Gen 3,9-15.20; Ps 98; Ef 1,3-6.11-12; Lc 1,26-38
"Cântaţi Domnului un cântec nou, pentru că a făcut lucruri minunate!" (Ps 98,1)
Biserica celebrează astăzi pe Fecioara Maria, cea care a intrat în lume zămislită fără de "pata" păcatului strămoşesc sau personal şi plină de toate harurile divine. Alegerea Mariei ca mamă a Fiului lui Dumnezeu a condus-o pe Maria la toate celelalte privilegii din viaţa ei, bineînţeles în favoarea fiilor oamenilor căzuţi în păcat. Astfel avem: Maria Theotokos - Efes 431; Maria pururea fecioară şi Mireasa Duhului Sfânt - Lateran 649; Maria Neprihănit Zămislită - Vatican 1854; Maria înălţată cu trupul şi sufletul la cer - Vatican 1950.
Persoana Mariei, ca urmare a originii sale din Adam, ar fi trebuit să fie supusă păcatului, dar, fiind ea noua Eva care urma să fie mama noului Adam, a fost, prin sfatul veşnic al lui Dumnezeu şi prin meritele lui Cristos, scutită din legea generală a păcatului originar. Răscumpărarea ei a fost odată cu zămislirea ei în sânul Anei şi a fost numită capodopera înţelepciunii răscumpărătoare a lui Cristos. În privinţa Mariei, Isus este un răscumpărător atât de mare şi bogat care plăteşte toată datoria debitorului său, ca în parabola stăpânului care iartă zece mii de talanţi (cf. Mt 18,24).
Acest eveniment, la care Biserica priveşte cu uimire şi mare bucurie, este începutul unei noi istorii din care facem parte şi noi. Povestea răscumpărării noastre a fost începută de Dumnezeu în casa Anei şi a lui Ioachim, părinţii Mariei. Dumnezeu nu a renunţat în faţa răului şi s-a arătat capabil să facă noi începuturi! Maria, o femeie dintre noi, a fost în planul veşnic al lui Dumnezeu o aleasă spre mântuirea tuturor din veşnicie. Dumnezeu însuşi i-a anunţat misiunea extraordinară chiar imediat după păcat, când i-a spus diavolului şi omului: "Voi pune vrăjmăşie între tine şi femeie, între descendenţii tăi şi ai ei, iar ea îţi va zdrobi capul, şi te vei strecura pe călcâiul ei" (Gen 3,9-15.20).
Eliberarea noastră de păcat şi moarte s-a realizat "prin Cristos", ne spune apostolul Paul, în conformitate cu planul stabilit de Dumnezeu încă din veşnicie (cf. Ef 1,4). Iar Dumnezeu a ales-o pe Fecioara Maria ca prima lui colaboratoare; a ales-o să fie mama Fiului său. Şi tocmai din acest motiv, Dumnezeu nu a permis ca Maria să fie atinsă în niciun fel de păcat. Şi noi suntem angajaţi în marele plan mântuitor al lui Dumnezeu, suntem predestinaţi să devenim copii adoptivi ai lui Dumnezeu prin Cristos. Căci noi, eliberaţi prin sfântul Botez de puterea păcatului pentru meritele lui Isus Cristos, suntem chemaţi să creştem zi de zi în comuniunea cu Dumnezeu, devenind, asemenea Mariei, ascultători şi împlinitori ai cuvântului (cf. Lc 1,26-38).
Nu toţi creştinii împărtăşesc şi iubesc această învăţătură a Bisericii Latine, de aceea îi invităm să privim împreună şi să vedem cum a prefigurat Dumnezeu în Biblie imaginea Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria, ceea ce au spus Sfinţii Părinţi şi teologii despre această temă şi cum a ajuns Biserica Romei să proclame ca adevăr de crezut Neprihănita Zămislire a Preacuratei Fecioare Maria, prin documentul Papei Pius al IX-lea, din 8 decembrie 1854, "Inneffabilis Deus" (nepătrunsul Dumnezeu) pentru a înţelege cum Dumnezeu îşi continuă povestea de dragoste pentru omenire chiar după păcat, promiţând victoria asupra păcatului prin naşterea lui Isus Cristos din Fecioara Maria, neprihănit zămislită, căci nu se cuvenea ca biruitorul diavolului şi al păcatului să fi fost sub influenţa lor.
