A XXXII-a Zi Mondială a Bolnavului (2024)
Adoraţie euharistică
"Nu este bine ca omul să fie singur" (Gen 2,18)
Cântec
Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Tatălui...
Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, te adorăm în Taina Euharistică şi îţi mulţumim că ne-ai iubit până acolo încât ţi-ai dat viaţa pentru mântuirea noastră. Tu eşti Mielul lui Dumnezeu care ai luat asupra Ta păcatele lumii întregi şi ai ispăşit pentru ele preţul sângelui pe altarul Crucii. Înaintea Ta, Isuse, vrem să reînnoim promisiunile botezului nostru. Ajută-ne să trăim ca adevăraţi creştini, dedicaţi efortului de convertire continuă şi aderare perfectă la cuvântul tău. Doamne, flacără a carităţii, dă-ne ardoarea Duhului Tău ca să ne facă martori credibili şi bucuroşi ai speranţei în orice situaţie!
Îţi cerem fără încetare Tată ceresc, Creatorul tuturor lucrurilor, prin mijlocirea Fiului tău preaiubit Isus Cristos, prin care ne-ai chemat din întuneric la lumină, din ignoranţă la cunoaşterea numelui tău glorios, să binecuvântezi viaţa fiecăruia dintre noi.
Deschide ochii inimii nostre ca să te cunoaştem pe tine, singurul Cel Preaînalt în înălţimile cerurilor, Cel Sfânt care locuieşti între sfinţi, care umileşti aroganţa celor mândri, care zădărniceşti planurile popoarelor, care îi ridici pe cei umili şi îi faci de ruşine pe cei mândri, care dăruieşti bogăţia şi sărăcia, care dai moartea, mântuirea şi viaţa; pe tine, singurul binefăcător al duhurilor şi Dumnezeu a tot trupul; pe tine, care pătrunzi adâncurile, care cercetezi faptele oamenilor, care eşti ajutorul celor în pericol şi mântuitorul celor fără speranţă, creatorul şi păstorul plin de grijă al tuturor duhurilor; pe tine, care înmulţeşti naţiunile pe pământ şi din ele îi alegi pe cei care te iubesc, prin Isus Cristos, Fiul tău preaiubit, prin care ne-ai învăţat, ne-ai sfinţit şi ne-ai cinstit.
Te rugăm, Doamne, fii ajutorul şi sprijinul nostru. Eliberează-i pe cei dintre noi care sunt în suferinţă, ai milă de cei umili, ridică-i pe cei căzuţi, vino în ajutorul celor lipsiţi, vindecă-i pe cei bolnavi, adu-i înapoi pe cei rătăciţi din poporul tău, hrăneşte-i pe cei înfometaţi, eliberează-i pe cei care sunt prizonierii viciilor, întăreşte-i pe cei slabi, dă curaj celor ce sunt abătuţi. Dispune ca toate popoarele pământului să te recunoască ca singurul Dumnezeu, că Isus Cristos este Fiul tău şi că noi suntem poporul tău şi turma păşunii tale (Ps 78,13).
Prin lucrările tale minunate, tu ne-ai făcut cunoscută orânduirea veşnică a lumii. Doamne, tu care ai creat pământul, care rămâi credincios din neam în neam, care eşti drept în judecăţile tale, minunat în puterea şi măreţia ta, înţelept în creaţie şi plin de grijă în susţinerea lucrurilor create, care îţi arăţi bunătatea în cele ce se văd şi eşti credincios faţă de cei care se încred în tine, care eşti bun şi milostiv, iartă fărădelegile şi nedreptăţile noastre, lipsurile şi păcatele noastre.
Nu lua în seamă greşelile slujitorilor şi slujitoarelor tale, ci purifică-ne în adevărul tău şi condu paşii noştri, ca să umblăm în pietatea, dreptatea şi simplitatea inimii şi să facem ceea ce este bun şi plăcut înaintea ta şi a celor care ne conduc.
Da, Doamne, fă să strălucească faţa ta peste noi, ca să ne bucurăm de binefacerile tale în pace, să fim apăraţi de mâna ta puternică, iar braţul tău întins să ne elibereze de orice păcat şi de toţi cei care ne urăsc pe nedrept.
