CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN THAILANDA ŞI JAPONIA
(19-26 noiembrie 2019)
Întâlnirea cu autorităţile şi cu corpul diplomatic
Kantei, Great Hall, Tokyo
Luni, 25 noiembrie 2019
Domnule prim ministru,
Stimaţi membri ai guvernului,
Distinşi membri ai corpului diplomatic,
Doamnelor şi domnilor!
Îi mulţumesc primului ministru pentru cuvintele sale respectuoase de bun-venit şi vă salut respectuos pe voi, distinse autorităţi şi membri ai corpului diplomatic. Voi toţi, fiecare în poziţia sa, vă dedicaţi să lucraţi pentru pacea şi progresul persoanelor din această nobilă naţiune şi din naţiunile pe care le reprezentaţi. Sunt foarte recunoscător împăratului Naruhito, pe care l-am întâlnit astăzi înainte de amiază; doresc tot binele şi invoc binecuvântările lui Dumnezeu asupra familiei imperiale şi mai ales asupra poporului japonez, la începutul noii ere care s-a deschis.
Relaţiile de prietenie dintre Sfântul Scaun şi Japonia sunt foarte vechi, înrădăcinate în stima şi în admiraţia pe care primii misionari le-au avut faţă de aceste ţinuturi. Este suficient să amintesc cuvintele iezuitului Alessandro Valignano care, în 1579, a scris: "Oricine vrea să vadă ceea ce Domnul nostru a dat omului este suficient pentru a veni să vadă asta în Japonia". Din punct de vedere istoric au fost multe contactele, misiunile culturale şi diplomatice care au alimentat acest raport şi au contribuit la depăşirea momentelor de tensiune şi dificultate mai mare. Şi aceste contacte s-au structurat la nivel instituţional în folosul ambelor părţi.
Am venit să-i întăresc pe catolicii japonezi în credinţă, în angajarea lor de caritate faţă de cei nevoiaşi şi pentru slujirea lor adusă ţării ai cărei cetăţeni se simt cu orgoliu. Ca naţiune, Japonia este deosebit de sensibilă la suferinţa celor mai puţin norocoşi şi a persoanelor cu dezabilităţi. Motoul vizitei mele este "A proteja fiecare viaţă", recunoscând demnitatea sa inviolabilă şi importanţa de a arăta solidaritate şi sprijin fraţilor noştri şi surorilor noastre în faţa oricărei necesităţi. O experienţă foarte emoţionantă a acestui lucru am trăit-o ascultând istoriile persoanelor lovite de triplul dezastru şi m-au înduioşat dificultăţile prin care au trecut.
Mergând pe urmele predecesorilor mei, vreau să-l implor pe Dumnezeu şi să invit toate persoanele de bunăvoinţă să continue să promoveze şi să favorizeze toate medierile descurajatoare necesare pentru ca niciodată, în istoria omenirii, să nu se mai repete distrugerea făcută de bombele atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Istoria ne învaţă că toate conflictele dintre popoare şi naţiuni, chiar şi cele mai grave, pot găsi soluţii valabile numai prin dialog, singura armă demnă de fiinţa umană şi capabilă să garanteze o pace durabilă. Sunt convins de necesitatea de a înfrunta problema nucleară la nivel multilateral, promovând un proces politic şi instituţional în măsură să creeze un consens şi o acţiune internaţională mai ample.
O cultură de întâlnire şi dialog - caracterizată de înţelepciune, viziune şi lărgime de orizont - este esenţială pentru a construi o lume mai dreaptă şi fraternă. Japonia a recunoscut importanţa de a promova contacte personale în sectoarele instruirii, culturii, sportului şi turismului, ştiind că acestea pot să contribuie mult la armonie, la dreptate, la solidaritate şi la reconciliere, care sunt cimentul construcţiei păcii. Putem vedea un exemplu evident al acestui lucru în spiritul olimpic, care uneşte sportivi din toată lumea într-o competiţie care nu se bazează în mod necesar pe rivalitate, ci pe căutarea excelenţei. Sunt sigur că Jocurile Olimpice şi Paralimpice, care se vor ţine anul viitor în Japonia, vor folosi ca stimulent pentru a face să crească un spirit de solidaritate care să depăşească graniţele naţionale şi regionale şi să caute binele întregii noastre familii umane.
