|
| © Vatican Media |
Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu copiii pe terenul sportiv
În primul rând, bună seara tuturor şi bine v-am găsit. Vă mulţumesc pentru primire! Vă mulţumesc cu adevărat! Înainte de a răspunde la întrebările voastre pe care mi le-au dat aici, vreau să spun sincer că sunt foarte bucuros să fiu alături voi în această seară. Vă mulţumesc că sunteţi aici, vă mulţumesc că aţi făcut posibilă această întâlnire. Parohului vostru, părinţilor dehonieni, tuturor celor care colaborează în parohie, le transmit un salut foarte mare, foarte sincer şi fratern. Numele parohiei voastre, "Înălţarea", spune multe, pentru că este momentul în care Isus se înalţă la cer. Partea cea mai bună din umanitatea noastră Isus o duce la Dumnezeu Tatăl, în ceruri.
Într-un anumit sens, este misiunea acestei parohii şi răspunde la una dintre întrebări: de ce există răul? În lume, ştim că există răul, dar mai important este că există binele, există iubirea, iar această parohie este lumina iubirii aici, în acest cartier! Sunteţi voi!
Aşadar, această vizită din această seară reprezintă cel puţin un moment, printre multele momente pe care le trăiţi, pentru a experimenta cât de frumoasă este fraternitatea, iubirea, caritatea, când cu toţii nu facem răul, ci binele unii altora. Aşadar, acesta este cu adevărat un motiv pentru o foarte frumoasă celebrare, trebuie să sărbătorim.
De ce există răul, din păcate? Omul, care este liber poate alege, aşa cum spune Scriptura: Biblia spune că poate alege viaţa sau moartea, binele sau răul. Avem această libertate, care este un dar foarte mare. Suntem aici pentru a da un exemplu, începând cu voi, copiii. Trebuie să alegeţi întotdeauna binele şi niciodată răul, pentru că în acest fel putem transforma încet-încet lumea noastră, putem face o diferenţă!
Şi apoi, ca tineri, sunt cu adevărat fericit să văd atâţia tineri în mişcarea Magis: aplauze şi pentru voi, pentru că avem nevoie de voi, parohia, dieceza, Italia, lumea are nevoie de aceste mărturii pentru că aşa putem schimba cu adevărat lumea. Vă spun, din acest moment, sunt foarte preocupat de ceea ce se întâmplă în lume: mai ales ieri, astăzi şi pentru cine ştie câte zile încă, în Orientul Mijlociu. Război, din nou! Şi noi trebuie să fim vestitori ai mesajului de pace, pacea lui Isus, pacea pe care Dumnezeu o vrea pentru toţi. Aşadar, trebuie să ne rugăm mult pentru pace şi să căutăm modalităţi de a trăi unitatea şi de a respinge întotdeauna acea ispită de a face rău altora. Violenţa nu este niciodată alegerea corectă. Şi trebuie să alegem întotdeauna binele.
Şi astfel, chiar şi de la voi, copiii, cu cuvintele voastre, cu ascultarea de mama şi tata acasă, cu gestul de a face ceva bun... tot ceea ce faceţi voi şi ceea ce facem noi, adulţii, trebuie să fie întotdeauna o alegere pentru bine, pentru pace, pentru reconciliere, pentru comuniune, pentru prietenie şi astfel să căutăm, împreună cu Isus, catolici, ca discipoli ai lui Isus, să construim pacea în lumea noastră.
Cealaltă întrebare pe care mi-aţi pus-o - şi care ştiu că este o preocupare pentru mulţi - este tocmai de ce în această lume atâţia copii nu au familie, nici casă, nimic de mâncat şi de băut, nici pat în care să doarmă. Aceasta este cu adevărat o tragedie care există în mijlocul nostru. Cu toţii am văzut tragedia din ultimii ani, de exemplu, în Gaza, unde au murit atâţia copii, unde atâţia copii au rămas fără părinţi, fără şcoală, fără un loc unde să locuiască.