Dăruieşte-ne înţelegere şi pace nouă şi tuturor locuitorilor de pe pământ care te invocăm cu pietate în credinţă şi adevăr. Tu eşti singurul care poţi să ne dai aceste bunuri şi chiar mai multe decât acestea. Ţie îţi aducem mulţumiri prin marele preot şi stăpân al sufletelor noastre, Isus Cristos, prin care să-ţi fie slavă şi mărire, acum, din neam în neam şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru...
Rugăciune: Dumnezeule iubitor de oameni, te adorăm pentru generozitatea iubirii tale faţă de toţi oamenii: o iubire atât de perfectă încât depăşeşte înţelegerea noastră, o iubire în care nu există nici o distincţie. Te adorăm pentru că din iubire l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Isus Cristos, şi continui să reverşi iubirea ta în vieţile noastre prin Duhul Sfânt. În Ziua Mondială a Bolnavului, ne rugăm în mod special pentru toţi cei care suferă acasă, în spitale sau în locuinţele protejate pentru vârstnici. Ajută-i, Isuse, să îndure cu răbdare durerile trupului şi sufletului, şi să unească suferinţele lor cu cele ale Tale pentru binele bisericii şi mântuirea sufletelor din purgatoriu. Părinte al vieţii, fă ca bolnavii şi suferinzii să trăiască viaţa lor cu speranţă şi să nu se considere ca fiind o povară pentru alţii. Dăruieşte-le harul să-şi pună încrederea în tine. Făcând astfel sunt asemnea pomului sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; el nu se teme când vine arşiţa, frunzele lui rămân verzi, el nu-i îngrijorat în timp de secetă şi nu înceteazăă să aducă roade (Ier 17,7-8). Doamne, sădeşte în noi adevărul că numai încrezându-ne în tine putem merge înainte senini şi nu deznădăjduim în încercări. Marie, Fecioară neprihănită, femeie a durerii şi a speranţei, fii binevoitoare faţă de orice persoană care suferă şi dobândeşte fiecăruia plinătatea vieţii.
Ne rugăm şi pentru personalul medical, pentru toţi cei care îşi dedică viaţa slujirii şi îngrijirii bolnavilor pentru ca ei să aplice toate mijloacele ştiinţei medicale şi astfel să colaboreze generos cu sfânta ta Providenţă. Ajută-i pe ei, Dumnezeule iubitor de oameni, ca trecând printre bolnavi să fie plini de milostivire, să ofere alinare şi speranţă tuturor celor pe care îi întâlnesc. Dăruieşte-le curajul de a te imita pe Tine printr-o iubire atentă şi grijulie.
Luminează autorităţile civile să acorde mereu atenţie celor marcaţi de boală, promovând politici sociale corecte şi drepte care să contribuie la eliminarea cauzelor multor boli şi la a oferi o îngrijire mai bună celor care sunt în ultimile clipe ale vieţii.
Tată ceresc, care prin Isus Cristos, medic al trupului şi al sufletului, ai unit predicarea Veştii celei Bune cu iubirea de a avea grijă de cei fragili şi bolnavi, condu paşii păstorilor sufleteşti şi ai credincioşilor spre oamenii marcaţi de suferinţă şi singurătate. Reînsufleţeşte-ne cu Duhul tău şi trimite-ne iaraşi, doi câte doi, pentru a fi lumină a lumii şi sare a pământului. Întăreşte voinţa noastră de a fi primitori şi plini de compasiune şi de a acţiona întotdeauna faţă de surorile noastre şi faţă de fraţii noştri aşa cum faci tu mereu cu noi. Doamne, doar la tine aflăm fericirea adevărată! Ajută-ne să descoperim chipul tău în cei bolnavi!
Doamne, fiecare dintre noi este chemat să te iubească pe Tine şi pe aproapele. Suntem conştienţi că de multe ori, din cauza slăbiciunii şi a fricii noastre, suntem tentaţi să trecem pe partea cealaltă a străzii, îndepărtându-ne de cei care au nevoie de ajutorul nostru. Deschide, Dumnezeul nostru, inima noastră ca să ştie să experimenteze lăţimea, înălţimea şi adâncimea iubirii tale, astfel încât să te putem iubi mai mult şi să-l iubim pe aproapele ca pe noi înşine. Ajută-ne să punem în practică porunca iubirii! Amin.
Bucură-te, Marie...
Să-l adorăm pe Isus din Taina Euharistică cerându-i ca să ne facă atenţi şi deschişi la bucuriile şi grijile oamenilor, capabili să recunoaştem în celălalt pe aproapele care trebuie iubit şi ajutat. Să spunem împreună:
R.: Te adorăm, Mântuitorul nostru!
