De Salvatore Cernuzio
Într-o Romă care dormea, cu o temperatură de 4o şi cerul încă pictat cu un albastru închis, automobilul avându-l la bord pe Papa Francisc a ajuns în Piaţa Mignanelli. Era ora 6.15 şi în piaţa în care se înalţă monumentul dedicat Neprihănitei Zămisliri erau prezenţi numai pompierii, câţiva comercianţi care deschideau magazinele şi un mic grup de fotografi şi credincioşi, dintre care unul a sfâşiat tăcerea strigând: "Papa Francisc, ne vedem la 12 în Piaţa «Sfântul Petru»!". Cu pas lent şi capul plecat, având în mână un coş cu trandafiri albi, pontiful, imediat ce a coborât din maşină, s-a îndreptat spre statuia Fecioarei Maria, pentru a-i aduce omagiu în ziua Solemnităţii Neprihănitei. Acolo papa s-a oprit câteva clipe în rugăciune, în picioare, singur, cu mâinile împreunate, pentru a cere Fecioarei "miracolul îngrijirii, al vindecării, pentru popoarele care suferă dur datorită războaielor şi a crizei climatice", aşa cum informează Sala de Presă vaticană. Papa a invocat de la Sfânta Fecioară Maria şi miracolul "convertirii, pentru ca să înmoaie inima de piatră a celor care ridică ziduri pentru a îndepărta de la ei durerea altora". Imediat după aceea, s-a îndreptat spre Bazilica "Santa Maria Maggiore", unde "a continuat rugăciunea în faţa icoanei Maria Salus Populi Romani".
O tradiţie lungă de 60 de ani aceea a papilor de a merge la picioarele statuii mariane atât de îndrăgită poporului din urbe şi de a se opri pentru o rugăciune corală. Dar pandemia de Covid şi încărcătura sa de restricţii au compromis celebrarea care a adunat mereu mari mulţimi în jurul episcopului de Roma. Şi tocmai pentru a evita aglomeraţii, papa a anunţat anul trecut că va aduce omagiu Neprihănitei cu o celebrare privată, pentru a merge apoi în schimb în zorii zilei în piaţă în mijlocul uimirii colective. Şi anul acesta, crescând numărul de infectări, a fost comunicat la 27 noiembrie că papa nu va prezida ceremonia tradiţională din Piaţa Spaniei, ci va face "un act de devoţiune privat, rugând-o pe Sfânta Fecioară Maria pentru ca să-i ocrotească pe romani, oraşul în care trăiesc şi pe bolnavii care au nevoie de ocrotirea sa maternă peste tot în lume".
În schimb, Papa Francisc nici de această dată n-a voit să amâne vizita sa personală la Sfânta Fecioară Maria care tronează sus pe coloana romană antică, la care, ca tradiţie, un pompier ajunge în fiecare an cu o auto-scară de circa zece metri pentru a-i depune pe braţ o coroană de flori. Alte flori, trandafiri albi, papa le-a aşezat la picioarele statuii rămânând - aşa cum s-a spus - în rugăciune tăcută cu privire îndreptată în sus. Totul în mai puţin de zece minute, pentru a se îndrepta apoi spre "Santa Maria Maggiore" cu discreţia cu care a venit. Cei puţini prezenţi în piaţă - unii veniţi pe la 5.30, amintindu-şi de "surpriza" de anul trecut - în spatele barierelor aplaudau şi făceau fotografii cu smartphone-urile. "Papa Francisco, Sfinte Părinte!", striga o femeie. Papa Francisc a rămas la distanţă dar, înainte de a se urca în maşină, a voit s-o salute pe ambasadoarea Spaniei pe lângă Sfântul Scaun, María del Carmen de la Pena Corcuera, în faţa porţii Palatului Monaldeschi (sediul ambasadei), şi pe alţi funcţionari cărora le-a explicat că a voit să vină şi anul acesta la o oră neobişnuită pentru a evita aglomeraţii şi eventuale infectări.
De la începutul pontificatului, pe urma predecesorilor, Jorge Mario Bergoglio a demonstrat o mare devoţiune pentru monumentul marian realizat de arhitectul Luigi Poletti şi de sculptorul Giuseppe Obici, în cinstea dogmei Neprihănitei Zămisliri proclamată de Pius al IX-lea în 1854 cu constituţia Ineffabilis Deus. Chiar Papa Mastai a voit să ridice la Roma o statuie care se amintească evenimentul generaţiilor viitoare. Şi tot el a ales locul care i se părea mai potrivit, dar şi cel mai simbolic: piaţa din faţa ambasadei Spaniei pe lângă Sfântul Scaun, dat fiind că tocmai în ţara iberică a înflorit cea mai profundă devoţiune faţă de Neprihănita. În "Palatul Spaniei" a fost construit după aceea un mic balcon pentru a-i permite papei să fie prezent la inaugurare.
Pentru sculptură a fost folosită o coloană romană: o bucată de marmură de circa 12 m înălţime şi un diametru de 1,45 m, descoperită în 1777 în timpul lucrărilor la un edificiu al benedictinelor de la Santa Maria in Campomarzio. Lucrările au fost finanţate de Ferdinand al II-lea rege al celor Două Sicilii, ca gest de reconciliere cu Biserica. Punerea primei pietre a avut loc la 6 mai 1855, cu binecuvântarea cardinalului Giacomo Filippo Franzoni, prefect al Propaganda Fide, a cărui sediu se înalţă chiar în faţa monumentului. A fost nevoie de 200 de pompieri pentru a fixa coloana în seara de 18 decembrie 1856, iar după opt luni a fost pusă în vârf statuia de bronz a Sfintei Fecioare Maria. Primul care a omagiat-o a fost Pius al XII-lea trimiţând flori albe cu ocazia solemnităţii Neprihănitei; apoi la 8 decembrie 1953, pentru deschiderea Anului Marian, a mers personal în Piaţa Spaniei.
Însă actul de veneraţie, aşa cum este cunoscut de credincioşi a fost ideea lui Ioan al XXIII-lea pe care l-au urmat toţi papii succesivi. Primul a fost succesorul direct Paul al VI-lea care s-a rugat la picioarele Fecioarei cu ocazia încheierii Conciliului al II-lea din Vatican (8 decembrie 1965) sau în perioada crizei de petrol, ajungând la ea în trăsură. Şi Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea n-au lipsit niciodată de la întâlnire, structurând-o într-o scară precisă: o rugăciune rostită în faţa autorităţilor citadine, depunerea florilor, citirea unui text din Sfânta Scriptură. Tradiţie menţinută şi de Papa Francisc care, la această etapă, a adăugat-o pe cea de la "Santa Maria Maggiore", unde este păstrată icoana mariană Salus Populi Romani, Sfânta Fecioară Maria pe care tradiţia o consideră pictată de sfântul Luca, aleasă patroană şi ocrotitoare a întregii Rome.
(După Vatican News, 8 decembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
