Joi, 10 septembrie 2026, la Sala de Presă a Sfântului Scaun, Via della Conciliazione, 54, a avut loc Conferința de presă pentru prezentarea Întâlnirii „Secolul al XXI-lea: un nou timp de martiri?” (Augustinianum, 15 septembrie 2026). Printre vorbitori s-au numărat Eminența Sa cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților; Excelența Sa arhiepiscopul Fabio Fabene, secretar și președinte al Comisiei pentru Noii Martiri – Martori ai Credinței; și profesorul Andrea Riccardi, vicepreședinte al Comisiei pentru Noii Martiri – Martori ai Credinței. Prezentăm în continuare discursul Eminenței Sale cardinalul Marcello Semeraro:
În primul rând, un salut tuturor și vă mulțumesc pentru atenția acordată acestei inițiative a Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, care se adaugă de mult timp activităților sale tradiționale. În Praedicatum Evangelium (2022), citim că dicasterul „se ocupă, conform procedurii prescrise, de toate aspectele referitoare la cauzele de beatificare și canonizare” (art. 98). Or, „Comisia Noilor Martiri – Martori ai Credinței”, înființată în el de Papa Francisc, cu scopul de a „întocmi un catalog al tuturor celor care și-au vărsat sângele pentru a-l mărturisi pe Cristos și a da mărturie evangheliei” (Scrisoarea din 3 iulie 2023), își lărgește efectiv domeniul de aplicare. Aceasta poate însemna cel puțin trei lucruri.
- Harul sfințeniei în Biserică este semnificat, dar nu epuizat, prin canonizări. Evident, nu este exclus ca, pentru unii dintre cei înscriși în Catalog, să se inițieze un proces de beatificare și canonizare, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute. Ceea ce intenționăm însă să evidențiem este mai degrabă „nivelul înalt al vieții creștine obișnuite” indicat de Ioan Paul al II-lea în Novo millennio ineunte nr. 30 și sfințenia „de la ușa de alături” amintită de Papa Francisc în Gaudete et exsultate nr. 6-8.
- Aș adăuga valoarea antropologică a sfințeniei creștine. Îl citez, de data aceasta, pe Benedict al XVI-lea: „A suferi împreună cu ceilalți, pentru ceilalți; a suferi pentru adevăr și dreptate; a suferi pentru iubire și pentru a deveni o persoană care iubește cu adevărat – acestea sunt elemente fundamentale de umanitate, a căror abandonare l-ar distruge pe omul însuși. Dar, încă o dată, se pune întrebarea: suntem capabili de ele?... Și pentru aceasta avem nevoie de martori, de martiri, care s-au dăruit total, pentru a ne putea demonstra acest lucru – zi de zi. Avem nevoie ca ei să prefere, chiar și în micile alternative ale vieții de zi cu zi, binele confortului – știind că tocmai așa trăim cu adevărat viața. Să o spunem încă o dată: capacitatea de a suferi pentru adevăr este măsură de umanitate” (Spe salvi, nr. 39).
- Închei cu valoarea ecumenică a inițiativei, dorită de la bun început de Ioan Paul al II-lea pentru Comisie. Deja în scrisoarea sa enciclică Ut unum sint (1995), el scria: „Într-o viziune teocentrică, noi, creștinii, avem deja un Martirologiu comun. Acesta... arată cum, la un nivel profund, Dumnezeu menține comuniunea între cei botezați în exigența supremă a credinței, manifestată prin jertfa vieții” (nr. 84). Și Papa Francisc, înființând Comisia în cadrul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, a subliniat că activitatea sa „va permite ca martirii, recunoscuți oficial de Biserică, să fie puși alături de mărturiile documentate – și sunt multe – ale acestor frați și surori ai noștri, într-o vastă panoramă în care rezonează unică voce a martiriului creștin”.
Mulțumesc, iarăși, pentru atenție.
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