Medic al trupului şi al sufletului, tu ai venit să ne vindeci infirmităţile R.:
Om al durerilor, tu ai purtat slăbiciunile noastre şi ai luat asupra ta suferinţele noastre R.:
Tu care ai vrut să fii asemenea nouă în toate pentru a de dezvălui mila Ta. R.:
Tu care ai experimentat limitele condiţiei noastre umane pentru ca astfel să ne eliberezi de rău R.:
Tatăl nostru...
În continuare să înălţăm imnul nostru de mulţumire şi de bucurie pentru darurile inefabile ale iubirii lui Cristos, spunând împreună:
R.: Îţi mulţumim, Doamne, pentru darul iubirii tale!
Tu ne-ai dat pâinea îngerilor, medicamentul nemuririi, pentru ca noi să putem dobândi viaţa veşnică R.:
Prin întruparea ta ne-ai făcut copii ai lui Dumnezeu, fraţi între noi R.:
În porunca iubirii ai rezumat întreaga lege şi profeţii R.:
Tu ai arătat măreţia infinită a iubirii tale când ţi-ai dat viaţa pentru noi pe lemnul crucii R.:
Tu care ai venit pentru a sluji şi nu pentru a fi slujit R.:
Tu care ne-ai chemat să fim asemenea ţie, fă să fim gata să trăim unul pentru celălalt până la sfârşit R.:
Bucură-te, Marie...
Cerem acum cu smerenie şi sinceritate iertare pentru acele momente când nu am pus în practică porunca iubirii primită de la maestrul nostru, Cristos. Să repetăm împreună:
R.: Iartă-ne, Doamne!
Pentru toate acele momente în care egoismul ne-a închis urechile şi ochii la nevoile celor pe care i-am fi putut ajuta R.:
Pentru toate acele decizii nedrepte când i-am ignorat pe cei care ne erau apropiaţi şi în nevoie R.:
Pentru toate acele momente când nu am fost coerenţi poruncii evanghelice a iubirii apropelui R.:
Pentru toate acele momente în care am cerut de la alţii acea iubire pe care noi nu am fost capabili să o oferim R.:
Pentru pentru acele momente în care nu ne-am îngrijit ca cel bolnav să aibă acces la toate tipurile de îngrijiri R.:
Slavă Tatălui...
Cântec
Lectura I
Tobit nu a murmurat împotriva lui Dumnezeu din cauza nenonoricii care l-a lovit.
Citire din cartea lui Tobia 2,9-14
În acea noapte de Rusalii, m-am spălat, am venit şi am adormit lângă zidul curţii, iar faţa mea nu era acoperită din cauza căldurii. Nu ştiam că sus pe zid sunt păsărele. A căzut găinaţ cald peste ochii mei şi mi-a apărut o albeaţă. M-am dus la medici ca să fiu vindecat, dar cu cât mă ungeau mai mult cu medicamente, cu atât orbeau ochii mei mai mult din cauza albeţii, până când am orbit de tot. Am fost orb timp de patru ani şi toţi fraţii mei sufereau cu mine. Ahicár s-a îngrijit de mine timp de doi ani, până când a plecat la Elimáis. În acel timp, Ana, soţia mea, şi-a luat de lucru treburi de femeie. Ea trimitea stăpânilor, iar ei îi dădeau plata. În luna a şaptea, adică Dystrós, a scos pânza şi a trimis-o stăpânilor, care i-au dat toată plata; [mai mult] i-au dat şi un ied pentru masă. Când a intrat la mine, iedul a început să zbiere. Eu am chemat-o şi i-am spus: "De unde este iedul? Nu cumva a fost furat? Dă-l înapoi stăpânilor pentru că nu avem voie să mâncăm nimic furat!". Ea mi-a zis: "Mi-a fost dat pe lângă plată". Dar eu nu am crezut-o şi i-am spus să-l dea înapoi stăpânilor, roşind înaintea ei. Atunci ea a răspuns şi mi-a zis: "Unde sunt faptele tale de milostenie şi faptele tale de dreptate? Iată, se ştie ce ţi-au adus!".
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 111(112),1-2.7-8.9 (R.: cf. 7b)
R.: Inima celui drept se încrede în Domnul.
