Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore

(2-13 septembrie 2024)

Întâlnire interreligioasă
(Moscheea "Istiqlal", Jakarta, 5 septembrie 2024)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

© Vatican Media
Sunt fericit să mă aflu aici, în cea mai mare moschee din Asia, împreună cu voi toţi. Îl salut pe marele imam şi îi mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, amintind că acest loc de cult şi de rugăciune este şi "o masă casă pentru omenire", în care fiecare poate intra pentru a sta cu sine însuşi, pentru a da spaţiu acelei dorinţe de infinit pe care o poartă în inimă, pentru a căuta întâlnirea cu divinul şi a trăi bucuria prieteniei cu ceilalţi.

Îmi place să amintesc că această moschee a fost proiectat de arhitectul Friedrich Silaban, care era creştin şi şi-a adjudecat victoria concursului. Asta atestă că, în istoria acestei naţiuni şi în cultura care se respiră în ea, moscheea, ca şi celelalte locuri de cult, sunt spaţii de dialog, de respect reciproc, de convieţuire armonioasă între religii şi diferitele sensibilităţi spirituale. Acesta este un mare dar, pe care sunteţi chemaţi să-l cultivaţi în fiecare zi, pentru ca experienţa religioasă să fie punct de referinţă al unei societăţi fraterne şi paşnice şi niciodată motiv de închidere şi de ciocnire.

În această privinţă trebuie menţionată construirea unui tunel subteran - "tunelul prieteniei" - care leagă moscheea "Istiqlal" şi catedrala "Sfânta Maria Ridicată la Cer". Este vorba de un semn elocvent, care permite acestor două mari locuri de cult să fie nu numai unul "în faţa" celuilalt, ci şi unul "legat" cu celălalt. De fapt, acest pasaj permite o întâlnire, un dialog, o posibilitate reală de "a descoperi şi a transmite «mistica» de a trăi împreună, de a ne amesteca, de a ne întâlni, [...] de a participa la această maree un pic haotică ce se poate transforma într-o adevărată experienţă de fraternitate, într-o caravană solidară într-un pelerinaj sfânt" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 87). Vă încurajez să continuaţi pe acest drum: ca toţi, toţi împreună, cultivând fiecare propria spiritualitate şi practicând propria religie, putem să mergem în căutarea lui Dumnezeu şi să contribuim la construirea de societăţi deschise, întemeiate pe respectul reciproc şi pe iubirea reciprocă, apţi să izolăm rigidităţile, fundamentalismele şi extremismele, care sunt mereu periculoase şi niciodată justificabile.

În această perspectivă, simbolizată de tunelul subteran, aş vrea să vă las două consemne, pentru a încuraja drumul unităţii şi al armoniei pe care deja l-aţi întreprins.

Primul este: a privi mereu în profunzime, pentru că numai acolo se poate găsi ceea ce uneşte dincolo de diferenţe. De fapt, în timp ce la suprafaţă există spaţiile moscheii şi catedralei, bine definite şi frecventate de respectivii credincioşi, sub pământ, de-a lungul tunelului, aceleaşi persoane diferite se întâlnesc şi pot să aibă acces la lumea religioasă a celuilalt. Această imagine ne aminteşte un lucru important: că aspectele vizibile ale religiilor - riturile, practicile şi aşa mai departe - sunt un patrimoniu tradiţional care trebuie ocrotit şi respectat; dar ceea ce se află "dedesubt", ceea ce curge în mod subteran, exact ca "tunelul prieteniei", am putea spune rădăcina comună pentru toate sensibilităţile religioase este una singură: căutarea întâlnirii cu divinul, setea de infinit pe care Preaînaltul a pus-o în inima noastră, căutarea unei bucurii mai mari şi a unei vieţi mai puternice decât orice moarte, care animă călătoria vieţii noastre şi ne determină să ieşim din eul nostru pentru a merge în întâmpinarea lui Dumnezeu. Iată, să ne amintim asta: privind în profunzime, percepând ceea ce curge în interiorul vieţii noastre, dorinţa de plinătate care locuieşte în adâncul inimii noastre, noi ne descoperim toţi fraţi, toţi pelerini, toţi în drum spre Dumnezeu, dincolo de ceea ce ne diferenţiază.

A doua invitaţie este: a avea grijă de legături. Tunelul a fost construit dintr-o parte în alta pentru a crea o legătură între două locuri diferite şi distante. Asta face pasajul subteran: leagă, adică creează o legătură. Uneori noi credem că întâlnirea între religii este o problemă care se referă la căutarea cu orice preţ a punctelor în comun între diferitele doctrine şi credinţe religioase. În realitate, se poate întâmpla ca o abordare de acest gen să ajungă să ne despartă, pentru că doctrinele şi dogmele din fiecare experienţă religioasă sunt diferite. Ceea ce realmente ne apropie este să creăm o legătură între diversităţile noastre, să avem grijă să cultivăm legături de prietenie, de atenţie, de reciprocitate. Sunt relaţii în care fiecare se deschide spre celălalt, în care ne angajăm să căutăm împreună adevărul învăţând de la tradiţia religioasă a celuilalt, să ne venim în întâmpinare în necesităţile umane şi spiritual. Sunt legături care ne permit să lucrăm împreună, să mergem uniţi în urmărirea vreunui obiectiv, în apărarea demnităţii omului, în lupta împotriva sărăciei, în promovarea păcii. Unitatea se naşte din legăturile personale de prietenie, din respectul reciproc, din apărarea reciprocă a spaţiilor şi ideilor celuilalt. Fie ca să puteţi avea grijă mereu de asta!