Şi de aceea trebuie să căutăm cu toţii acelaşi răspuns acolo, conform cu ceea ce ne spune Isus: cum să fim promotori ai păcii, ai reconcilierii, căutând soluţii nu prin violenţă, ci prin dialog. Există diferenţe, trebuie să învăţăm să ne respectăm unii pe alţii, să spunem nu lucrurilor care sunt dăunătoare şi să alegem întotdeauna ceea ce este bine, respingând ceea ce dăunează sănătăţii. De exemplu, problema drogurilor, care există în multe locuri, inclusiv aici, în această zonă. Să respingem întotdeauna ceea ce este dăunător şi să încercăm să spunem "da" sănătăţii, "da" la ceea ce este benefic. Întotdeauna "nu" drogurilor, dar întotdeauna "da" la ceea ce este benefic.
Şi voi, tinerilor, aveţi o responsabilitate: să fiţi maeştri în acest sens, cu mărturia care poate fi de mare ajutor copiilor, tinerilor şi tinerilor adulţi, încercând totodată să eliminaţi aceste probleme de pe străzi. Ei bine, aş dori să-l salut pe cardinalul Baldo Reina, vicar al Diecezei de Roma, care stă lângă mine în această parte: suntem bucuroşi să-l avem aici. De asemenea, este aici Mons. Alessandro Zenobbi, care a fost numit episcop auxiliar de Roma. Aşadar, urări şi mulţumiri, bine aţi venit. Bine! Astfel, reprezentând întreaga familie, sunt şi surori din diferite congregaţii: mulţumiri pentru munca voastră, pentru slujirea voastră. Mulţumiri numeroaselor persoane care colaborează pentru bine, aici în parohie: este foarte frumos să fim împreună.
Fie ca această parohie să fie o lumină, fie ca această parohie să fie mărturia că este important de a trăi credinţa, de a purta în inimă această prezenţă a lui Dumnezeu, de a învăţa şi apoi de a-i învăţa pe ceilalţi iubirea şi de a avea mereu curajul de a spune "da" lui Isus Cristos şi "nu" răului, "nu" păcatului, dar "da" iubirii lui Dumnezeu. Mulţumesc, mulţumesc: vom continua această celebrare.
___________
Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu bolnavii şi bătrânii
Cât de frumos este să avem această întâlnire şi să-mi daţi posibilitatea de a vă saluta, de a asculta câteva mărturii, de a vă saluta pe fiecare dintre voi în mod individual, pe fiecare dintre voi care, într-un anumit sens, reprezentaţi întreaga parohie. Există o mare comoară scrisă aici, într-un singur cuvânt, pe această parte, care spune "să facem comunitate". O comunitate în care ne putem întâlni toţi împreună cu slăbiciunile, cu problemele de sănătate, cu problema dizabilităţii, cu copiii care nu sunt în stare bună, cu deţinuţii care au atâtea probleme, inclusiv psihologice, personale şi de sănătate spirituală. Dar când suntem împreună în comunitate, există o forţă mult mai mare decât oricare dintre noi: este forţa care vine din iubirea lui Dumnezeu, care ne face cu adevărat o familie în care suntem familie unii cu alţii, unde chiar şi atunci când cineva este bolnav, cineva este deţinut, cineva şi-a pierdut sănătatea, suferă, dacă suntem cu toţii împreună, acolo ne susţinem şi putem continua să mergem, iar acest lucru este cu adevărat foarte frumos.
Am vorbit mai devreme despre necesitatea de a ne ruga pentru pacea în lume - pentru problemele din Orientul Mijlociu şi din Ucraina şi din atâtea alte locuri - dar este cu adevărat important să ne rugăm pentru pace aici, acasă. Şi este important, de asemenea, ca vocea parohiei să "trezească" un pic răspunsurile autorităţilor - poliţia, statul - care adesea ar putea face mai mult pentru a ajuta la depăşirea problemelor care există aici. Atunci şi această voce care vine dintr-o comunitate de credincioşi dintr-o parohie se poate ridica şi noi şi putem încerca să facem schimbări importante pentru binele tuturor. Să lucrăm împreună. Să încercăm să trăim împreună credinţa şi să încercăm să fim mereu această mărturie.
