|
| © Vatican Media |
Marele imam aminteşte întâlnirea de la moscheea Istiqlal din Jakarta
Când o îmbrăţişare este ca o rugăciune fără cuvinte
Întâlnirea mea cu Papa Francisc la Jakarta, în septembrie 2024, a fost unul dintre momentele pe care le voi aminti mereu. În calitate de mare imam al moscheii Istiqlal şi în prezent ministru al afacerilor religioase al Republicii Indonezia, am avut privilegiul de a întâlni mulţi lideri religioşi din întreaga lume. Cu toate acestea, acea întâlnire cu Papa Francisc a avut o atmosferă specială. Am simţit cu adevărat că a fost o întâlnire caldă, sinceră şi profund emoţionantă.
În acea zi, Jakarta a devenit o scenă a armoniei. Pe străzi, am văzut catolici şi comunităţi de alte credinţe amestecându-se cu feţe pline de bucurie. Indonezia părea să-şi arate adevărata natură: primitoare, deschisă şi profund fraternă. Ceea ce repet adesea în diferite ocazii - că Indonezia nu este casă numai a musulmanilor, ci o casă comună pentru toate comunităţile religioase - a devenit o realitate vie în acea zi.
Când m-am trezit în sfârşit faţă în faţă cu Papa Francisc, am perceput o energie spirituală puternică. M-a primit nu cu detaşarea unui mare lider, ci cu umilinţa unui prieten. Instinctiv, l-am îmbrăţişat şi l-am sărutat. A fost o expresie de afect care a venit spontan. Fără scenariu, fără pregătire specială. Şi tocmai datorită sincerităţii gestului, mulţi l-au interpretat ca un simbol puternic al fraternităţii interconfesionale.
După acel moment, am citit comentariile publice în diferite mass-media. Unii au scris că îmbrăţişarea noastră a fost o rugăciune fără cuvinte. Alţii au descris-o ca o imagine pe care istoria o va ţine minte, precum îmbrăţişarea a doi fraţi îndelung despărţiţi. Şi eu cred că acest lucru este adevărat. La urma urmei, oare nu este religia în esenţă un limbaj al iubirii? Spun adesea că, dacă religia ar pierde iubirea, nu ar mai fi nimic mai mult decât o doctrină aridă. Acea întâlnire a manifestat iubirea în cea mai simplă formă a sa: o îmbrăţişare.
În scurta noastră conversaţie, Papa Francisc a făcut referire la enciclica sa Fratelli tutti, publicată pe 3 octombrie 2020. El a spus că suntem cu toţii chemaţi să fim fraţi şi surori, transcendând graniţele religiei, rasei şi naţiunii. I-am răspuns explicând că, în islam, principiul ukhuwah insaniyah, sau fraternitatea umană universală, se numără printre învăţăturile fundamentale. Am citat un verset din Coran: "O, oameni, v-am creat dintr-un bărbat şi o femeie şi am făcut din voi popoare şi triburi, ca să vă cunoaşteţi unii pe alţii" (Coran, Al-Hujurat, 13). Amândoi am zâmbit, dându-ne seama că scripturile noastre respective transmit acelaşi mesaj: că omenirea este mai presus de orice.
Am citat şi o frază pe care o repet adesea în moscheea Istiqlal: moscheile şi bisericile pot avea forme diferite, dar rugăciunile rostite în ele se înalţă către acelaşi Dumnezeu. Papa Francisc a răspuns vorbind despre Argentina, despre vecinii săi musulmani, care se rugau întotdeauna unii pentru alţii în pofida credinţelor lor diferite. În acel moment, m-am convins şi mai mult că experienţele de credinţă îşi găsesc întotdeauna un teren comun în bunătate.
Unii ar putea observa că întâlnirea a fost pur şi simplu o chestiune de ceremonial, dar pentru mine personal a fost o experienţă spirituală. Am perceput prezenţa lui Dumnezeu care ne întărea pe toţi în legăturile fraternităţii. Cred că adevărata religie este aceea care îi face pe oameni mai umili, mai plini de compasiune şi mai apropiaţi unii de alţii. Papa Francisc a întrupat acest lucru în manieră foarte clară.
Prezenţa sa în Jakarta a devenit şi o oglindă pentru naţiunea indoneziană. Noi trăim în mijlocul diversităţii: religie, apartenenţă etnică, rasă şi cultură. Suntem uneori tentaţi de intoleranţă şi de suspiciune. Cu toate acestea, momentul petrecut cu Papa Francisc a demonstrat că diferenţa nu este un abis, ci un pod. Spun adesea că pluralismul nu este o ameninţare, ci o binecuvântare. Indonezia va fi puternică numai dacă vom păstra această binecuvântare.
În moscheea Istiqlal, care este în faţa catedralei, trăim de mult timp acest spirit de fraternitate. De Crăciun, curtea Istiqlal devine o parcare pentru catolici, iar în schimb, în timpul Eid al-Fitr, musulmanii folosesc terenul catedralei. Papa Francisc a vorbit despre asta cu profundă admiraţie. El chiar a remarcat că acest simbol ar trebui să folosească nu numai pentru Jakarta, ci pentru întreaga lume. M-am simţit mândru, pentru că ceea ce practicăm de mult timp a devenit, de fapt, o inspiraţie pentru lume.
Aş dori să închei această amintire cu o reflecţie. Lumea noastră de astăzi este infestată de război, terorism, nedreptate şi dezbinare. Cu toate acestea, o singură îmbrăţişare, un zâmbet, o rugăciune comună pot fi o mică lumină care luminează drumul lung spre pace. Nu putem schimba lumea dintr-o dată, dar putem aprinde o mică lumânare în întunericul nopţii.
Fie ca această întâlnire cu Papa Francisc să nu fie numai amintită ca un eveniment istoric, ci să folosească şi ca inspiraţie pentru paşi concreţi în vederea promovării unei fraternităţi autentice. Din Jakarta, din Istiqlal şi din catedrală, din inimile tuturor credincioşilor de diferite credinţe, ridicăm un singur apel pentru ca această lume să devină mai umană, mai iubitoare, mai fraternă şi pentru ca noi să mergem împreună spre o lume a păcii.
Fie ca el să se odihnească în pace veşnică şi să ne facă să continuăm efortul său neîncetat de a deschide ferestrele omenirii.
Nasaruddin Umar,
ministru al afacerilor religioase al Republicii Indonezia,
mare imam al moscheii Istiklal
(După L'Osservatore Romano, 3 octombrie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