Iubiţi fraţi şi surori, "a promova armonia religioasă pentru binele omenirii" este inspiraţia pe care suntem chemaţi s-o urmăm şi care dă şi titlul Declaraţiei comune pregătite pentru această ocazie. În ea asumăm cu responsabilitate crizele grave şi uneori dramatice care ameninţă viitorul omenirii, îndeosebi războaiele şi conflictele, alimentate din păcate şi de instrumentalizările religioase, dar şi criza ambientală, devenită un obstacol pentru creşterea şi convieţuirea popoarelor. Şi în faţa acestui scenariu, este important ca valorile comune pentru toate tradiţiile religioase să fie promovate şi întărite, ajutând societatea "să înfrângă cultura violenţei şi a indiferenţei" (Declaraţie comună de la Istiqlal) şi să promoveze reconcilierea şi pacea.

Vă mulţumesc pentru acest drum comun pe care-l duceţi înainte. Indonezia este o ţară mare, un mozaic de culturi, de etnii şi tradiţii religioase, o diversitate foarte bogată, care se oglindeşte şi în varietatea ecosistemului şi a ambientului înconjurător. Şi dacă este adevărat că găzduiţi cea mai mare minieră de aur din lume, să ştiţi că cea mai preţioasă comoară este voinţa ca diferenţele să nu devină motiv de conflict ci să se armonizeze în înţelegere şi în respect reciproc. Armonia, asta ce faceţi voi. Nu pierdeţi acest dar! Nu vă sărăciţi niciodată de această bogăţie aşa de mare, dimpotrivă, cultivaţi-o şi transmiteţi-o mai ales celor mai tineri. Fie ca nimeni să nu cedeze în faţa fascinaţiei integralismului şi a violenţei, fie ca toţi să fie în schimb fascinaţi de visul unei societăţi şi a unei omeniri libere, fraterne şi paşnice!

Mulţumesc! Mulţumesc pentru zâmbetul vostru gentil, care străluceşte mereu pe feţele voastre şi este semn al frumuseţii voastre şi al deschiderii voastre interioare. Dumnezeu să vă acorde acest dar. Cu ajutorul său şi binecuvântarea sa mergeţi înainte, Bhinneka Tunggal Ika, uniţi în diversitate. Mulţumesc!

__________________________________

Salutul Sfântului Părinte în Tunelul Prieteniei

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă felicit pe voi toţi pentru că acest "Tunel al Prieteniei" vrea să fie un loc de dialog şi de întâlnire.

Dacă ne gândim la un tunel, cu uşurinţă ne imaginăm un parcurs întunecat care, în special dacă suntem singuri, ne poate înfricoşa. În schimb aici este diferit, pentru că totul este iluminat. Însă aş vrea să vă spun că voi sunteţi lumina care îl luminează, cu prietenia voastră, înţelegerea pe care o cultivaţi, susţinerea reciprocă şi cu mersul vostru împreună care vă conduce, la capătul drumului, spre lumina deplină.

Noi credincioşii, care aparţinem la tradiţii religioase diferite, avem un rol de desfăşurat: să-i ajutăm pe toţi să străbată tunelul cu privirea îndreptată spre lumină. Astfel, la sfârşitul parcursului, se poate recunoaşte, în cel care a mers alături de noi, un frate, o soră, cu care să împărtăşim viaţa şi să ne susţinem reciproc.

Multelor semnale de ameninţare, timpurilor întunecate, să contrapunem semnul fraternităţii care, primindu-l pe celălalt şi respectându-i identitatea, îl solicită la un drum comun, parcurs în prietenie, şi care duce spre lumină.

Mulţumesc tuturor celor care lucrează convinşi că se poate trăi în armonie şi în pace, conştienţi de necesitatea unei lumi mai fraterne. Doresc ca toate comunităţile noastre să poată fi tot mai deschise la dialogul interreligios şi să fie un simbol al coexistenţei paşnice care caracterizează Indonezia.

Înalţ rugăciunea mea la Dumnezeu, Creatorul tuturor, pentru ca să-i binecuvânteze pe toţi cei care vor străbate acest tunel în spirit de prietenie, armonie şi fraternitate. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Conținut extern de la YouTube Permite conținutul extern pentru a afișa acest material.
Deschide pe YouTube ↗