© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Jubileul Lumii Educaţiei - Sfânta Liturghie şi proclamarea ca "învăţător al Bisericii" a Sfântului John Henry Newman (Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, 1 noiembrie 2025)

În această Solemnitate a Tuturor Sfinţilor, este o mare bucurie să-l înscriem pe Sfântul John Henry Newman printre învăţătorii Bisericii şi, în acelaşi timp, cu ocazia Jubileului Lumii Educaţiei, să-l numim co-patron, împreună cu Sfântul Toma de Aquino, al tuturor celor implicaţi în procesul educaţional. Impunătoarea statură culturală şi spirituală a lui Newman va folosi drept inspiraţie noilor generaţii cu inimă însetată de infinit, disponibile pentru a realiza, prin cercetare şi cunoaştere, acea călătorie care, aşa cum spuneau anticii, ne face să trecem per aspera ad astra, adică prin dificultăţi până la stele.

Viaţa sfinţilor ne mărturiseşte, de fapt, că este posibil să trăim cu pasiune în mijlocul complexităţii prezentului, fără a lăsa deoparte mandatul apostolic: "Străluciţi ca stelele în lume" (Fil 2,15). Cu această ocazie solemnă, doresc să repet educatorilor şi instituţiilor educaţionale: "Străluciţi astăzi ca stelele în lume", graţie autenticităţii angajării voastre în căutarea corală a adevărului, în împărtăşirea sa coerentă şi generoasă, prin slujirea adusă tinerilor, în special celor săraci, şi în experienţa cotidiană că "iubirea creştină este profetică, face minuni" (cf. Exortaţia apostolică Dilexi te, 120).

Jubileul este un pelerinaj în speranţă, iar voi toţi, în marele domeniu al educaţiei, ştiţi bine cât de mult speranţa este o sămânţă indispensabilă! Când mă gândesc la şcoli şi la universităţi, le consider laboratoare de profeţie, unde speranţa este trăită şi încontinuu relatată şi repropusă.

Acesta este şi sensul Evangheliei Fericirilor proclamată astăzi. Fericirile poartă în sine o nouă interpretare a realităţii. Ele sunt calea şi mesajul lui Isus educatorul. La prima vedere, pare imposibil a-i declara fericiţi pe săraci, pe cei cărora le este sete şi foame de dreptate, pe cei persecutaţi sau pe făcătorii de pace. Dar ceea ce pare de neconceput în gramatica lumii se umple de sens şi de lumină în apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu. În sfinţi vedem această împărăţie apropiindu-se şi devenind prezentă printre noi. Sfântul Matei prezintă pe bună dreptate Fericirile ca o învăţătură, portretizându-l pe Isus ca un Învăţător care transmite o nouă viziune asupra lucrurilor şi a cărui perspectivă coincide cu drumul său. Fericirile, însă, nu sunt o învăţătură în plus: sunt învăţătura prin excelenţă. De asemenea, Domnul Isus nu este unul dintre mulţi învăţători; este Învăţătorul prin excelenţă. Mai mult, este Educatorul prin excelenţă. Noi, discipolii săi, suntem la şcoala sa, învăţând să descoperim în viaţa sa, adică în calea parcursă de el, un orizont de sens capabil să lumineze toate formele de cunoaştere. Fie ca şcolile şi universităţile noastre să fie mereu locuri de ascultare şi de practică a evangheliei!

Provocările actuale pot părea uneori superioare capacităţilor noastre, dar nu este aşa. Să nu permitem pesimismului să ne învingă! Îmi amintesc ceea ce a subliniat iubitul meu predecesor, Papa Francisc, în discursul său adresat Primei Adunări Plenare a Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie: adică trebuie să lucrăm împreună pentru a elibera omenirea de întunericul nihilismului care o înconjoară, care este poate cea mai periculoasă boală a culturii contemporane, deoarece ameninţă să "şteargă" speranţa[1]. Referinţa la întunericul care ne înconjoară ne aduce aminte de unul dintre cele mai cunoscute texte ale Sfântului John Henry, imnul Lead, kindly light ("Condu-mă, lumină blândă"). În acea rugăciune foarte frumoasă, ne dăm seama că suntem departe de casă, că picioarele noastre şovăie, că nu reuşim să descifrăm cu claritate orizontul. Dar nimic din toate acestea nu ne blochează, pentru că am găsit Călăuza: "Condu-mă, Tu, Lumină blândă, prin întunericul care mă înconjoară; fii tu cea care mă conduce! – Lead, kindly Light. The night is dark and I am far from home. Lead Thou me on!".

