|
| © Vatican Media |
Papa Leon al XIV-lea: Mesaj video adresat participanţilor la congresul "Fără identitate nu există educaţie" (Colegiul "Nuestra Señora del Buen Consejo", Madrid, 22 noiembrie 2025)
Dragi educatori,
Mă adresez vouă cu sentimente de profundă bucurie şi recunoştinţă. Angajarea voastră zilnică este departe de a fi uşoară în faţa transformării constante a proceselor educaţionale, îngreunate şi mai mult de digitalizarea extremă şi de fragmentarea culturală. Mă opresc adesea să reflectez asupra cât de mult bine faceţi în mijlocul unor circumstanţe cu adevărat complexe. Misiunea voastră în slujba Bisericii este un ferment viu nu numai pentru noile generaţii, ci şi pentru comunităţile care găsesc în ea un punct de referinţă solid (cf. Mt 13,33).
Reprezentaţi – cu istoria şi diferitele voastre abordări pedagogice – o bogăţie de carisme care formează constelaţia lui paideia cristiana. În faţa acestei constelaţii vibrante, nu trebuie să pierdem din vedere centralitatea lui Cristos, care radiază lumina sa către toate stelele. Acest caleidoscop de culori atât de frumoase mă conduce la reflecţia asupra temei Întâlnirii voastre: "Fără identitate nu există educaţie". Identitatea creştină nu este o etichetă decorativă sau un ornament, ci chiar nucleul care dă sens, metodă şi scop procesului educaţional.
Asemenea marinarilor care pierd din vedere Steaua Polară, nu este neobişnuit ca o corabie să plutească în derivă fără ţintă. Pentru educaţia creştină, busola este Cristos. Fără lumina sa, însăşi misiunea educaţională este golită de semnificaţie şi devine un proces automat, lipsit de această capacitate transformatoare oferită de evanghelie (cf. Rom 12,2). Prin urmare, este vorba de a răspunde pe deplin unei vocaţii şi unui proiect complet original, care se întrupează în practici, în curriculum şi în comunitatea educaţională însăşi[1].
Nici identitatea nu este un accesoriu sau machiaj vizibil prin ritualuri izolate sau chiar prin mecanisme repetitive lipsite de vitalitate. Identitatea este fundamentul care articulează misiunea educaţională, defineşte orizontul său de semnificaţie şi îi orientează practicile zilnice, atât în modul în care predăm, cât şi în modul în care evaluăm şi acţionăm. Atunci când identitatea nu informează deciziile pedagogice, ea riscă să devină un ornament superficial care nu reuşeşte să susţină munca educaţională în faţa numeroaselor tensiuni culturale, etice şi sociale care caracterizează vremurile noastre de polarizare şi violenţă.
Îmi vin în minte cuvintele Mariei Zambrano, care, reflectând asupra provocărilor şi tensiunilor lumii contemporane cu sensibilitatea sa poetică deosebită, este convinsă că legătura dintre prezent şi viitor nu poate face abstracţie de moştenirea trecutului, pentru că "sufletul nostru este străbătut de sedimentele secolelor; rădăcinile sunt mai mari decât ramurile care văd lumina"[2]. Vă invit, aşadar, să reflectaţi asupra acestor cuvinte, privind cu speranţă spre viitor, fără a uita istoria noastră, de la care trebuie să învăţăm cu înţelepciune.
O educaţie autentică, aşadar, promovează integrarea între credinţă şi raţiune. Nu sunt poli opuşi, ci drumuri complementare pentru înţelegerea realităţii, pentru formarea caracterului şi pentru cultivarea inteligenţei. Prin urmare, este esenţial ca experienţa educaţională să promoveze metode care implică ştiinţele şi istoria, precum şi etica şi spiritualitatea. Acest lucru se realizează pe deplin într-o comunitate educaţională care este ca o casă. O colaborare autentică între familie, parohie, şcoală şi comunităţile locale însoţeşte concret fiecare elev în drumul său de credinţă şi învăţare.
Privind mai atent, aşa cum au indicat deja venerabilii părinţi de la Conciliul al II-lea din Vatican, Biserica, în misiunea sa educaţională, îşi redescoperă funcţia sa maternă. Ea este mama care dă naştere credincioşilor pentru că este mireasa lui Cristos. Aproape toate documentele conciliare invocă maternitatea Bisericii pentru a-i revela misterul şi acţiunea pastorală, precum şi pentru a extinde iubirea sa într-o îmbrăţişare ecumenică "fiilor săi despărţiţi" şi credincioşilor din alte religii, ajungând la toţi oamenii de bunăvoinţă. Acest lucru se întâmplă în fiecare zi în şcolile voastre, deschise dialogului şi întâlnirii în mijlocul diferenţelor. În ele, educaţia devine un instrument de pace şi de grijă faţă de creaţie[3].
Recent, în timpul Jubileului Lumii Educaţiei, am celebrat cea de-a 60-a aniversare a declaraţiei conciliare Gravissimum educationis, pe care vă invit să o recitiţi cu atenţie, apreciind relevanţa şi viziunea sa pentru viitor, în pofida anilor numeroşi care au trecut. De fapt, Biserica a fost îndemnată să "se preocupe de întreaga viaţă umană, inclusiv cea pământească, în măsura în care este legată de vocaţia supranaturală; de aceea, are o sarcină specifică în ceea ce priveşte progresul şi dezvoltarea educaţiei"[4].
În acest fel, icoana Bisericii Mamă ni se prezintă nu numai ca o expresie a duioşiei şi a carităţii, ci şi ca aceea care păstrează acea capacitate – intrinsec legată de ea – de a fi călăuză şi învăţătoare, fiind încredinţată de "preasfântul său Întemeietor […] cu o dublă sarcină: să dea naştere la copii, să-i educe şi să-i susţină, călăuzind cu providenţă maternă viaţa indivizilor şi a popoarelor, a căror mare demnitate a respectat-o şi protejat-o întotdeauna cu solicitudine"[5].
În încheierea acestui mesaj, este clar că opera educaţională a Bisericii – desfăşurată prin şcoli şi activităţi de formare – nu este numai o lăudabilă iniţiativă filantropică pentru a satisface sau a susţine o necesitate socială, ci este o parte esenţială a identităţii şi misiunii sale. Prin urmare, vă încurajez să vă angajaţi cu curaj şi să priviţi înainte cu acea speranţă vie care se reînnoieşte în fiecare zi în pasiunea voastră pentru educaţie.
Mulţumindu-vă pentru toate eforturile voastre, dragi educatori, vă salut şi vă binecuvântez.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
[1] Cf. Congregaţia pentru Educaţia Catolică, Identitatea şcolii catolice pentru o cultură a dialogului (25 ianuarie 2022).
[2] M. Zambrano, Las palabras del regreso, Madrid 2009, 67.
[3] Cf. Francisc, Discurs adresat studenţilor şi profesorilor de la "Reţeaua Naţională a Şcolilor Păcii" (28 noiembrie 2022).
[4] Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, Declaraţia Gravissimum educationis, despre educaţia creştină (28 octombrie 1965), Introducere.
[5] Sfântul Ioan al XXIII-lea, Scrisoarea enciclică Mater et magistra (15 mai 1961), 1.
