|
| © Vatican Media |
Sunt bucuros să mă unesc, în gând şi rugăciune, cu toţi cei adunaţi în această catedrală din Bayeux pentru a comemora împlinirea a 80 de ani de la debarcarea forţelor aliate în Normandia. Salut toate autorităţile civile, religioase şi militare prezente.
Ne amintim de acest colosal şi impresionant efort colectiv şi militar realizat pentru a obţine o întoarcere la libertate. Şi ne gândim şi la cât a costat acest efort: aceste cimitire imense în care mormintele soldaţilor sunt aliniate cu miile - majoritatea foarte tineri, şi, pentru mulţi, veniţi de departe - care şi-au dat viaţa în mod eroic, permiţând astfel sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial şi restabilirea păcii, o pace care - cel puţin în Europa - a durat aproape 80 de ani. Debarcarea ne aduce în minte, stârnind teamă, imaginea acestor oraşe din Normandia complet devastate: Caen, Le Havre, Saint-Lô, Cherbourg, Flers, Rouen, Lisieux, Falaise, Argentan... şi atâtea altele; şi vrem să ne amintim de nenumăratele victime civile inocente şi de toţi cei care au suferit din cauza acestor bombardamente teribile.
Dar debarcarea evocă, mai general, dezastrul reprezentat de acest teribil conflict mondial în care atât de mulţi bărbaţi, femei şi copii au suferit, atâtea familii au fost sfâşiate, atâta ruină s-a produs. Ar fi inutil şi ipocrit să-l amintim fără a-l condamna şi a-l respinge definitiv; fără a repeta strigătul Sfântului Paul al VI-lea de la tribuna ONU, la 4 octombrie 1965: Niciodată să nu mai fie război! Dacă, timp de câteva decenii, amintirea erorilor trecutului a susţinut dorinţa fermă de a face tot posibilul pentru a preveni apariţia unui nou conflict mondial deschis, constat cu tristeţe că astăzi nu mai este la fel şi că oamenii au amintirea scurtă. Fie ca această comemorare să ne ajute să o regăsim!
Este îngrijorător, de fapt, că ipoteza unui conflict generalizat este uneori luată din nou în mod serios în considerare, că popoarele se familiarizează treptat cu această posibilitate inacceptabilă. Popoarele vor pace! Ele îşi doresc condiţii de stabilitate, de securitate şi de prosperitate în care fiecare să îşi poată îndeplini în mod paşnic datoria sa şi destinul său. Distrugerea acestei nobile ordini de lucruri pentru ambiţii ideologice, naţionaliste şi economice este o greşeală gravă în faţa oamenilor şi a istoriei, un păcat în faţa lui Dumnezeu.
Astfel, Excelenţă, doresc să mă alătur rugăciunii dumneavoastră şi a tuturor celor adunaţi în catedrala dumneavoastră:
Să ne rugăm pentru oamenii care vor războaiele, cei care le declanşează, le stârnesc fără sens, le întreţin şi le prelungesc inutil sau profită de ele cu cinism. Dumnezeu să le lumineze inimile, să le pună înaintea ochilor alaiul nenorocirilor pe care le provoacă!
Să ne rugăm pentru făcătorii de pace. A dori pacea nu este laşitate, dimpotrivă, este nevoie de cel mai mare curaj, curajul de a şti să renunţi la ceva. Chiar dacă judecata oamenilor este uneori aspră şi nedreaptă faţă de ei, "făcătorii de pace vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu" (Mt 5,9). Ca, opunându-se logicilor implacabile şi încăpăţânate ale confruntării, să ştie să deschidă căi paşnice de întâlnire şi de dialog. Fie ca ei să persevereze neobosit în demersurile lor şi eforturile lor să fie încununate cu succes.
În fine, să ne rugăm pentru victimele războaielor; războaiele din trecut, precum şi războaiele din prezent. Dumnezeu să-i întâmpine pe toţi cei care au murit în aceste conflicte teribile, să vină în ajutorul tuturor celor care suferă astăzi; cei săraci şi cei slabi, bătrânii, femeile şi copiii sunt întotdeauna primele victime ale acestor tragedii.
Dumnezeu să aibă milă de noi! Invocând ocrotirea Sfântului Mihail, Patronul Normandiei, şi mijlocirea Sfintei Fecioare Maria, Regina Păcii, dau din toată inimă fiecăruia binecuvântarea.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
