Martirii ne amintesc că „există bunuri pentru care merită să trăiești și, dacă este necesar, chiar să mori”, în ciuda culturii actuale, care „adesea echivalează fericirea cu bunăstarea și libertatea cu absența sacrificiului”. Acesta este unul dintre conceptele subliniate de cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, în încheierea conferinței „Secolul al XXI-lea: O nouă epocă a martirilor?”, care a avut loc marți, 15 septembrie 2026, la Roma, la Institutul Patristic Augustinianum. Această inițiativă vine la un an după celebrarea Liturghiei papei în Bazilica „Sfântul Paul din afara zidurilor”, pentru a comemora martirii și martorii credinței secolului al XXI-lea.
Martirii, subliniază prefectul, „nu celebrează durerea, ci mărturisesc despre iubirea care face durerea roditoare”, „oameni care au preferat adevărul minciunii, dreptatea violenței, fidelitatea comodității, demnitatea conștiinței compromisului”, „bărbați și femei care restabilesc credința în posibilitatea omenirii”.
„Nu suntem fabrica de sfinți”
Cardinalul Semeraro clarifică rolul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților. „Nu «fabricăm» sfinții, ci ei «înfloresc» în Biserică”, afirmă el. Este – așa cum a descris-o Sfântul Ambroziu – o „grădină bogată în flori, unde înfloresc violetele mărturisitorilor, crinii fecioarelor și trandafirii martirilor și unde cea mai frumoasă floare este Cristos”. Un dicaster al cărui scop este să „păstreze rigoarea eclezială a discernământului cu privire la sfințenia canonizată și să însoțească procesele care duc la celebrarea ei”. Prefectul se concentrează apoi asupra „Comisiei Noilor Martiri – Martori ai Credinței”, înființată de Papa Francisc la 3 iulie 2023, cu sarcina de a întocmi un „Catalog”; o alegere care „evident nu schimbă natura dicasterului, ci îi lărgește orizonturile”.
Sfințenia, cea mai mare dintre canonizări
„Biserica – afirmă cardinalul Semeraro – continuă să canonizeze sfinți”, dar intenționează și să păstreze memoria martorilor care și-au dat viața. „Sfințenia este cea mai mare dintre canonizări”, subliniază cardinalul, semnul cu care Biserica o recunoaște după ce a așteptat consimțământul Tatălui ceresc. Miracolele, de exemplu, sunt o demonstrație concretă a acestui lucru, așa cum a subliniat Papa Benedict al XVI-lea. Canonizările și beatificările au loc doar în anumite condiții, „motiv pentru care – adaugă cardinalul – din păcate, nicio canonizare nu a putut fi programată pentru 2026!”.
Martiri în istoria omenirii
„Catalogul” evidențiază o sfințenie trăită, ascunsă și uneori anonimă, care „aparține moștenirii vii a poporului lui Dumnezeu”. Este un „standard înalt al vieții creștine obișnuite”, sfințenia vecinului. Nu înlocuiește Martirologiul Bisericii, a cărui îngrijire este încredințată Dicasterului pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor, ci lărgește privirea asupra harului și se concentrează asupra valorii pe deplin umane a sfințeniei. Într-adevăr, martirii aparțin nu numai istoriei Bisericii, ci și omenirii, dezvăluind înălțimile la care se poate ridica o persoană plină de iubire.
Ecumenismul sângelui
Ultimul aspect pe care cardinalul Marcello Semeraro îl evidențiază se referă la valoarea ecumenica a „Catalogului”. „Sângele martirilor – precizează el – precede adesea dialogurile noastre teologice. Acolo unde confesiunile noastre creștine mai au răni de vindecat, martirii arată că esențialul este deja împărtășit: mărturisirea lui Cristos până la darul vieții. Este un ecumenism nu construit pe masă, ci generat de fidelitatea față de evanghelie”. Acesta este ecumenismul sângelui care intenționează să plaseze martirii recunoscuți de Biserică alături de „mărturiile documentate ale fraților și surorilor creștini”: o singură voce a martyria, „Catalogul Noilor Martiri nu este pur și simplu o arhivă a memoriei, ci, mai profund, o gramatică a speranței. Nu privește trecutul cu nostalgie, ci viitorul cu responsabilitate. Păstrarea memoriei martorilor înseamnă a educa noile generații să recunoască faptul că evanghelia continuă să genereze vieți frumoase, curajoase și strălucitoare”. „Catalogul” relansează așadar întrebarea despre ce mărturie așteaptă acest timp și amintește că „sfințenia nu aparține doar istoriei Bisericii, ci este forma ei permanentă în istoria lumii”.
Benedetta Capelli
(După Vatican News, 15 septembrie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