În aceste zile am apreciat din nou patrimoniul cultural preţios pe care Japonia, în decursul multor secole de istorie, a fost în măsură să-l dezvolte şi să-l ocrotească, şi valorile religioase şi morale profunde care caracterizează această cultură antică. Raportul bun dintre diferitele religii nu este esenţial numai pentru un viitor de pace, ci şi pentru a pregăti generaţiile prezente şi viitoare să valorizeze principiile etice care folosesc ca bază pentru o societate cu adevărat dreaptă şi umană. Cu cuvintele din Documentul despre Fraternitatea Umană, pe care l-am semnat cu marele imam de Al-Azhar în februarie, preocuparea noastră comună faţă de viitorul familiei umane ne determină să "asumăm cultura dialogului drept cale; colaborarea comună drept conduită; cunoaşterea reciprocă drept metodă şi criteriu".
Niciun vizitator al Japoniei nu poate să nu admire frumuseţea naturală a acestei ţări, exprimată de-a lungul secolelor de poeţii şi artiştii săi, şi simbolizată mai ales de imaginea florilor de cireş. Totuşi, delicateţea florii de cireş ne aminteşte de fragilitatea casei noastre comune, supusă nu numai dezastrelor naturale, ci şi avidităţii, exploatării şi devastării realizate de om. Când comunităţii internaţionale îi este greu să respecte propriile angajamente pentru a proteja creaţia, tinerii, tot mai mulţi, sunt cei care vorbesc şi cer decizii curajoase. Tinerii ne provoacă să considerăm lumea nu ca o posesie de exploatat, ci ca o moştenire preţioasă de transmis. Din partea noastră "lor le datorăm răspunsuri adevărate, nu cuvinte goale; fapte, nu iluzii" (Mesaj pentru Ziua Mondială de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei 2019).
În acest sens, o abordare integrală pentru protejarea casei noastre comune trebuie să ia în considerare şi ecologia umană. O angajare pentru protejare înseamnă a înfrunta prăpastia crescândă dintre bogaţi şi săraci, într-un sistem economic global care permite câtorva privilegiaţi să trăiască în bogăţie în timp ce majoritatea populaţiei mondiale trăieşte în sărăcie. Cunosc preocuparea pentru promovarea de diferite programe pe care guvernul japonez le realizează în această privinţă şi vă încurajez să continuaţi în formarea unei crescânde conştiinţe a coresponsabilităţii între naţiuni. Demnitatea umană trebuie să fie în centrul oricărei activităţi sociale, economice şi politice; trebuie promovată solidaritatea inter-generaţională şi, la toate nivelurile vieţii comunitare, trebuie demonstrată preocupare pentru cei care sunt uitaţi şi excluşi. Mă gândesc îndeosebi la tineri, care adesea se simt oprimaţi în faţa dificultăţilor creşterii, precum şi la persoanele bătrâne şi singure care suferă de izolare. Ştim că, până la urmă, civilizaţia unei naţiuni sau a unui popor nu se măsoară după puterea sa economică, ci după atenţia pe care o dedică nevoiaşilor, precum şi după capacitatea de a deveni rodnici şi promotori ai vieţii.
Acum când vizita mea în Japonia se îndreaptă spre încheiere, exprim încă o dată recunoştinţa mea pentru invitaţia pe care am primit-o, pentru ospitalitatea cordială cu care m-aţi însoţit şi pentru generozitatea tuturor celor care au contribuit la rezultatul său fericit. Şi propunându-vă aceste gânduri, doresc să vă încurajez în eforturile voastre pentru a da formă unei ordini sociale tot mai capabile să protejeze viaţa, tot mai respectuoase faţă de demnitatea şi de drepturile membrilor familiei umane. Asupra voastră şi asupra familiilor voastre şi asupra tuturor în slujba cărora sunteţi puşi invoc belşugul binecuvântărilor divine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
www.popeinjapan2019.jp - site dedicat vizitei papei Francisc în Japonia
