate şi o colaborare a tuturor pentru binele comun.
Filipine este unica ţară din Asia cu majoritate catolică. Cum se poate valoriza prezenţa acestei Biserici tinere şi dinamice în cadrul continentului?
Mi-au spus chiar ieri seara despre filipinezii care s-au întors în aceste zile din ţara lor că în aceste săptămâni există cu adevărat o rugăciune corală foarte intensă ca pregătire pentru vizita Papei. Acestea sunt premise foarte pozitive. Cred că valorizarea trece prin recunoaşterea rolului pe care Biserica în Filipine o are fie în contextul asiatic şi al sud-estului Asiei fie în contextul mondial. Papa vrea cu această călătorie, în continuare tocmai cu aceea în Coreea, să concentreze atenţia Bisericii asupra acestei realităţi; şi în acelaşi timp să se insereze şi în acel drum de nouă ani care ne duce la celebrarea celui de-al cincilea centenar al sosirii Evangheliei în Filipine, în 1521. Şi anul acesta este anul dedicat săracilor. Aşadar centralitatea derivă din număr: adică Filipine este una din ţările din sud-estul Asiei unde majoritatea populaţiei este catolică. Spun una, pentru că este şi Timor de Est, unde nouăzeci la sută din populaţie este catolică: nu trebuie uitat şi acest lucru. Filipine a fost şi din punct de vedere geografic un pic centrul: e suficient să ne gândim la câte întâlniri importante s-au desfăşurat acolo, pornind de la vizita fericitului Paul al VI-lea în 1970, care apoi a dat naştere şi constituirii Federaţiei Conferinţelor Episcopale Asiatice. Cred că celălalt punct important este centralitatea Filipinelor prin exemplu pentru studiile a foarte mulţi tineri care din diferite ţări asiatice limitrofe vin să aprofundeze formarea lor care se dă în diferitele universităţi catolice din ţară. Şi în sfârşit este şi iradiaţia filipinezilor în lume: ştim că filipinezii sunt prezenţi în foarte multe ţări din Asia, dar şi din America şi din Europa. Deci potenţialităţile de evanghelizare a Filipinelor sunt multiple, important este ca Biserica din Filipine să primească acest mesaj şi acest impuls dat de Papa Francisc de a fi o Biserică în ieşire: o Biserică ce simte misiunea de evanghelizare şi de vestire a Evangheliei.
Tema va fi milostivirea şi compasiunea şi Papa le va arăta şi le va cere pentru victimelor taifunurilor şi cutremurelor, dar şi pentru victimele sărăciei, nedreptăţii şi corupţiei...
Cam aceasta este tema călătoriei: a arăta compasiune, a arăta milostivire faţă de multele persoane care suferă, care suferă datorită calamităţilor naturale, mai ales în Filipine; care suferă datorită nedreptăţilor structurale, cum sunt sărăcia şi corupţia; care suferă şi datorită consecinţelor încă vii ale conflictului civil. Este o milostivire, o compasiune care vindecă, în primul rând. Apoi cam acesta este sensul prezenţei Papei: să aducă un element, o dimensiune de vindecare şi de întărire în această situaţie. Şi în acelaşi timp - tocmai pentru că în acest sens milostivirea şi compasiunea sunt elemente active - a-i chema pe toţi să dea propria contribuţie pentru ca aceste răni să poată fi vindecate şi aceste dureri să poată fi alinate şi mai ales să se poată depăşi cauzele care le-au provocat.
(După L'Osservatore Romano, 9 ianuarie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
