|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi ne relatează că unii farisei se unesc cu irodienii pentru a-i întinde o capcană lui Isus. Mereu încercau să-i întindă capcane. Merg la El şi îl întreabă: "Este permis sau nu a da tribut cezarului?" (Mt 22,17). Este o înşelătorie: dacă Isus legitimează tributul, se pune de partea unei puteri politice suportate rău de popor, în timp ce dacă spune că nu trebuie plătit poate să fie acuzat de răzvrătire împotriva imperiului. O adevărată capcană. Însă el scapă din această cursă. Cere să i se arate o monedă, care poartă imprimată imaginea lui Cezar şi le spune: "Daţi-i, aşadar, cezarului ceea ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu" (v. 21). Ce înseamnă asta?
Aceste cuvinte ale lui Isus au devenit de uz comun, dar uneori au fost utilizate în mod greşit - sau cel puţin reductiv - pentru a vorbi despre raporturile dintre Biserică şi stat, dintre creştini şi politică; adesea sunt înţelese ca şi cum Isus ar vrea să separe pe "Cezar" şi pe "Dumnezeu", adică realitatea pământească şi cea spirituală. Uneori şi noi gândim aşa: una este credinţa cu practicile sale şi alta este viaţa de toate zilele. Şi acest lucru nu merge. Aceasta este o "schizofrenie", ca şi cum credinţa n-ar avea nimic de-a face cu viaţa concretă, cu provocările societăţii, cu dreptatea socială, cu politica şi aşa mai departe.
În realitate, Isus vrea să ne ajute să-l situăm pe "Cezar" şi pe "Dumnezeu" pe fiecare în importanţa sa. Lui Cezar - adică politicii, instituţiilor civile, proceselor sociale şi economice - le aparţine îngrijirea ordinii pământeşti; şi noi, care suntem cufundaţi în această realitate, trebuie să restituim societăţii ceea ce ne oferă prin contribuţia noastră de cetăţeni responsabili, fiind atenţi la ceea ce ne este încredinţat, promovând dreptul şi dreptatea în lumea muncii, plătind în mod onest taxele, angajându-ne pentru binele comun, şi aşa mai departe. Însă, în acelaşi timp, Isus afirmă realitatea fundamentală: că lui Dumnezeu îi aparţine omul, tot omul şi fiecare fiinţă umană. Şi asta înseamnă că noi nu aparţinem nici unei realităţi pământeşti, niciunui "Cezar" care este la rând. Suntem ai Domnului şi nu trebuie să fim sclavi a nici unei puteri lumeşti. Aşadar, pe monedă este imaginea împăratului, dar Isus ne aminteşte că în viaţa noastră este imprimată imaginea lui Dumnezeu, pe care nimic şi nimeni nu o poate întuneca. Lui Cezar îi aparţin lucrurile din această lume, dar omul şi lumea însăşi aparţin lui Dumnezeu: să nu uităm asta!
Aşadar înţelegem că Isus ne duce pe fiecare dintre noi la propria identitate: pe moneda din această lume există imaginea Cezarului, dar tu - eu, fiecare dintre noi - ce imagine porţi înlăuntrul tău? Să ne punem această întrebare: eu, ce imagine port înlăuntrul meu? Tu, în viaţa ta a cui imagine eşti? Ne amintim că aparţinem Domnului, sau ne lăsăm plăsmuiţi de logicile lumii şi facem din muncă, din politică, din bani idolii noştri de adorat?
Sfânta Fecioară să ne ajute să recunoaştem şi să onorăm demnitatea noastră şi pe cea a fiecărei fiinţe umane.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Încă o dată gândul meu se îndreaptă spre ceea ce se întâmplă în Israel şi în Palestina. Sunt foarte preocupat, îndurerat, mă rog şi sunt aproape de toţi cei care suferă, de ostatici, de răniţi, de victime şi de cei din familiile lor. Mă gândesc la situaţia umanitară gravă din Gaza şi mă îndurerează că şi spitalul anglican şi parohia greco-ortodoxă au fost lovite în zilele trecute. Reînnoiesc apelul meu pentru ca să se deschidă spaţii, să se continue trimiterea de ajutoare umanitare şi să se elibereze ostaticii.
Războiul, fiecare război care este în lume - mă gândesc şi la martirizata Ucraina - este o înfrângere. Războiul este mereu o înfrângere, este o distrugere a fraternităţii umane. Fraţilor, opriţi-vă! Opriţi-vă!
Amintesc că pentru vinerea viitoare, 27 octombrie 2023, am convocat o zi de post, de rugăciune şi de pocăinţă, şi pe care în acea seară, la ora 18.00 în "Sfântul Petru" vom trăi o oră de rugăciune pentru a implora pacea în lume.
Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Misiunilor, care are ca temă "Inimă arzătoare, picioare care merg". Două imagini care spun tot! Îi îndemn pe toţi, în dieceze şi în parohii, să participe activ.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini, îndeosebi surorile Siervas de los Pobres hijas del sagrado Corazón de Jesús, din Granada; pe membrii de la Centro Académico Romano Fundación; Confraternitatea Señor de los Milagros, a peruvienilor din Roma: şi mulţumesc, mulţumesc pentru mărturia voastră! Continuaţi aşa, cu această evlavie atât de frumoasă.
Salut membrii din Mişcarea misionară laicală "Toţi păzitori ai umanităţii", Corul polifonic "Sf. Anton Abate" din Cordenons şi asociaţiile de credincioşi din Napoli şi din Casagiove.
Salut şi tinerii de la "Casa Giardino" din Casalmaggiore, grupul de tineri prieteni ai Comunităţii Emanuel, pe conducătorii şi profesorii de la Şcoala catolică "Ioan al XXIII-lea" din Toulon, pe studenţii de la Liceul "Sfânta Cruce" din Neuilly.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vouă, tineri ai Neprihănitei. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