1 Fericit este omul care se teme de Domnul,
care îşi află mare plăcere în poruncile lui!
2 Seminţia lui va fi puternică pe pământ
şi descendenţa celor drepţi va fi binecuvântată. R.
7 El nu se teme de zvonurile rele,
inima lui e gata şi se încrede în Domnul.
8 Inima lui este neclintită, nu are nicio teamă,
până când îi va vedea împrăştiaţi pe asupritorii săi. R.
9 El este darnic faţă de cei sărmani,
dreptatea lui dăinuie pentru totdeauna,
iar fruntea lui se înalţă cu cinste. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE In 8,12bd
(Aleluia) "Eu sunt lumina lumii, spune Domnul. Cine mă urmează va avea lumina vieţii". (Aleluia)
EVANGHELIA
Rabbuni, fă-mă să-mi recapăt vederea!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 10,46-52
În acel timp, au venit la Ierihon. Pe când Isus ieşea din Ierihon cu discipolii săi şi cu o mulţime numeroasă, un cerşetor orb, Bartimeu, fiul lui Timeu, stătea lângă drum. Auzind că este Isus din Nazaret, a început să strige şi să spună: "Fiul lui David, Isuse, îndură-te de mine!" Mulţi îl certau ca să tacă, însă el striga şi mai tare: "Fiul lui David, îndură-te de mine!" Oprindu-se, Isus a spus: "Chemaţi-l!" Şi l-au chemat pe orb, spunându-i: "Curaj, ridică-te, te cheamă!" Iar el, aruncându-şi haina, a sărit în picioare şi a venit la Isus. Isus întrebându-l, i-a zis: "Ce vrei să fac pentru tine?" Orbul i-a spus: "Rabbuni, să-mi recapăt vederea". Atunci Isus i-a zis: "Mergi, credinţa ta te-a mântuit!" Îndată şi-a recăpătat vederea şi îl urma pe cale.
Cuvântul Domnului
Meditaţia
Tobit este un om pe care Dumnezeu ar trebui să-l protejeze şi să-l premieze. Dar nu este aşa. În viaţă multe lucruri par fără sens. Aşa i s-a întâmplat lui Iob, aşa i se întâmplă acum lui Tobit.
Ajuns acum orb, pus la încercare, este insultat şi luat în râs de prieteni. Merită să-ţi pui viaţa în joc pentru Domnul? Dar Tobit nu se plânge, rămâne ferm în credinţă şi în încercare, continuă să-i mulţumească lui Dumnezeu. Exact ca Iob. Chiar şi soţia îl ia în râs: "Unde sunt faptele tale de milostenie şi faptele tale de dreptate?" E clar, degeaba ai fost fidel Domnului!
Aşa i se întâmplă adesea celui drept în încercare. Este lovit şi neînţeles de către cei din jur. Pe lângă durerea necazului, se adaugă durerea singurătăţii, a părăsirii. Este momentul ispitirii, care vine de la aceiaşi prieteni care ar trebui să-l sprijine. Acum se vede puterea credinţei şi forţa răbdării. Răbdarea este virtutea stâncii: o poţi călca, o poţi lovi, dar nu se lasă modificată. Aşa este şi credinţa lui Tobit.
În evanghelie am ascultat vindecarea orbului Bartimeu. În drumul spre Ierusalim, Isus ajunge la Ierihon unde se întâlneşte cu un orb care cerşea. La evrei faptul de a nu vedea era considerat o pedeapsă a lui Dumnezeu.
Orbul este icoana suferinţei şi a sărăciei. El este dependent mereu de alţii. Dar obul aude bine, aude că vine Isus şi începe o rugăciune cu voce tare. Din păcate, între Bartimeu şi Isus e o mulţime care vrea să-l acapareze, nelăsând acces şi celui mai slab şi cerşetor. E legea celui mai puternic. Mulţimea vrea să-l reducă la tăcere, prea deranjează cu vocea lui. Dar Isus îl aude. Să ne imaginăm bucuria lui Bartimeu când, în sfârşit, cineva îl ia în seamă.
