De Alberto Berra
"Aş vrea ca papa în Japonia să ne dea un mesaj pentru a pune forţele noastre în slujba păcii": este dorinţa lui Nabeshima Tomohisa, kannushi (preot-şef) al sanctuarului din Yutoku Inari la Kashima (prefectura Saga, insula Kyushu) la circa 60 km de Fukuoka.
Într-un interviu cu părintele Alberto Berra, PIME, de aproape 30 de ani în Japonia, rev. Nabeshima, 52 de ani, explică viziunea sa despre şintoism, profund legat cu natura, care este lucrare a lui Dumnezeu, şi despre dialogul cu celelalte religii: "Dumnezeu este ca un tată şi o mamă. Cristos şi Buddha sunt ca fraţii tatălui nostru şi ai mamei noastre... Cristos şi Maria sunt ca unchii noştri care locuiesc aproape de noi". Rev. Nabeshima cultivă prietenia cu misionarii de la PIME (Institutul Pontifical de Misiuni Externe) de câteva decenii: cei trei copii ai săi au frecventat toţi grădiniţa Bisericii catolice din Kashima, al cărei director este părintele Lorenzo Manerba. Cea mai mică fiică a sa, care încheie trieniul de grădiniţă, a exprimat dorinţa de a interpreta rolul Sfintei Fecioare Maria în reprezentaţia sacră de Crăciun.
Papa Francisc va fi în Japonia de la 23 la 26 noiembrie. Tema vizitei este "A proteja orice viaţă". Rev. Nabeshima se opreşte asupra valorii apărării vieţii şi a naturii şi revelează că şi în societatea secularizată cum este cea japoneză, dorinţa religioasă nu s-a stins şi apare încontinuu, şi în rândul tinerilor.
Templul shintoist "Yutoku Inari" a fost construit în urmă cu 330 de ani circa şi este vizitat de peste 3 milioane de persoane pe an. Numai în primele 3 zile ale noului an este vizitat de circa 800 de mii de persoane.
Nabeshima Tomohisa este în acest templu din 1993 şi din acest an a devenit preotul şef (Guji) urmând tatălui său. În timp ce ne-a condus să vizităm interiorul templului, ne furnizează câteva date: în Japonia templele şintoiste, mari şi mici, sunt circa 80 de mii şi kannushi sunt circa 25 de mii. În comparaţie, templele budiste sunt circa 70 de mii în timp ce călugării sunt circa 130 de mii: în diferite temple budiste există viaţă comună, care lipseşte în schimb în şintoism.
Rev. Nabeshima, cum este viaţa zilnică a unui preot şintoist?
Activitatea lui kannushi este să fie în slujba lui Dumnezeu. În mod deosebit în fiecare zi este să se roage pentru pace, pentru o viaţă senină şi prosperă; nu numai eu, ci şi toate persoanele angajate în templu. Ne reunim toţi împreună în fiecare dimineaţă pentru a ne ruga şi a face ritul purificării: avem nevoie de a purifica trupul, dar şi inima.
O altă activitate a kannushi este ceremonia de purificare a unui teren înainte de a începe lucrările de construcţie (Jichinsai); binecuvântarea căsătoriilor (cum cred că faceţi şi în Biserica catolică) şi tot ceea ce se referă la sărbători şi la hramuri (Matsuri).
În afară de asta avem munca de gestionare a templului cu tot ceea ce comportă: economie, contabilitate, direcţia întreţinerii şi curăţeniei, instalarea tehnologiilor moderne precum wi-fi, etc.. Aceasta este o slujire faţă de mulţi vizitatori care vin şi din străinătate şi o posibilitate de legătură a bătrânilor cu kannushi.
Acest templu este vizitat de persoane din toată lumea şi de religii diferite. Misiunea mea este şi aceea de a dialoga cu ele.
În societatea japoneză este important să lucrăm pentru a menţine pacea, chiar dacă spunem că suntem o naţiune care este actualmente în situaţie de pace. Alaltăieri am fost invitat la palatul imperial pentru a fi aproape de împărat la ceremonia de întronare.
(Sokuirei Seidei no Ghi). Am văzut-o pe împărăteasă ştergându-şi lacrimile cuvintele împăratului despre inaugurarea erei "Reiwa" unde chiar în nume este subliniată pacea. Multe persoane intervievate manifestau această dorinţă de pace.
Templul şintoist este un mediu care doreşte pacea, favorizează bucuria şi recompunerea legăturilor dintre persoane. Cred că şi voi creştinii în biserici lucraţi pentru acest scop. Prin această angajare şi rugăciune contribuim la construirea păcii în lume.
Papa Francisc vine să vorbească despre pace şi despre demnitatea vieţii. Cum vedeţi dumneavoastră aceste teme?
