A scris-o în Magnifica humanitas, prima sa enciclică, un text care continuă să fie discutat și comentat la nivel internațional: avem o „datorie urgentă” să rămânem umani. Confruntați cu tehnologia care devine tehnocrație, cu atacurile la adresa vieții și demnității umane, cu lipsa de umanitate a războiului și cu încercarea de a-l face să pară „normal” și „inevitabil” pentru a justifica risipa unor sume enorme de bani în cursa nebună a reînarmării, apelul Papei Leon al XIV-lea de a rămâne umani este cu adevărat urgent și urgent.
Succesorul lipsit de apărare al lui Petru, care îl predică pe Cristos și pacea sa „dezarmată și dezarmantă”, nu urmează logica puterii, aparent atât de victorioasă astăzi, și nu are alt interes decât să facă să răsune vocile săracilor, ale celor suferinzi, ale celor însetați de dreptate, ale celor care tânjesc să vadă demnitatea vieții recunoscută și ale celor care fac pace.
Această invitație de a rămâne umani este deosebit de semnificativă și pentru Franța, numită cândva „fiica cea mare a Bisericii”, țara care a devenit patria Iluminismului și a Declarației Universale a Drepturilor Omului. O națiune ale cărei rădăcini creștine sunt atestate de splendoarea artei și de catedralele construite de-a lungul secolelor și sunt încă vibrante datorită prezenței unei comunități catolice vibrante.
Episcopul de Roma pornește astfel în a cincea călătorie internațională pentru a vizita Parisul, Lourdes și Metz, în inima vechii Europe. Acesta este un pelerinaj eminamente pastoral, menit să întărească comunitățile franceze în credința lor și, în același timp, să transmită un mesaj de pace și unitate care transcende granițele creștinilor și credincioșilor, adresându-se tuturor, începând cu recunoașterea a ceea ce ne unește ca ființe umane.
Leon nu aterizează în Ville lumière pentru a condamna pe cineva, nici pentru a intra în dezbaterea politică franceză, care este la fel de polarizată ca în orice altă țară europeană. El vine ca păstor pentru a întâlni un popor, istoria și cultura sa. Vine să-i încurajeze pe cei care refuză să se predea inumanității. Vine aducând doar cuvântul evangheliei. Dar cuvântul evangheliei nu este menit să rămână suspendat în aer, retrogradat în domeniul ideilor sau mesajelor previzibile. Este un cuvânt, în schimb, care intră în carnea vie a istoriei, luând în considerare rănile timpului nostru și oferind o lumină a adevărului pentru a risipi ceața minciunilor. Este un cuvânt care ne invită să ne lăsăm răniți de suferința celor care mor sub bombele războaielor considerate „inevitabile”, care ar putea fi poate oprite dacă ar prevala creativitatea diplomatică și negocierea serioasă, în loc să cedăm intereselor de nedescris ale marilor traficanți de arme. Este un cuvânt care ne cere să luăm asupra noastră suferința celor grav bolnavi, care au nevoie să fie iubiți și sprijiniți, în loc să fie lăsați singuri, cuprinși de dorința disperată de a pune capăt la toate. Este un cuvânt care ne pune față în față cu responsabilitatea de a nu ne întoarcem spatele fețelor celor care ajung pe bătrânul continent după ce au traversat Mediterana în căutarea unui viitor.
Din această țară a Franței, atât de mândră de rădăcinile sale străvechi, de istoria sa și de rolul său în lume, Papa Leon se va adresa întregii Europe. O Europă care riscă să-și piardă identitatea, alunecând în abisul ideologiilor beligerante și tehnocratice, și este chemată în schimb să redescopere motivele profunde ale unității sale, urgența păcii, nevoia de a apăra „magnifica humanitas” a fiecărei persoane în fiecare etapă a existenței sale.
Andrea Tornielli
(După Vatican News, 24 septembrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