Urmează un dialog, în care orbul îşi recunoaşte neputinţa, boala. Vrea să fie vindecat. Isus nu face gesturi exterioare ca în multe alte cazuri, dar subliniază puterea excepţională a rugăciunii şi a credinţei: "Credinţa ta te-a vindecat". Isus vrea să fie lumina vieţii noatre: "Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (In 8,12). De 2000 de ani Biserica este un loc al minunilor, minuni ale harului, minuni în care putem vedea îndurarea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Pericopa evanghelică mai are un aspect interesant: nu Isus este cel care merge la el, dar apelează la aceeaşi mulţime ca să-l aducă, aclamând: "Chemaţi-l!". Aceasta ne spune că Isus vrea ca mulţimea să fie implicată în lucrarea sa. Fiecare persoană este chemată să conclucreze la opera mântuitoare a lui Isus preocupându-se de celălalt. În mesajul său de anul acesta, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, Papa Francisc ne îndeamnă: "Iubiţi fraţi şi surori! Ne face bine să reascultăm acel cuvânt biblic: "Nu este bine ca omul să fie singur" (Gen 2,18)! Dumnezeu îl rosteşte la începuturile creaţiei şi astfel ne dezvăluie sensul profund al proiectului său pentru omenire, dar, în acelaşi timp, rana mortală a păcatului, care se introduce generând suspiciuni, fracturi, diviziuni şi, de aceea, izolare. Ea loveşte persoana în toate relaţiile sale: cu Dumnezeu, cu ea însăşi, cu celălalt, cu creaţia. Această izolare ne face să pierdem semnificaţia existenţei, ne ia bucuria iubirii şi ne face să experimentăm un sentiment oprimant de singurătate în toate pasajele cruciale ale vieţii.
Fraţilor şi surorilor, prima îngrijire de care avem nevoie în boală este apropierea plină de compasiune şi de duioşie. Pentru aceasta, a ne îngriji de cel bolnav înseamnă, înainte de toate, a ne îngriji de relaţiile sale, de toate relaţiile sale: cu Dumnezeu, cu ceilalţi - cei din familie, prieteni, lucrători sanitari -, cu creaţia, cu sine însuşi. Este posibil? Da, este posibil şi noi toţi suntem chemaţi să ne angajăm pentru ca asta să se întâmple. Să privim la icoana bunului samaritean (cf. Lc 10,25-37), la capacitatea sa de a încetini pasul şi de a deveni aproapele, la duioşia cu care alină rănile fratelui care suferă.
Să ne amintim de acest adevăr central al vieţii noastre: am venit pe lume pentru că ne-a primit cineva, suntem făcuţi pentru iubire, suntem chemaţi la comuniune şi la fraternitate. Această dimensiune a fiinţei noastre ne susţine mai ales în timpul bolii şi al fragilităţii şi este prima terapie pe care toţi împreună trebuie s-o adoptăm pentru a vindeca bolile societăţii în care trăim".
Moment de tăcere...
Cântec
A. Doamne Isuse Cristoase, Medic Divin al trupului şi al sufletului, ne rugăm ca serviciile medicale să promoveze demnitatea persoanei umane şi ca sistemul de sănătate să ofere îngirjiri de calitate şi eficiente tuturor cetăţenilor.
Doamne, la sfârşitul vieţii noastre dorim să auzim din gura ta "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, moşteniţi împărăţia care a fost pregătită pentru voi de la întemeierea lumii! Căci am fost bolnav, şi m-aţi vizitat..." De fiecare dată când am făcut acest lucru "unuia dintre fraţii noştri cei mai mici, de fapt i-am făcut lui Cristos". (cf. Mt 25, 36.40)
"Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă". (Lc 10,33-34)
A vedea un alt eu în cel bolnav rupe lanţurile egoismului, dă jos piedestalul pe care suntem uneori tentaţi să urcăm şi ne împinge să ne recunoaştem fraţi, indiferent de limbă, origine geografică, statut social sau stare de sănătate. Dacă în oamenii pe care îi întâlnim în secţiile de spital, în locuinţele protejate pentru vârstnci, în clinici şi în casele noastre putem vedea în primul rând fraţi şi surori, totul se schimbă. Atunci această întâlnire încetează să mai fie o chestiune birocratică sau o liniştire a conştiinţei, dar devine întâlnire, însoţire, împărtăşire. Dumnezeul nostru este Dumnezeul apropierii. El însuşi s-a prezentat astfel: "Care este neamul acela atât de mare, încât să aibă dumnezeii lui atât de aproape cum îl avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru ori de câte ori îl chemăm?" (Dt 4,7). Dumnezeul nostru este Dumnezeul apropierii pentru că a ales să ia trupul nostru. Nu este un Dumnezeu îndepărtat, de neatins. El merge cu noi, pe drumurile accidentate ale acestei lumi, aşa cum a făcut cu ucenicii lui Emaus (cf. Lc 24). Isus ne ascultă confuzia, angoasa şi strigătul de durere al tuturor.
