|
| © Vatican Media |
În spiritul Sfântului Augustin
Un portret al lui Leon al XIV-lea care începe înainte de toate cu moştenirea de gândire şi de doctrină a părintelui său spiritual, Sfântul Augustin: aceasta este cartea "Papa Leone XIV - Figlio di Sant'Agostino" ["Papa Leon al XIV-lea - Fiul Sfântului Augustin"] (Il pozzo di Giacobbe, 2025, 124 de pagini), scrisă de Giuliano Vigini, eseist şi profesor la Universitatea Catolică din Milano. Subîmpărţit în patru părţi, volumul reflectă asupra legăturii dintre primul pontif augustinian din istorie şi episcopul de Hipona, precum şi asupra drumului parcurs de Robert Francis Prevost pe urmele predecesorilor săi mai recenţi, Benedict al XVI-lea şi Francisc. Fragmentul pe care îl oferim aici este preluat din prima parte a cărţii, intitulată "În spiritul Sfântului Augustin".
[...] În furtunile din timpul nostru, primele gânduri şi primele acţiuni ale lui Leon al XIV-lea vor fi pentru pace. Ucraina, Gaza şi numeroase alte războaie de astăzi sunt un spin prea dureros pentru omenire şi pentru Biserică, pentru a ignora este necesar imediat să se facă orice efort posibil pentru a contribui la rezolvarea conflictelor: papa şi în acest sens preţuieşte nu numai mesajul de pace al lui Cristos, ci şi învăţătura lui Augustin, apărător şi promotor neobosit al păcii. De fapt, Augustin a scris despre pace în numeroase lucrări, îndeosebi în cartea a XIX-a din Cetatea lui Dumnezeu, amintind că pacea este "binele suprem" la care aspiră cu ardoare indivizii, comunităţile şi statul, pentru că nimic nu este mai frumos şi mai binevenit decât pacea.
Dar această pace la care face aluzie Augustin nu apare spontan pe pământul oamenilor: trebuie să o dorim, pentru că ea este rodul unei "concordii ordonate". Pacea - asemenea multor alte concepte care au o relaţie foarte strânsă cu altele care îi sunt premise sau îi determină consecinţele -, este un concept incrustat, care asimilează şi interacţionează cu conceptele de "concordie" şi "ordine", dar şi cu cele de "unitate", "dreptate" şi "caritate".
[...] Aceasta este prima condiţie prealabilă a păcii sociale şi a păcii universale: o lume plăsmuită din fraternitate, caritate şi dreptate, reconciliere şi unitate, în care ne proiectăm dincolo de orizontul vieţii temporale, adică acolo unde "cea mai mare concordie în a ne bucura de Dumnezeu şi în a ne bucura reciproc în Dumnezeu" devine premisa pentru ceea ce se numeşte "liniştea ordinii" tuturor lucrurilor de pe acest pământ, care este întotdeauna "ordinea iubirii" (ordo amoris), cu toate implicaţiile şi efectele pe care acest concept central şi dinamic al gândirii lui Augustin le comportă pe plan religios şi uman, social şi politic.
Dacă în cetatea pământească lipsesc ordinea şi iubirea, conflictele, violenţa şi războiul preiau controlul, iar acest lucru ne îndepărtează de pace, care este în schimb scopul spre care trebuie să tindem, chiar şi atunci când suntem constrânşi să ne apărăm din absolută necesitate (de exemplu, pe atunci, de invaziile barbare). Rezultă că, deşi o pace perfectă nu poate exista niciodată pe acest pământ, lupta care trebuie dusă este întotdeauna aceea de a elimina orice formă care subminează unitatea, alt cuvânt fundamental al doctrinei teologice şi al mărturiei pastorale a lui Augustin: unitatea în multiplicitate (in pluribus unitas), unitatea între indivizi, între popoare şi în Biserică, unde, însă, nu este înainte de toate angajare individuală care o întemeiază şi o stabilizează, ci mai degrabă darul artizanului său, Cristos, centrul în jurul căruia se adună cei mulţi care devin una sub semnul carităţii. Dacă lipseşte acest pilon fundamental - aşa cum subliniază în repetate rânduri Augustin -, şi pacea este compromisă.
[...] Fireşte, pentru Leon al XIV-lea această temă a păcii, în scenariul politic internaţional actual, este atât de complexă, având în vedere toţi factorii care se împletesc şi se influenţează reciproc, încât nu va fi uşor să pună cap la cap toate piesele puzzle-ului. Ceea ce este singur este că - aşa cum atestă primele sale intervenţii şi întâlniri - angajarea sa şi a Bisericii întregi pentru ca nu războiul, ci pacea să "izbucnească" în lume.
(După L'Osservatore Romano, 26 august 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
