CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN SRI LANKA ŞI FILIPINE
(12-19 ianuarie 2015)
SFÂNTA LITURGHIE
Tacloban International Airport
Sâmbătă, 17 ianuarie 2015
Ce cuvinte mângâietoare tocmai am auzit! Încă o dată ni s-a spus că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, marele nostru preot care ne oferă milostivire, har şi sprijin în tot ceea ce avem nevoie (cf. Evr 4,14-16). El vindecă rănile noastre, iartă păcatele noastre şi ne cheamă să fim discipolii săi, aşa cum a făcut cu sfântul Matei (cf. Mc 2,14). Să-l lăudăm pentru iubirea sa, milostivirea sa şi compasiunea sa. Să-l lăudăm pe marele nostru Dumnezeu!
Aduc mulţumire Domnului Isus pentru că în această dimineaţă putem să fim împreună. Am venit pentru a fi cu voi, în acest oraş care a fost devastat de taifunul Yolanda în urmă cu paisprezece luni. Vă aduc iubirea unui tată, rugăciunile întregii Biserici, promisiunea că nu sunteţi uitaţi în timp ce continuaţi reconstrucţia. Aici, furtuna cea mai puternică înregistrată vreodată pe planetă a fost învinsă de forţa şi mai puternică din univers: iubirea lui Dumnezeu. Suntem aici în această dimineaţă pentru a da mărturie despre acea iubire, despre puterea sa de a transforma moartea şi distrugerea în viaţă şi comuniune. Învierea lui Cristos, pe care o celebrăm la această Liturghie, este speranţa noastră, este o realitate pe care o experimentăm şi acum. Şi ştim că învierea are loc numai după cruce, acea cruce pe care voi aţi purtat-o cu credinţa, demnitatea şi forţa dată de Dumnezeu.
Suntem reuniţi împreună înainte de toate pentru a ne ruga pentru cei care au murit, pentru cei care însă sunt pierduţi şi pentru cei răniţi. Îi prezentăm lui Dumnezeu sufletele celor morţi, mamele noastre, taţii noştri, fiii şi fiicele, rudele, prietenii şi vecinii. Avem încredere că, ajungând în prezenţa lui Dumnezeu, ei au găsit milostivire şi pace (cf. Evr 4,16). Totuşi rămâne multă tristeţe din cauza lipsei lor. Pentru voi care i-aţi cunoscut şi i-aţi iubit - şi care încă îi iubiţi - durerea că i-aţi pierdut este reală. Dar să privim la viitor cu ochii credinţei. Durerea noastră este o sămânţă care într-o zi va înmuguri în bucuria pe care Domnul a promis-o celor care au crezut în cuvintele sale: "Fericiţi voi cei care plângeţi, pentru că veţi fi mângâiaţi" (cf. Mt 5,4).
În afară de asta, suntem astăzi adunaţi aici pentru a aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru ajutorul său în momentul nevoii. El a fost forţa noastră în aceste luni cu adevărat dificile. S-au pierdut atâtea vieţi, a fost atâta suferinţă şi distrugere. Şi totuşi suntem încă în măsură să ne adunăm şi să-i mulţumim. Ştim că El se îngrijeşte de noi; ştim că în Isus Fiul său, avem un mare preot în măsură să compătimească durerea noastră (cf. Evr 4,15), să sufere cu noi. Com-pătimirea lui Dumnezeu, suferinţa sa împreună cu noi, oferă o semnificaţie şi o valoare veşnică eforturilor noastre. Dorinţa voastră de a-i mulţumi pentru orice har şi binecuvântare, chiar şi atunci când aţi pierdut aşa de mult, nu este numai un triumf al capacităţii de revenire şi al forţei poporului filipinez; este şi un semn al bunătăţii lui Dumnezeu, al apropierii sale, al duioşiei sale, al puterii sale mântuitoare.
Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu Preaînalt şi pentru ceea ce a fost făcut pentru a ajuta, a reconstrui, a asista în aceste luni de nevoie fără precedent. Mă gândesc în primul rând la cei care au primit şi a dat adăpost marelui număr de familii refugiate, bătrânilor, tinerilor. Cât de dur este să laşi propria casă şi propriile mijloace de subzistenţă! Mulţumim celor care s-au îngrijit de cei rămaşi fără acoperiş, de orfani şi de persoanele singure. Preoţi, călugări şi călugăriţe care au dat tot ceea ce puteau. Celor dintre voi care aţi găzduit şi hrănit persoanele în căutare de siguranţă în biserici, conventuri, rectorii şi care continuă să-i asiste pe cei care sunt încă în dificultate, exprim recunoştinţa mea. Sunteţi o onoare pentru Biserică, sunteţi orgoliul naţiunii voastre. Eu mulţumesc personal fiecăruia dintre voi, pentru că orice aţi făcut pentru cel din urmă dintre fraţii şi surorile în Cristos, Lui i-aţi făcut (cf. Mt 25,41).
La această Liturghie vrem să-i mulţumim lui Dumnezeu şi pentru acei bărbaţi şi femei care au prestat serviciu ca operatori ai salvărilor şi ai ajutoarelor. Îi mulţumim pentru multele persoane care din toată lumea au oferit cu generozitate propriul timp, bani şi bunuri. State, organizaţii şi persoane individuale din toate părţile pământului i-au pus pe primul loc pe nevoiaşi; este vorba despre un exemplu care ar trebui să fie urmat. Cer guvernanţilor, agenţiilor internaţionale, binefăcătorilor şi persoanelor de bunăvoinţă să nu înceteze. Rămâne încă mult de făcut. Chiar dacă primele pagini ale ziarelor s-au schimbat, necesităţile rămân.
Prima lectură de astăzi, din Scrisoarea către Evrei, ne îndeamnă să rămânem statornici în mărturisirea noastră, să perseverăm în credinţă, să ne apropiem cu încredere de tronul harului lui Dumnezeu (cf. Evr 4,16). Aceste cuvinte au o rezonanţă specială în acest loc: în mijlocul atâtor suferinţe, voi n-aţi încetat niciodată să mărturisiţi victoria crucii, triumful iubirii lui Dumnezeu. Aţi văzut puterea acelei iubiri revelată în generozitatea foarte multor persoane, în atâtea mici minuni ale bunătăţii. Dar aţi constatat, în "jafuri", în furturi şi în lipsa de răspuns la această mare dramă, şi tot atâtea semne tragice ale răului de care Cristos a venit să ne mântuiască. Să ne rugăm pentru ca şi acest lucru să ne conducă la o încredere mai mare în puterea harului lui Dumnezeu pentru a învinge păcatul şi egoismul. Să ne rugăm îndeosebi pentru ca să facă pe fiecare tot mai sensibil la strigătul fraţilor noştri şi al surorilor noastre aflaţi în nevoie. Să ne rugăm pentru ca să ne conducă la respingerea oricărei forme de nedreptate şi corupţie, care, furând de la cei săraci, otrăvesc însăşi rădăcinile societăţii.
Iubiţi fraţi şi surori, în această mare încercare aţi simţit în mod special harul lui Dumnezeu prin prezenţa şi grija iubitoare a Sfintei Fecioare Maria, Stăpâna Noastră a Ajutorului Perpetuu. Ea este mama noastră. Să vă ajute ea să perseveraţi în credinţă şi în speranţă şi să ajungeţi la cei care sunt în nevoie. Cu sfinţii Lorenzo Ruiz şi Pedro Calungsod şi toţi sfinţii, ea să continue să obţină milostivirea lui Dumnezeu şi compasiunea iubitoare pentru această ţară şi pentru toţi filipinezii iubiţi. Amin.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
