|
| © Vatican Media |
Libreria Editrice Vaticana a publicat un nou volum al papei, intitulat "Disarmata e disarmante. La pace è un dono" ["Dezarmată şi dezarmantă. Pacea este un dar"]. Editată de Alessandro Banfi, este prima antologie care se bazează pe diverse intervenţii ale lui Robert Francis Prevost pe tema păcii de la alegerea sa din 8 mai 2025, introdusă de un text inedit.
Leon al XIV-lea
"Pace vouă!": acesta a fost primul salut pe care Isus Înviat l-a adresat apostolilor săi (In 20,19). Acesta este şi primul dar pe care Cristos cel înviat l-a oferit prietenilor săi şi lumii întregi: pacea. Dar acel dar nu a venit însă "ieftin": trupul glorios al Învăţătorului din Nazaret arăta rănile Pătimirii. A trecut prin ură, violenţă, răstignirea lumii. Isus Cristos a suferit nedreptate, a fost dezarmat şi dezarmant şi a înviat. Anunţul evanghelic a fost şi continuă să facă parte din istorie. Astăzi ca acum două mii de ani.
Pacea este marea dorinţă care mişcă multe inimi, dar este adesea ameninţată, călcată în picioare şi batjocorită. Astăzi, nu mai puţin de 103 state sunt implicate într-un fel sau altul într-un război pe pământ1. Armele urlă şi ucid în Ucraina, Orientul Mijlociu, Sudan, Myanmar, Yemen, Congo şi în multe alte situaţii.
Iubitul meu predecesor, Papa Francisc, a inventat expresia "un al treilea război mondial fragmentat" pentru a descrie o situaţie de conflict extins, fără precedent de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Revenind la intervenţiile mele pe această temă, adunate acum în această antologie, aş dori să subliniez câteva aspecte care îmi sunt dragi.
În primul rând, pacea este o responsabilitate. Dacă primul nostru instinct, atunci când ne confruntăm cu o problemă pe care o întâlnim, o tensiune pe care o trăim, o ofensă pe care o suferim, este să-i judecăm pe ceilalţi, să-i acuzăm şi chiar să-i condamnăm, va fi inevitabil ca în jurul nostru să se dezvolte mai întâi indiferenţa şi apoi ura. Există un mod de a vedea realitatea care distruge, nu construieşte. În schimb, pacea începe cu mine. Începe cu noi.
Sfântul Augustin spunea: "Sunt vremuri dificile, sunt vremuri grele, vremuri ale nenorocirii. Trăieşte bine şi, cu viaţa bună, schimbă vremurile: schimbă vremurile şi nu vei avea de ce să te plângi"2. Nu putem cere pace celor puternici ai lumii dacă nu începem să o trăim noi înşine, începând de la relaţiile noastre zilnice: în familiile noastre, în casele noastre, în oraşele noastre, în locurile în care muncim. Pacea se construieşte cu mici gesturi zilnice: un zâmbet dăruit, o insultă iertată, un cuvânt bun.
În plus, pacea se construieşte cu adevăr. Chiar şi cei care poartă război pretind că acţionează "în numele" păcii. Nimeni nu are îndrăzneala să declare că vrea războiul de dragul războiului: chiar şi cei puternici de pe Pământ ştiu că fiecare persoană aspiră la dreptate şi doreşte să trăiască în pace. Mai ales după consecinţele teribile ale evenimentelor de la Hiroshima şi Nagasaki, recurgerea la război este din ce în ce mai mult o "aventură fără întoarcere", aşa cum a subliniat Sfântul Ioan Paul al II-lea3.
Am amintit de mai multe ori apelul emoţionant pe care Sfântul Paul al VI-lea l-a adresat Adunării Naţiunilor Unite. Ceea ce uneşte oamenii, a remarcat veneratul meu predecesor, este un pact pecetluit "cu un jurământ care trebuie să schimbe istoria viitoare a lumii: gata cu războiul, gata cu războiul! Pacea, pacea trebuie să călăuzească destinul popoarelor şi al întregii umanităţi!"4.