Prefigurările biblice a Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria:
- Fecioara neprihănită a fost prezisă de Dumnezeu când i-a spus şarpelui: "Voi pune vrăjmăşie între tine şi femeie" (Gen 3,15), o profeţie ajunsă la împlinire în figura Femeii din Apocalips, încoronată cu stele şi călcând în picioare pe dragon (Ap 12,1; Ct 6,10) şi în expresia "plină de har" (Lc 1,28) prin care Gabriel a salutat-o pe Maria.
- Arca lui Noe în care nu au intrat niciodată apele murdare ale potopului lumii (cf. Gen 6,8-8,19).
- Porumbiţa curată a lui Noe care s-a întors înapoi la el curată, căci a refuzat orice murdărie (cf. Gen 6,8-9);
- Scara lui Iacob pe care Isus s-a coborât în lume şi pe care noi urcăm la el (cf. Gen 28,12);
- Tufişul arzând fără să se consume, căci Maria l-a născut pe Isus fără să-şi piardă fecioria (cf. Ex 3,2);
- Chivotul Alianţei, cutia aurită în care se păstrau tablele Legii, vasul cu mană şi toiagul de migdal înverzit, înflorit şi rodit într-o noapte (cf. Evr 9,4) al lui Aaron. Chivotul aurit era imagine profetică a Mariei Neprihănit Zămislite, iar cele păstrate în el erau imagini profetice ale lui Cristos.
- Grădina închisă, fântâna acoperită şi izvorul pecetluit, în care n-a intrat niciodată vreo murdărie (cf. Ct 4,12);
- Apele care acoperă adâncul mărilor, căci Maria a fost constituită "plină de har" (cf. Is 11,9; Lc 1,28);
- Turnul lui David, casa de arme, pe care diavolul nu l-a cucerit niciodată (cf. Ct 4,4);
- Templul maiestuos al lui Solomon plin de slava lui Dumnezeu de unde se ascultă toate rugăciunile, căci şi Maria a fost locuită de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul şi de Dumnezeu Duhul Sfânt (cf. 1Rg 9,2);
- Maria a mai fost prefigurată în "jertfele şi ofrandele de la templu". Dar Maria spune cu psalmistul: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci mi-ai pregătit un trup" (Ps 51,16; Evr 10,5). Maria i-a dat lui Isus întreaga sa fiinţă.
- "Luceafărul de dimineaţă" (2Pt 1,19). Asemenea acestei planete numită şi Venus care prevesteşte apropiata ivire a soarelui, Maria a fost adevăratul luceafăr al dimineţii, căci ea a prevestit zorii apropiatei naşteri a mântuitorului Isus şi zorii apropiatei mântuiri a omenirii de sub jugul păcatului, al satanei şi al morţii, prevestind zorii noi ai istoriei mântuirii.
Afirmaţiile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
Maria este "Noua Evă", după expresia sfinţilor: Iustin Martirul (Dialog. cum Tryphone, 100) , Irineu de Lyon (Contra Haereses, III, xxii, 4), Chiril al Ierusalimului (Cateheze, xii, 29). Este "Noua Evă", căci aşa cum Creatorul i-a dat Evei viaţa pentru ca ea s-o transmită mai departe şi astfel să devină mama tuturor oamenilor, tot astfel Mântuitorul i-a dat Mariei harul care a făcut-o neprihănită din momentul conceperii sale, pentru ca ea să devină mama tuturor fiilor lui Dumnezeu.
John Henry Newman (1801-1890), convertit în 1845 de la anglicanism la catolicism, face şi el o paralelă între Eva şi Maria, prin care afirma că aşa cum Eva a primit harul din primul moment în care a fost creată, la fel şi Maria, din primul moment al existenţei, a fost umplută de acest har. Pentru Newman, Maria a avut acelaşi har ca Adam şi Eva, dar ea a avut privilegiul de a deveni mama Răscumpărătorului.
Sfântul Augustin (354-430), în "Contra lui Pelagius", spune: "Toţi cei drepţi au ştiut şi cunoscut păcatul, cu excepţia Sfintei Fecioare Maria, care, pentru cinstea Domnului, nu a avut nici o aplecare spre păcat" (De natura et gratia 36).