Viaţa şi natura sunt foarte importante. În această privinţă în şintoism sunt trei sărbători legate de cultura orezului. Prima, primăvara, este legată de plantarea orezului, asupra căreia se invocă binecuvântarea lui Dumnezeu pentru a scoate hrană. Toamna este sărbătoarea secerişului pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru recoltă. În sfârşit este sărbătoarea întemeierii templului (ca pentru persoane, se celebrează sărbătoarea zilei de naştere a templului).
În funcţie de templu, datele se schimbă. Aici în templul Yutoku Inari din Kashima o celebrăm în martie.
În şintoism natura este tema principală. Din natură vine viaţa. Ce este natura? Existenţa naturii este legată de Dumnezeu. Noi trăim graţie naturii; de aceea trebuie s-o protejăm şi s-o păstrăm pentru viitoarele generaţii. Dacă aici în jur ar fi industrii, apa pe care vizitatorii o folosesc pentru purificare n-ar mai fi aşa de limpede cum o vedeţi. Prin tradiţie templul este un loc de refugiu în caz de calamităţi naturale. De aceea este considerat un loc pentru a proteja viaţa.
Ce speraţi de la vizita papei pentru dumneavoastră şi pentru societatea japoneză?
Am simpatie pentru creştinism şi graţie prieteniei cu părintele Manerba cred că Cristos mă ocroteşte şi pe mine. Atunci când intru în biserica catolică din Kashima simt bucurie.
Ceea ce mă aştept este că deşi din religii diferite, avem aceeaşi inimă şi aceleaşi dorinţe de exprimat: mai ales darul păcii în lume.
La noile "Miko" [tinere fecioare care îl asistă pe preotul şintoist], atunci când facem colocviul pentru a le asuma, spunem: "De acum înainte voi îl veţi sluji pe Dumnezeu. Dumnezeul este ca un tată şi o mamă. Cristos şi Buddha sunt ca fraţii tatălui nostru şi mamei noastre; sunt ca unchii noştri, de aceea este nevoie să avem respect faţă de ei". Creştinismul este o religie a străinilor însă Cristos şi Maria sunt ca unchii noştri care locuiesc aproape de noi. Dacă nu există acest sentiment de respect, nu se poate lucra într-un templu şintoist şi deveni Miko.
Tot aşa şi pentru educarea copiilor. Ei sunt educaţi nu numai de părinţi, ci şi de bunici, de unchi, de rude şi de multe alte persoane care colaborează pentru o bună educaţie a copiilor. De aceea, în acelaşi mod, acum când vine papa în Japonia, îmi doresc ca japonezii să poată avea această simpatie în ascultarea învăţăturilor sale. A nu-l vedea numai ca unul dintr-o altă religie, ci a-l vedea ca unul care are o învăţătură foarte valabilă. Această învăţătură care are ca finalitate pacea, bucuria, seninătatea. De aceea aş vrea ca să se dea un mesaj pentru a pune forţele noastre în slujba păcii.
Aşadar există dialog între şintoişti şi catolici... Şi tinerii cred în şintoism?
Am întâlnit credincioşi din biserica "Notre-Dame" la Paris, întâlnesc diferiţi călugări budişti şi prin părintele Manerba mai mulţi catolici. Pentru şintoism toţi suntem egali. Pentru aceasta, aş avea această dorinţă: ca şi aici, în templul meu, şintoişti, budişti şi creştini să putem oferi rugăciuni pentru pace. Trăim într-o societate secularizată, dar chiar şi în această societate foarte tehnologizată mai există oameni care caută spiritualitatea şintoistă. În tren toţi sunt cu smartphone-ul în mână, însă sunt mulţi cei care au suferinţe în suflet.
Desigur este problema îndepărtării tinerilor de religie. Chiar dacă această îndepărtare există, atunci când vin la templu, ei se află în largul lor. Venind la templu tinerii spun: "În sfârşit am găsit un astfel de loc!".
Mă întreb mereu cum să-i atragem pe tineri fără a-i constrânge, găsind moduri pentru a-i interesa. De exemplu, recent a fost ceremonia întronării împăratului care a interesat şi entuziasmat mulţi tineri japonezi şi străini.
Apoi să nu uităm hramurile (Matsuri) unde există diferite atracţii. Iată, a crea aceste ocazii este misiunea noastră.
Recent, şcolile elementare, medii şi superioare din Kashima m-au invitat să vorbesc. Eu nu merg în şcoli, însă tinerii vin la templu. Pentru a face lecţia mai interesantă, îi informez despre activităţile de la templu şi mai ales despre sărbători. De exemplu, se întreabă cum facem noi aceste hramuri în locuri aşa de înalte şi orientate spre răsărit, etc... Nu tratez teme dificile, dar prezentând şi relatând evenimente şi sărbători legate de templu tinerii se întorc acasă mulţumiţi şi interesaţi.
În timpul marilor evenimente de la templu, mai ales cele de la începutul anului, tinerii vin şi colaborează part-time timp de circa o săptămână: asta foloseşte şi pentru educaţia lor religioasă.
(După AsiaNews, 19 noiembrie 2019)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