Poate că în acest moment, chiar dacă urmează Liturghia, să-i cerem Domnului binecuvântarea sa pentru fiecare dintre voi, pentru copiii voştri, pentru rudele voastre, pentru toţi cei dragi ai voştri, cu această încredere: că harul lui Dumnezeu ne însoţeşte şi ne ajută mereu. Să trăim cu adevărat cu o încredere foarte mare în harul lui Dumnezeu, dar şi în forţa iubirii pe care o găsim atunci când suntem cu adevărat uniţi în comunitate. Să ne rugăm împreună. [recitarea rugăciunii Tatăl Nostru şi binecuvântarea]
___________
Cuvintele Sfântului Părinte în timpul întâlnirii cu consiliul pastoral parohial
Mulţumesc pentru aceste cuvinte, cum îl cheamă pe secretar? Ah, Daniele Daniele! Bine! Crezi că vezi dublu. Bine! Mulţumesc pentru că ai explicat puţin realitatea pe care o trăiţi şi ceea ce faceţi în consiliu. Unul dintre lucrurile pe care dumneavoastră le-aţi spus, sperând că mă simt ca acasă, este atât de adevărat: mă simt ca acasă şi vă mulţumesc pentru asta, pentru primire.
Apoi văd că aţi pus-o pe Sfânta Fecioară Maria a Bunului Sfat, nu ştiu dacă este mereu acolo sau este pentru mine! Dar vă mulţumesc pentru că mama ne însoţeşte mereu, această devoţiune este cu adevărat dragă.
Am împărtăşit deja câteva cuvinte, atât în omilie, cât şi înainte de Liturghie, iar acum, ascultând: am impresia că aici există cu adevărat o comunitate de credinţă puternică, "dură" - îmi place această expresie! - care are forţa care vine mai ales din credinţă şi dintr-o convingere care, în pofida tuturor dificultăţilor, trăieşte într-un cartier care are în mod evident probleme serioase şi în acelaşi timp există această comunitate care este mărturie vie, mărturie că este posibil a găsi viaţă, iubire, caritate şi această fraternitate.
Această expresie, atât de frumoasă şi pentru mine: "să facem comunitate", voi o trăiţi. Şi într-adevăr, acest lucru este minunat, acest lucru este minunat.
Uneori, în Biserică, găsim grupuri mici, ca să spunem aşa, sau tendinţe care promovează un pic o spiritualitate foarte individualistă: "Dumnezeu şi eu... nu sunt importante celelalte persoane, celelalte situaţii...". O atmosferă foarte închisă, în acest sens. Şi nu aceasta este ceea ce Isus a voit să ne lase când a chemat un grup de prieteni şi a spus: "Faceţi aceasta în amintirea mea", începând cu Euharistia şi ajungând la plinătatea ei, care este comuniunea. Comuniune tocmai în acest sens, al iubirii fraterne, al faptului de a fi împreună, al întâlnirii noastre.
Nimeni nu ar trebui, aşadar, să se simtă singur. Prin vizitele la bătrâni, la bolnavi, în pofida tuturor dificultăţilor, acolo trăim cu adevărat ceea ce Isus a voit. În această dieceză de Roma, sunt nou ca episcop al vostru: sunt cu adevărat fericit să vă găsesc pe voi, această comunitate, şi să simt şi acest spirit viu în celebrarea euharistică, care este o expresie a vieţii pe care voi o aveţi şi o împărtăşiţi şi pe care sper că o veţi putea oferi mereu astăzi, mâine şi în viitor. Vă mulţumesc cu adevărat pentru această mărturie! Ei bine, atunci, haideţi să ne ridicăm, să cerem binecuvântarea Domnului. Ziua Domnului înseamnă a trăi în acest fel atât de special; este un dar pentru noi toţi. [binecuvântare]
Vă mulţumesc tuturor, sper să vă revăd cu următoarea ocazie, mereu înainte! Mulţumesc.
___________
Salutul Sfântului Părinte Leon al XIV-lea la ieşirea din parohie
Bine! Mulţumesc, mulţumesc! Încă o dată, un salut mare tuturor! Vă mulţumesc că sunteţi aici, vă mulţumesc pentru primire! Se spune că oamenii care ies noaptea pot face acest lucru pentru că poartă lumina în ei, iar în fiecare dintre noi, Cristos, prin credinţă, ne-a dat lumină: lumina care ne însoţeşte zi şi noapte şi ne ajută să fim şi noi martori. Vă mulţumesc pentru mărturia pe care o daţi în acest cartier. Continuaţi cu acest curaj, cu această convingere, să fiţi "lumina lumii, sarea pământului". Dumnezeu să vă binecuvânteze mereu! Mulţumesc, mulţumesc tuturor!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
