|
| © Vatican Media |
Mass-media vaticane l-a intervievat pe Alessandro Banfi, editorul cărţii "Dezarmată şi dezarmantă. Pacea este un dar", publicată de LEV. "Pacea este un dar, dar şi o responsabilitate, iar papa - afirmă jurnalistul şi autorul - este departe de o concepţie utopică sau ideologică. Pacea lui Cristos vine prin sacrificiu".
Interviurile se înmulţesc astăzi, marţi, 21 iulie 2026, pentru Alessandro Banfi. Este jurnalist, scenarist de televiziune, director de comunicare al Fundaţiei Oasis şi editor al volumului despre Leon al XIV-lea, recent publicat de LEV, intitulat "Dezarmată şi dezarmantă. Pacea este un dar". Textul include introducerea nepublicată anterior a papei. "Pentru mine - a mărturisit el imediat în direct în timpul emisiunii de astăzi de la Radio Vatican - această antologie a fost o onoare", în care "cuvântul adevăr" este, de fapt, protagonistul. În cele din urmă, a comentat citatul lui Bob Dylan: "Leon iubeşte poezia".
Papa ne aminteşte că primul dar pe care Cristos cel înviat l-a oferit prietenilor săi şi întregii lumi a fost pacea. Un dar care, însă, precizează Leon, nu a fost ieftin, nu a fost la ieftin, nu a fost la reducere. Trebuie noi, Alessandro, atunci să învăţăm să privim crucea pentru a deveni artizani ai păcii?
Da, aceasta este marea diferenţă dintre pacea pe care o propune Biserica şi un irenism generic, binefăcător. Pacea lui Cristos vine printr-un sacrificiu unilateral, cel al slujitorului suferind. Pacea, cu alte cuvinte, este un dar, însă este şi o responsabilitate, un răspuns la acest dar, aşa cum sugerează etimologia cuvântului responsabilitate, şi, în acelaşi timp, această poziţie pacifistă nu ascunde nimic din drama violentă a vieţii. Nu este o ştergere nerealistă a răului sau a urii, ci, dimpotrivă, trece prin ele, şi aceasta este sublinierea fantastică a papei în pasajul pe care l-aţi citat. Este departe de o concepţie utopică sau ideologică.
Alessandro, dar ce te-a determinat să editezi acest volum? Ce nevoie?
Mi-a plăcut foarte mult ideea de a avea cuvintele cheie ale acestui pontificat într-un singur volum agil. Cuvinte împărţite pe capitole, unde toate intervenţiile papei, de la cea instituţională cu corpul diplomatic de Ziua Mondială a Păcii, până la vizita la parohie, sau dialogul cu tinerii din Tor Vergata, au subliniat centralitatea acestei teme. Deci situaţii diferite, accente diferite, dar o singură preocupare: construirea de dialoguri, punţi, comparaţii, invitarea tuturor să se elibereze de schema prieten-inamic. Mă gândesc şi la primele călătorii în Liban şi Turcia, precum cea în Algeria, unde mărturia martirilor a fost combinată cu referirea la Sfântul Augustin.
În carte, Papa Leon subliniază că pacea, în primul rând, este o responsabilitate. Există un pasaj care m-a impresionat profund: "Dacă primul nostru instinct atunci când ne confruntăm cu o problemă pe care o întâlnim, o tensiune pe care o trăim, o ofensă pe care o suferim, este să-i judecăm pe ceilalţi, să-i acuzăm şi chiar să-i condamnăm, va fi inevitabil ca mai întâi indiferenţa şi apoi ura să se dezvolte în jurul nostru". Papa îl citează apoi pe Sfântul Augustin, care ne-a îndemnat să schimbăm vremurile, nu să ne plângem. Cum putem face asta?
Cu alegeri concrete. Am fost profund impresionat, în introducerea sa nepublicată la această carte, de menţionarea Papei Leon a episodului istoric oarecum uitat în care un oficial sovietic, în 1983, neascultând ordinele, a împiedicat un război nuclear cu Statele Unite. El comentează acest eveniment real şi, la un moment dat, scrie această frază: "Conştiinţa unui singur om poate valora cât întreaga lume". Această idee, această conştientizare, dă speranţă; este în mintea omului, ne oferă perspectiva corectă pentru a vedea un orizont de pace. Sfârşitul războiului, sfârşitul urii şi al violenţei începe cu mine, cu casa mea, cu colegii mei, cu vecinii mei şi nu există pace fără dreptate.
Sfântul Părinte ne aminteşte apoi că pacea se construieşte, se construieşte. El scrie: "Cu adevărul, chiar şi cei care poartă război pretind că acţionează în numele păcii. Nimeni nu are îndrăzneala să declare că vrea război de dragul războiului". Aşadar, te întreb: Ne este uneori frică să rostim cuvântul adevăr astăzi? Cât de dezarmant este să vorbim despre adevăr?
Foarte mult! Unul dintre capitolele care mă mulţumesc cel mai mult în această antologie, pe care am avut onoarea, marea onoare, să o scriu, este cel dedicat informării în timp despre război. Şi aceasta are legătură cu adevărul. Şi are legătură şi cu munca pe care am făcut-o timp de mulţi ani. Am numit-o propagandă şi informare, războiul cuvintelor. Papa a insistat cu adevărat, invitându-ne să răsturnăm punctul de vedere al celor care relatează despre conflicte. Nu aşa cum s-ar putea descrie un joc video, spune el, ci punându-ne din perspectiva victimelor, din privirea celor care sunt victime. Persoane reale, aşadar. Referinţa la persoane care sunt victime ale războiului, în carne şi oase, femei şi copii. Cuvântul "inamic", ca întotdeauna, în toate războaiele, ascunde o abstracţiune. Eşecul de a vedea că acea persoană este o fiinţă umană, ca mine.
Alessandro, în sfârşit, iată un citat de la Bob Dylan. Te aşteptai la asta?
M-a surprins, dar poate că nu ar fi trebuit să fiu prea surprins, pentru că acesta nu este doar un papă american, ci un papă care a trăit profund cultura ţării sale, în pofida faptului că are migranţi în familia sa de origine. Acesta este un pontif care ştie cu adevărat să atingă toate cheile culturii contemporane. Gândiţi-vă doar la întâlnirea sa cu actorul Banderas în ultima sa călătorie în Spania sau la întâlnirea cu scriitorii, unde au fost prezente cele mai mari nume ale lumii. Când am citit referinţa la Bob Dylan, antinuclear, mi-a venit în minte acea mare epocă. Bob Dylan a scris acest text în 1962. În acei ani, au existat momente de mare tensiune, cum ar fi criza cubaneză, dar şi momente în care dorinţa de dezarmare bilaterală a fost foarte sinceră, resimţită în întreaga lume. Ultimul lucru pe care vi-l voi spune este că, în calitate de fiu al lui Augustin, acest papă iubeşte poezia. Augustin a fost un mare poet, precum şi un mare Părinte al Bisericii.
Andrea De Angelis
(După Vatican News, 21 iulie 2026)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Leon al XIV-lea: Nu armele atomice, ci dezarmarea generează pacea
