|
| Catedrala în anul 2016 (Foto: Ovidiu Bişog) |
Arhiepiscopul Celestino Migliore îl va reprezenta pe Papa Francisc sâmbătă seară, 7 decembrie 2024, la ceremonia de redeschidere a vechii catedrale mariane, restaurată după incendiul din 2019: dacă şocul provocat de incendiu a fost o rană care a lacerat o identitate profundă, astăzi această reconstrucţie excelentă are efectul de a o vindeca.
Întâlnindu-l în nunţiatură în ajunul redeschiderii catedralei gotice, arhiepiscopul Celestino Migliore, nunţiu apostolic în Franţa din ianuarie 2020, reflectă asupra acestui eveniment important pentru Dieceza de Paris, pentru ţară şi pentru toţi cei care au la inimă "Notre-Dame". Ceremonia de deschidere va reuni şefi de stat şi diferite personalităţi, religioase sau regale, dar şi persoane mai sărace şi vulnerabile, invitate de Dieceza de Paris. Pentru această ocazie, Papa Francisc va trimite un mesaj francezilor, care va fi citit sâmbătă, 7 decembrie 2024, în catedrală.
Excelenţă, ce sentimente aveţi văzând această catedrală emblematică a Franţei restaurată şi redeschisă la cinci ani după un incendiu devastator?
Am sentimente de bucurie, satisfacţie şi împărtăşire a acestei bucurii cu francezii. În timpul prezentării lucrărilor de restaurare, în urmă cu o săptămână, preşedintele Emmanuel Macron a declarat că, după şocul incendiului petrecut în urmă cu cinci ani, redeschiderea catedralei ne oferă astăzi un şoc de speranţă. Nu a specificat în ce constă această speranţă, dar pentru francezul obişnuit, credincios sau necredincios, creştin sau necreştin, Catedrala "Notre-Dame" a fost mereu întruparea solemnă şi familială a identităţii Franţei.
Pentru ce anume este semn acest eveniment?
Este un semn de speranţă. Dacă şocul provocat de incendiu a fost o rană profundă, ca şi cum ar fi fost sfâşiat un simbol, o identitate, astăzi reconstruirea, realizată în manieră excelentă, are efectul de a cicatriza acea rană. Speranţa pe care o poartă este aceea de a regăsi şi a reînnoi simţul şi gustul propriei identităţi naţionale. O identitate care restituie încredere în ei înşişi şi în societate, de care Franţa are mare nevoie. O identitate care deschide individul şi societatea la confruntarea cu lumea, la incluziune, departe de orice identitarism exclusiv.
Ce spuneţi celui care aştepta prezenţa papei la acest eveniment?
Am spus şi am repetat asta de mai multe ori, dar evident că mesajul n-a fost înţeles. Unii susţin că papa nu iubeşte Franţa. Poate că asta poate să vândă în ziare, dar nu corespunde adevărului. Sfântul Părinte pur şi simplu are o viziune despre lume care privilegiază periferiile, ţările sărace, locurile care încă nu au primit o vizită a sa.
În al doilea rând, motivul cel mai profund este că, dacă Sfântul Părinte ar fi venit la Paris pentru inaugurare, el ar fi fost protagonistul acelei zile. El doreşte ca protagonista să fie "Notre-Dame". Suntem şi într-un moment sinodal. Catedrala este "catedra" unui episcop, aşadar, papa vrea ca episcopul locului să prezideze şi să celebreze acest mare eveniment. Oricum papa va fi prezent printr-un mesaj, cu rugăciunea, cu unitatea sa şi cu marea stimă pe care o nutreşte faţă de Franţa. Tuturor celor care spun că papa nu iubeşte Franţa le răspund că este vorba de o percepţie greşită, de o idee falsă.
Franţa îl fascinează pe Papa Francisc prin ceea ce el percepe ca un paradox surprinzător. În acelaşi timp, este una dintre ţările în care procesul de secularizare este mai înaintat, până acolo încât Dumnezeu pare că a dispărut din panoramă, dar este şi unul dintre ţinuturile de sfinţenie cele mai rodnice, nu numai în trecut, ci şi astăzi. Ceea ce iubeşte papa este creativitatea pastorală, cercetarea teologică şi mărturia de sfinţenie a poporului lui Dumnezeu din Franţa.
Peste o săptămână, Francisc va merge în vizită pastorală în Corsica. Unii pun în confruntare aceste două evenimente. Este corect a le vedea astfel?
Papa va merge în Corsica pentru a încheia Congresul despre evlavia populară şi ştim cât de îndrăgită este această temă de Papa Francisc, precum şi de mulţi preoţi şi păstori. Astăzi, evlavia populară vehiculează forme mai profunde de credinţă. Uneori, evlavia populară poate să pară un pic folclorică sau superficială. Există şi acest aspect, dar transmite o credinţă profundă de care avem nevoie astăzi pentru a reînsufleţi credinţa în Isus.
Ce-l atinge mai mult papa din cultura religioasă franceză?
Am văzut asta clar anul trecut, când Sfântul Părinte a vizitat Marseille. Adesea, când primeşte la Roma delegaţii franceze, repetă mereu: "Aveţi o Biserică curajoasă şi creativă". Într-un context de criză, cu problema abuzurilor, s-ar putea crede că papa exagerează. Nu, nu exagerează, are o percepţie şi o cunoaştere foarte profundă a realităţii din Franţa. Ştie că nu există numai abuzuri sau o diminuare a frecvenţei la Liturghia duminicală, ci şi ceea ce teologii au rezumat în două cuvinte: trecerea de a la încadrare la generarea de nouă viaţă de credinţă. Dacă încadrarea astăzi, în termeni statistici, este mult mai slabă, generarea este cu adevărat vie. Există iniţiative şi persoane angajate în evanghelizare, în favorizarea unei credinţe mult mai convinse, mai personale, aşadar, mult mai eficace şi creative în societate.
Delphine Allaire
(După Vatican News, 7 decembrie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