Tot Sfântul Augustin (354-430) o numeşte pe Sfânta Fecioară Maria "matriţă" şi "tipar" al lui Dumnezeu. Cine se lasă modelat de această matriţă, va fi rapid format după chipul lui Isus Cristos şi al împărăţiei sale
Theodorus din Ierusalim (+ 649), papă, spunea: "Maria a fost creată într-o stare mai sublimă şi mai glorioasă decât a tuturor celelalte făpturi" (Mansi, XII, 1140).
Sfântul Efrem (306-373) nu consideră că există termeni de laudă prea mari pentru a descrie excelenţa harului şi sfinţeniei Mariei: "Preasfântă Doamnă, Maica Domnului, este singura foarte curată în suflet şi trup, este singura care a atins şi depăşit desăvârşirea purităţii, singura făcută în întregime casa tuturor harurilor Preasfântului Duh şi, prin urmare, depăşeşte dincolo de toate, chiar şi virtuţile angelice în curăţia şi sfinţenia sufletului şi trupului. Doamna mea, cea mai sfântă, completă, pură, imaculată, neîntinată, haina fără pată a Aceluia care se îmbracă cu lumină ca o haină... floare care nu se decolorează, purpură ţesută de Dumnezeu, singură neprihănită" ( Precationes ad Deiparam în Opp. Graec. Lat., III, 524-37).
Sfântul Ioan Damascenul (650-749), spune că Isus s-a născut dintr-o fecioară ce a fost concepută într-o manieră miraculoasă atunci când Ioachim şi Anne s-au întâlnit la poarta de aur a templului (Or. I Nativ. Deip., N. 2)
Fericitul Ioan Duns Scotus (+ 1308), care a afirmat, printre altele, că Isus Cristos s-ar fi întrupat şi fără păcatul lui Adam, de asemenea a mai spus că Maria a fost pregătită încă din veşnicie pentru a deveni mamă a Fiului lui Dumnezeu. Scopul întregului univers a fost întruparea lui Cristos. Prin urmare, Maria a fost scutită de pata păcatului strămoşesc din prima clipă a existenţei sale. Maria a fost neprihănit zămislită şi nu a cunoscut nici un fel de păcat. Nici păcat originar, nici păcat actual, motiv pentru care a fost ridicată cu trupul şi sufletul la cer.
Sfântul Lodovic-Marie Grignon de Montfort (1673-1716) spune şi el împreună cu Sfântul Ambroziu (339-397): Aşa cum Dumnezeu Tatăl a adunat toate apele la un loc şi le-a numit "mare", tot astfel el a adunat toate harurile la un loc şi le-a numit "Maria".
Pe când eram student, în urma unui curs de teologie, am scris o poezie, din care redau numai o strofă: "La-nceputuri Creatorul apele le-a adunat şi, turnând în ele harul, «Maria» el le-a chemat"!
"Felix culpa", "fericită vină", spunea Sfântul Augustin (354-430) referitor la "păcatul strămoşesc", căci ne-a meritat un Răscumpărător atât de mare şi o legătură atât de strânsă cu Fecioara Maria. Abatele şi episcopul dominican francez Hermann de Tournai (1095-1147) o numeşte pe Maria "collum Ecclesiae", "gâtul Bisericii", pentru că Maria face legătura dintre Cristos şi toate celelalte membre ale trupului său mistic, Biserica.
Iniţial, Biserica sărbătorea doar sărbătoarea concepţiei Mariei, întrucât ea avea sărbătoarea concepţiei Sfântului Ioan Botezătorul, fără a discuta lipsa păcatului. Apoi, această sărbătoare în cursul secolelor a evoluat şi a devenit sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Mariei, întrucât argumentarea biblică şi dogmatică a adus idei precise şi corecte privind prezervarea Mariei de orice pată a păcatului originar şi umplerea cu orice har, în vederea naşterii lui Isus. Dumnezeu Fiul a comunicat mamei sale tot ceea avea să câştige el prin viaţa, pătimirea, moartea şi învierea sa, infinitele sale merite precum şi admirabilele sale virtuţi, şi a făcut-o revelatoare a tot ceea ce Tatăl ceresc avea să ne dea unuia fiecăruia dintre noi care credem în Isus, prin Botezul nostru. Prin intermediul Mariei, Dumnezeu ne-a arătat ceea ce el avea să împărtăşească tuturor membrilor Bisericii lui, virtuţile sale şi harul său. Ba, mai mult, Maria a devenit canalul misterios, apeductul lui splendid prin care continuă să reverse neîncetat mila sa, blândă şi bogată asupra noastră.