Este sarcina educaţiei să ofere această Lumină Blândă celor care altminteri ar putea rămâne închişi de umbrele deosebit de insidioase ale pesimismului şi fricii. Din acest motiv, aş vrea să vă spun: să dezarmăm falsele motive ale resemnării şi neputinţei şi să răspândim în lumea contemporană marile motive ale speranţei. Să contemplăm şi să indicăm constelaţiile care să transmită lumină şi orientare în acest prezent întunecat de atâtea nedreptăţi şi incertitudini. De aceea, vă încurajez să faceţi din şcoli, din universităţi şi din fiecare instituţie de învăţământ, chiar şi cele informale şi de stradă, pragurile unei civilizaţii a dialogului şi a păcii. Prin vieţile voastre, lăsaţi să transpară acea "mulţime imensă" despre care ne vorbeşte Cartea Apocalipsului în liturgia de astăzi, "pe care nimeni nu o putea număra, din orice neam, seminţie, popor şi limbă" care "stăteau înaintea Mielului" (7,9).

În textul biblic, un bătrân, observând mulţimea, întreabă: "Cine sunt aceştia şi de unde vin?" (Ap 7,13). În acest sens, chiar şi în domeniul educaţional, privirea creştină se opreşte asupra "celor care au ieşit din strâmtoarea cea mare" (v. 14) şi recunoaşte în ei chipurile atâtor fraţi şi surori de orice limbă şi cultură, care au intrat în viaţa deplină prin poarta strâmtă a lui Isus. Şi astfel, încă o dată, trebuie să ne întrebăm: "Nu sunt oare persoane umane cei mai puţin înzestraţi? Nu au cei slabi aceeaşi demnitate ca noi? Sunt cei născuţi cu mai puţine oportunităţi mai puţin valoroşi ca fiinţe umane, trebuie ei pur şi simplu să supravieţuiască? Valoarea societăţilor noastre depinde de răspunsul nostru la aceste întrebări şi depinde de el şi viitorul nostru" (Exortaţia apostolică Dilexi te, 95). Şi adăugăm: de acest răspuns depinde şi calitatea evanghelică a educaţiei noastre.

Printre moştenirile durabile ale Sfântului John Henry se numără, în acest sens, câteva contribuţii foarte semnificative la teoria şi la practica educaţiei. "Dumnezeu – scria el – m-a creat pentru a-i aduce un serviciu specific. Mi-a încredinţat o sarcină pe care nu a încredinţat-o nimănui altcuiva. Am o misiune: poate că nu o voi cunoaşte în această viaţă, dar îmi va fi revelată în următoarea" (Meditations and Devotions, III, I, 2). În aceste cuvinte, găsim exprimat în mod splendid misterul demnităţii fiecărei persoane umane şi, de asemenea, cel al varietăţii darurilor împărţite de Dumnezeu.

Viaţa se luminează nu pentru că suntem bogaţi sau frumoşi sau puternici. Se luminează atunci când unul descoperă acest adevăr înlăuntrul său: sunt chemat de Dumnezeu, am o vocaţie, am o misiune, viaţa mea foloseşte la ceva mai mare decât mine! Fiecare creatură are un rol de desfăşurat. Contribuţia pe care fiecare o are de oferit este de valoare unică, iar sarcina comunităţilor educaţionale este aceea de a încuraja şi a valoriza această contribuţie. Să nu uităm: în centrul parcursurilor educaţionale nu trebuie să fie indivizi abstracţi, ci persoanele în carne şi oase, în special cei care par a avea performanţe sub aşteptări, conform parametrilor unei economii care exclude şi ucide. Suntem chemaţi să formăm persoane, pentru ca să strălucească precum stelele în demnitatea lor deplină.

Putem spune, aşadar, că educaţia, dintr-o perspectivă creştină, îi ajută pe toţi să devină sfinţi. Nimic mai puţin. Papa Benedict al XVI-lea, cu ocazia călătoriei sale apostolice în Marea Britanie din septembrie 2010, în timpul căreia l-a beatificat pe John Henry Newman, i-a invitat pe tineri să devină sfinţi cu aceste cuvinte: "Ceea ce Dumnezeu doreşte mai mult decât orice altceva pentru fiecare dintre voi este să deveniţi sfinţi. El vă iubeşte mult mai mult decât vă puteţi imagina şi vă vrea binele"[2]. Aceasta este chemarea universală la sfinţenie pe care Conciliul al II-lea din Vatican a făcut-o parte esenţială a mesajului său (cf. Lumen gentium, capitolul V). Iar sfinţenia este propusă tuturor, fără excepţie, ca un drum personal şi comunitar trasat de Fericiri.

Mă rog ca educaţia catolică să ajute pe fiecare să-şi descopere propria chemare la sfinţenie. Sfântul Augustin, pe care Sfântul John Henry Newman îl aprecia foarte mult, a spus odată că noi suntem colegi de studiu care au un singur Învăţător, a cărui şcoală este pe pământ şi a cărui catedră este în cer (cf. Sermo 292,1).

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Francisc, Discurs adresat participanţilor la prima Adunare Plenară a Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie (21 noiembrie 2024).

[2] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat studenţilor, Twickenham – Regatul Unit, 17 septembrie 2010.