Există istorii care par să sfideze orice logică. Cum ar fi cea a unei ninsori în mijlocul verii romane, un eveniment atât de improbabil încât, de-a lungul secolelor, a devenit una dintre cele mai faimoase legende din tradiția creștină. Conform relatării, în noaptea dintre 4 și 5 august, anul 358 d.C., un strat de zăpadă a acoperit Dealul Esquilin, marcând locul unde avea să fie construită una dintre cele mai importante bazilici ale creștinătății.
Tradiția spune că patricianul roman Ioan și soția sa, neavând copii, au decis să-și dedice averea construcției unei biserici dedicate Fecioarei Maria. În noaptea dintre 4 și 5 august, Sfânta Fecioară Maria le-a apărut cuplului în vis, promițând că va indica locația aleasă printr-un semn extraordinar. Legenda spune că Papa Liberiu a avut același vis. Când cuplul s-a dus la pontif pentru a-i spune ce se întâmplase, au fost uimiți să descopere că și el avusese aceeași viziune.
În zori, miracolul s-a produs: în pofida faptului că era toiul verii, Dealul Esquilin apărea acoperit de zăpadă. Papa Liberiu a ajuns la fața locului împreună cu cuplul și, urmând perimetrul trasat de zăpadă, a folosit o sapă pentru a trasa fundațiile viitoarei biserici, construită grație bunurilor donate de cuplu. Din acest episod provin numele de „Santa Maria ad Nives” (Sfânta Maria a Zăpezilor) și „Basilica Liberiana”, în onoarea pontifului.
Legenda s-a bucurat de un succes artistic extraordinar de-a lungul secolelor. Printre cele mai faimoase reprezentări se numără întemeierea bisericii „Santa Maria Maggiore” de Masolino da Panicale, păstrată acum la Muzeul Național Capodimonte din Napoli. Pictura, parte a unui triptic comandat de familia Colonna special pentru Santa Maria Maggiore, îl înfățișează pe Papa Liberiu trasând perimetrul bazilicii pe pământul acoperit de zăpadă, înconjurat de o mulțime de spectatori. În secțiunea superioară, Cristos și Fecioara sunt martorii miracolului, în timp ce fulgii de zăpadă sunt reprezentați ca niște mici puncte albe împrăștiate pe scenă. Indiferent de tradiție, istoricii sunt de acord că bazilica vizibilă astăzi a fost construită sub Papa Sixt al III-lea (432-440), în urma Conciliului din Efes din 431, care a proclamat-o pe Maria Theotokos, sau Născătoare de Dumnezeu. Biserica liberiană ar reprezenta, așadar, nucleul original al clădirii actuale.
Amintirea miracolului, însă, nu s-a stins niciodată. În fiecare an, pe 5 august, în timpul Liturghiei de dimineață și al celei de-a doua Vespere, o cascadă de petale albe de trandafir cade din vârful navei centrale a bazilicii, amintind simbolic de ninsoarea miraculoasă. Este unul dintre cele mai evocatoare rituri ale capitalei și atrage mii de credincioși și vizitatori, atât de mult încât este considerată unul dintre cele mai reprezentative evenimente ale tradițiilor romane.
Sărbătoarea era cunoscută inițial sub numele de Dedicatio Sanctae Mariae. Titlul ad Nives („a Zăpezii”) a fost introdus oficial în Calendarul Roman în 1568 prin ordinul Papei Pius al V-lea, deși franciscanii celebrau această sărbătoare încă din secolul al XIV-lea.
În 1969, din motive istorico-critice, reforma liturgică a eliminat relatarea ninsorilor din Breviar, redenumind sărbătoarea „Dedicarea Bazilicii Santa Maria Maggiore”. Ploaia de petale, însă, continuă să emoționeze mii de oameni și astăzi. Și, deși mulți participă la ceremonie cu smartphone-urile în mână, o privire în sus este suficientă pentru a înțelege de ce această legendă, aproape șaptesprezece secole mai târziu, continuă să exercite o fascinație nediminuată.
Amerigo Vecchiarelli
(După Agenția SIR, 5 august 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