Eforturile Bisericii au fost continuate timp de secole până când Papa Pius al IX-lea, de pie memorie, înconjurat de o splendidă mulţime de cardinali şi episcopi, la 8 decembrie 1854, a promulgat dogma Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria, prin documentul: "Ineffabilis Deus"! (Nepătrunsul Dumnezeu).
Maria este prima dintre cei răscumpăraţi. Dumnezeului Tatăl îi aplică cu anticipaţie meritele pătimirii, morţii şi învierii lui Cristos: un mister al harului, al iubirii gratuite, un mister de o frumuseţe nepătrunsă pe care capcanele şi încercările continue ale satanei nu sunt în stare să le rupă!
Şi aici, în pasajul evanghelic al lui Luca (Lc 1, 26-38), faptul în vederea căruia Dumnezeu a păstrat-o pe Maria ferită de păcatul originar, a făcut-o "plină de har" încă din prima clipă a existenţei sale, este întruparea Cuvântului etern al Tatălui care devine om devenind fiul Mariei, prin puterea Duhului Sfânt.
Dumnezeu bate la uşa casei din Nazaret, bate la inima acelei tinere logodite cu Iosif - şi îi cere "da"-ul ei la un proiect fără precedent, incredibil: vrei să devii mama Fiului meu? Maria este tulburată de această prezenţă, pune câteva întrebări. Ea primeşte un răspuns misterios - vei deveni mamă prin lucrarea Duhului Sfânt. Atunci inima ei se deschide spre întâmpinare şi răspunde cu cuvintele emoţionante pe care le-am auzit: "Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!": Iată-mă, sunt complet disponibilă; să mi se întâmple ceea ce ai spus. Este jertfa întregii sale fiinţe. De trei ori pe zi Biserica repetă, la rugăciunea "Angelus", aceste cuvinte ale Mariei în amintirea celui mai sublim mister de mântuire: Dumnezeu care devine om în clipa în care Maria din Galileea îşi deschide larg inima pentru a-l întâmpina!
În familia noastră Neprihănita Zămislire a Preacuratei Fecioare Maria a fost totdeauna o sărbătoare mult aşteptată. Mama îmi povestea că aşa a fost şi în casa părinţilor ei. Cântam cu mult înainte "Toată frumoasă eşti Marie" (cf. Ct 4,7), recitam Rozariul, făceam buchet spiritual pentru cei dragi, mergeam la biserică, ne spovedeam şi ne împărtăşeam, ca să fim curaţi asemenea ei, cum îi place lui Isus. Atât de mult a plăcut sufletelor noastre cântarea "Toată frumoasă eşti Marie", alături de "Dorit Mesie, vino", că la admiterea la seminar, la proba de muzică, am cântat fără greşeală "Toată frumoasă eşti Marie"!
Părinţii noştri au avut frumosul obicei de a ne consacra lui Dumnezeu, de a ne dărui lui Dumnezeu pentru toată viaţa, chiar înainte de naştere, prin mâinile Neprihănitei.
După toate cele spuse despre Fecioara Maria, neprihănit zămislită, ne-am fi aşteptat ca Dumnezeu să o trateze mai bine pe Fecioara Maria pe care a ales-o pentru o misiune atât de importantă, fără s-o mai treacă prin atâtea lipsuri, dureri şi moarte. Însă Maria a avut parte din plin de ele, semn că ea a fost făcută o icoană a Bisericii mântuite şi o mijlocitoare de haruri pe lângă Isus. De la alegerea ei ca mamă a lui Isus, ea a devenit mijlocitoarea tuturor harurilor.
Pe 27 martie 1499, portretul Fecioarei a Ajutorului Perpetuu a fost purtat triumfal pe străzile Romei. Precedat de cler şi urmat de popor, a fost aşezat pe altarul principal al Bisericii "Sfântul Matei", lângă Sfânta Maria cea Mare. Datorită grijii călugărilor augustinieni, imaginea sfântă a devenit obiectul unei devoţiuni populare pe care Dumnezeu a răsplătit-o de mai multe secole cu multe minuni.
"O, Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi, care alergăm la tine!"
Pr. Ioan Lungu
* * *
Predici la Radio Iaşi: Neprihanita Zămislire (Anul B)