Mai ales în era atomică, afirmarea adevărului trebuie să-şi facă loc: nu armele atomice generează pacea, ci dezarmarea. Acest adevăr, care părea clar în ultimele decenii, timp în care am asistat la o dezescaladare nucleară, a fost umbrit de o cursă a înarmărilor care astăzi înspăimântă şi terifiază. După cum scria cantautorul şi poetul Bob Dylan, adresându-se figurativ bombei atomice într-una din compoziţiile sale poetice: "Te urăsc pentru că omul te-a creat şi omul te posedă şi omul te mânuieşte"5.
Astăzi, Biserica pune cu umilinţă o întrebare în atenţia tuturor: trebuie ca specia umană să continue să locuiască pe Pământ? Combinaţia dintre dominaţia cibernetică cu rearmarea globală face ca această întrebare să fie considerată serioasă.
Pacea caută martori. Această antologie ne lasă clar cu puterea multor chipuri. Personajele despre care se vorbeşte aici, printre care fericitul Floribert Bwana Chui, slujitorii lui Dumnezeu Giorgio La Pira şi Dorothy Day, sunt emblematice pentru mulţi bărbaţi şi femei care, personal, au promovat pacea, depăşind ispita corupţiei, ajutându-i pe cei săraci, favorizând diplomaţia.
Alături de bărbaţi şi femei cunoscute, pacea este întruchipată de "protagonişti necinstiţi" care şi-au urmat conştiinţa. Istoria a fost adesea aproape de o catastrofă nucleară. Cronicile relatează despre decizia unui singur om, ofiţerul sovietic Stanislav Petrov, care a contribuit la evitarea unui potenţial război nuclear global: era 26 septembrie 1983. Radarul din buncărul de lângă Moscova, unde Petrov era de gardă, a detectat lansarea mai multor rachete balistice intercontinentale din Statele Unite îndreptate spre Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, a fost o eroare în sistemul sovietic de urmărire prin satelit. Petrov, sfidând ordinele, a decis să nu raporteze presupusul atac: o alegere făcută cu conştiinţa cuiva care ştia că acel simplu act ar fi putut provoca milioane de morţi.
O lume în care maşinile, oricât de sofisticate şi mai rapide ar fi decât noi, ar decide să bombardeze persoane lipsite de apărare ar fi cu adevărat terifiantă. Conştiinţa unui singur om poate valora cât întreaga lume.
Pacea, în sfârşit, necesită speranţă. Biserica va continua să predice caritatea faţă de toţi bărbaţii şi femeile. Dacă există ceva ce lumea caută astăzi, cred că este un mesaj de speranţă pentru viitor. Să privim spre ziua de mâine cu speranţă, găsind singura sursă în mesajul lui Isus. Pentru că esenţa învăţăturii lui Cristos este aceasta: caritatea, iubirea, dăruirea vieţii pentru alţii învinge moartea, izolarea şi violenţa: "Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug" (In 10,10).
Celor care riscă să cadă în ispita disperării în faţa numeroaselor războaie care au loc în lume, le adresez invitaţia pe care Papa Pius al XI-lea a adresat-o întregii Biserici: "Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a permis să trăim în vremuri dificile. Acum, nimănui nu i se permite să fie mediocru". Dumnezeu să ne călăuzească pe calea nonviolenţei. Fie ca credincioşii şi oamenii de bunăvoinţă să nu înceteze niciodată să lucreze ca făcători de pace. Fie ca fiecare dintre noi să facă din pace cauza vieţii sale.
Din Vatican, 19 iunie 2026
(După Vatican News, 21 iulie 2026)
Note:
1. Cf. Global Peace Index 2026, Sydney 2026.
2. Sfântul Augustin de Hipona, Discursuri, 311, 8.8.
3. Sfântul Ioan Paul al II-lea, Rugăciune pentru pace, 2 februarie 1991.
4. Sfântul Paul al VI-lea, Discurs la Naţiunile Unite, 4 octombrie 1965.
5. Bob Dylan, Go Away You Bomb, 1963.
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
