|
| © Vatican Media |
Mulţumesc foarte mult, Eminenţa Voastră, pentru cuvintele dumneavoastră.
Voi începe în italiană, pentru a-i saluta pe toţi cei care locuiesc în Ostia şi în această zonă, pentru că este cu adevărat un port important în istoria lumii şi a Bisericii, precum şi în istoria Sfântului Augustin şi a Sfintei Monica. Fiind augustinian, am venit în această zonă de multe ori, pentru că Ostia a fost întotdeauna un port foarte important şi este foarte important astăzi pentru că sunteţi aici! Vă mulţumesc că sunteţi aici! Vă salut pe toţi în această frumoasă după-amiază.
Acum voi trece la engleză.
Sunt foarte fericit că am putut veni aici în această după-amiază şi să fac parte din acest scurt moment şi din această călătorie foarte lungă pe care aţi făcut-o voi înşivă, împreună cu atâţia alţi tineri, în această perioadă de timp. Lumea de astăzi, mai mult decât cuvinte, are nevoie de semne şi expresii care dau speranţă. Însăşi numele acestei ambarcaţiuni, precum şi prezenţa voastră tuturor aici astăzi, sunteţi într-adevăr un semn de speranţă pentru Mediterana şi pentru lume. Mi-aş concentra cuvintele asupra a trei idei pe care sunt sigur că le-aţi experimentat în timpul petrecut locuind, lucrând şi călătorind împreună pe acest vapor în jurul Mediteranei.
Primul cuvânt este dialog. Cât de important este să învăţăm să vorbim unii cu alţii, să ne aşezăm, să învăţăm, să ascultăm, să ne exprimăm propriile idei şi propriile valori, precum şi să ne respectăm unii pe alţii, astfel încât ceilalţi să simtă că sunt cu adevărat ascultaţi. Experienţa dialogului pe care o promovaţi în diferitele ţări din Mediterana este într-adevăr un semn de speranţă pentru lume şi, de asemenea, pentru noi toţi, şi pentru voi înşivă, pe măsură ce învăţaţi să experimentaţi trăirea unui aspect important al vieţii umane. Acest lucru ne ajută pe toţi să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii. Acesta este într-adevăr un semn de speranţă.
De la dialog, aş spune, am putea vorbi tocmai despre construirea de punţi; nu neapărat o punte peste Mediterana, ci o punte între noi toţi, ca oameni din multe naţiuni diferite. Am întrebat intenţionat fiecare persoană în timp ce mă plimbam şi îi salutam: "De unde eşti?". Cât de minunată este experienţa să cunoşti oameni, călătorind literalmente prin Mediterana, venind din ţări şi culturi diferite şi vorbind limbi diferite. Aţi găsit o modalitate de a face acest lucru într-un mod foarte uman. Sunt sigur că atunci când sunt atât de mulţi oameni care trăiesc pe un vapor atât de mic - nu am coborât încă - trebuie să învăţaţi cum să trăiţi unii cu alţii, cum să vă respectaţi unii pe alţii şi cum să rezolvaţi dificultăţile. Şi aceasta este o experienţă minunată pentru voi toţi, ca tineri, dar ceva ce ne puteţi învăţa pe toţi.
Şi, bineînţeles, a treia idee, care este atât de importantă - şi unii dintre voi mi-aţi spus că sunteţi din Palestina - este să învăţăm să fim constructori ai păcii. Trebuie să învăţăm să fim promotori ai păcii într-o lume care tinde tot mai mult spre violenţă, ură, separare, distanţă şi polarizare. Putem să ne unim chiar dacă suntem din ţări diferite, avem limbi diferite, culturi diferite, religii diferite şi totuşi suntem cu toţii fiinţe umane. Suntem cu toţii fii şi fiice ale aceluiaşi Dumnezeu. Trăim cu toţii împreună în această lume şi cu toţii avem o responsabilitate comună, împreună, de a avea grijă de creaţie, de a ne îngriji unii de alţii şi de a promova pacea în întreaga lume.
Aşadar, vă felicit pe toţi şi sunt foarte fericit să fiu aici în această după-amiază, numai pentru a împărtăşi aceste câteva momente cu voi. Vă mulţumesc că faceţi parte din acest semn către lume, care într-adevăr ne dă tuturor speranţă.
Fie ca generaţia dumneavoastră şi mulţi alţi tineri ca voi să continue să promoveze acest tip de iniţiativă care va promova într-adevăr pacea în întreaga lume.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi şi vă mulţumesc foarte mult.
-------
[Cuvinte suplimentare la încheierea vizitei]
Experienţa misionară, cred, mi-a deschis inima şi mintea către înţelegerea faptului că trebuie să lucrăm împreună în lume pentru a face un fel de diferenţă. Având în vedere numeroasele provocări mari cu care ne confruntăm, sunt convins că, având în vedere tehnologia şi capacitatea de producţie pe care le avem în lumea de astăzi, nu ar trebui să existe nimeni care să sufere de foame. Totuşi, ştim foarte bine, este un fapt, că foametea există. Aceasta este o problemă. Şi violenţa există şi ea...
Cum te numeşti?
[Răspuns]: Hanan.
[Hanan] a spus: "ştiţi, dacă acest număr de oameni pot trăi în acest spaţiu mic şi pot fi în pace şi pot deveni prieteni, de ce nu putem face asta într-o lume atât de mare?". Desigur că am putea. Totuşi, este nevoie de dorinţa de a face asta, este nevoie de un semn puternic şi de o mărturie din partea atâtor oameni, inclusiv a voastră, pentru a răspândi acest mesaj.
Ca misionari, desigur, încercăm să facem asta. Sunt atât de mulţi alţi oameni care încearcă să facă şi ei asta. Dar îmi amintesc întotdeauna o replică a Sfântului Augustin - aici suntem în Ostia - care spunea: "Dacă vrei să schimbi lumea şi să faci lumea un loc mai bun, trebuie să începi prin a te schimba pe tine însuţi". Sper şi mă rog ca pentru fiecare dintre voi aceasta să fie o lecţie pe care aţi învăţat-o şi voi în această perioadă. Cum devin o persoană mai bună? Cum devin un promotor al păcii? Cum devin cineva care trăieşte cu adevărat angajat în promovarea dreptăţii, fraternităţii, înţelegerii şi respectului reciproc? Şi să spun, fac asta datorită credinţei mele în Dumnezeu şi datorită Evangheliilor. Cred că Isus Cristos a învăţat acest lucru foarte clar şi ne-a mântuit pe toţi prin propria sa suferinţă pe cruce. El ne invită să-i imităm viaţa şi să ne slujim unii altora. Cu acest gând suplimentar, cred că putem într-adevăr schimba lumea. Mulţumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