De aceea, Doamne Isuse din Preasfântul Sacrament, îţi cerem darul unei inimi care ştie să simtă compasiune şi să fie aproape: "Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh statornic înnoieşte înăuntrul meu!" (Ps 51,12)
Tatăl nostru...
B. Doamne Isuse Cristoase, Medic Divin al trupului şi al sufletului, ajută-ne să ştim să avem grijă de întreaga fiinţă umană, de toate relaţiile şi nevoile ei.
"Soacra lui Símon zăcea [la pat], având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. El s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească". (Mc 1,30-31)
"Pe când se afla într-una dintre cetăţi, un om plin de lepră, văzându-l pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi l-a rugat, spunând: "Doamne, dacă vrei, poţi să mă cureţi". Întinzându-şi mâna, l-a atins, spunându-i: "Vreau. Fii curăţat!". Îndată lepra s-a îndepărtat de la el". (Lc 5, 12-13)
Tratarea unui bolnav înseamnă a lua în considerare nu doar o anumită patologie, ci şi starea sa psihologică, socială, culturală şi spirituală. Totul. Când Isus vindecă pe cineva, pe lângă eradicarea răutăţii fizice din trupul său, îi redă demnitatea, reintroducându-l în societate, dându-i o viaţă nouă.
Doamne, numai tu eşti adevăratul vindecător al omului. Pe noi, copii tăi preaiubiţi ajută-ne ca atitudinea, abordarea faţă de orice persoană să fie după exemplul tău. Să urmărim mereu toate nevoile lui. Binecuvântează mâinile, minţile şi inimile lucrătorilor din domeniul sănătăţii, pentru ca aceştia să fie prezenţe umane şi umanizatoare şi instrumente ale vindecării. Binecuvântează-i pe cei care lucrează pentru a-i însoţi pe bolnavi şi se confruntă cu boli şi suferinţe în fiecare zi. Luminează-i să se apropie de taina durerii cu smerenie şi să fie semne vii ale compasiunii Tale.
Bucură-te, Marie...
C. Doamne Isuse Cristoase, Medic Divin al trupului şi al sufletului, ajută-ne să ne preocupăm de cei bolnavi în mod dezinteresat.
Isuse, tu ai spus: "În dar aţi primit, în dar să daţi!" (Mt 10, 8) Dar chiar şi în domeniul sănătăţii, există o tentaţie frecventă de a face ca avantajele economice sau politice ale unor grupuri să prevaleze în detrimentul majorităţii populaţiei. În schimb, trebuie să lucrăm pentru ca toată lumea să aibă acces la îngrijire, astfel încât sistemul de sănătate să fie sprijinit şi promovat pentru ca toată lumea să poată avea acces. Reducerea resurselor pentru asistenţa medicală este un scandal împotriva umanităţii.
Investirea resurselor în îngrijirea şi asistenţa persoanelor bolnave este o prioritate legată de principiul că sănătatea este un bun comun primar. O societate este cu atât mai umană cu cât ştie mai mult să aibă grijă de membrii săi fragili şi suferinzi, animată de iubirea frăţească.
Doamne, ajută-ne să ne străduim şi să ne preocupăm ca nimeni să nu fie lăsat singur, ca nimeni să nu se simtă exclus şi abandonat. Dă-ne
putere să iubim prin fapte concrete pe toţi, să ştim să ne asumăm riscuri. Nu putem spune că Îl iubim pe Dumnezeu dacă rămânem insensibili la nevoile fraţilor noştri. Sfântul Ioan, în prima scrisoare, scrie: "Dacă cineva spune: "Îl iubesc pe Dumnezeu" şi-l urăşte pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubeşte pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede" (1In 4,20).
"Dacă aş vorbi limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu aş avea iubire, aş deveni o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
Şi dacă aş avea [darul] profeţiei, şi dacă aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi dacă aş avea toată credinţa aşa încât să mut munţii, dacă n-aş avea iubire, n-aş fi nimic.
Şi dacă tot ce am aş da ca hrană [săracilor], şi dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, dar n-aş avea iubire, nu mi-ar folosi la nimic.
Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se umflă.
Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de răul [primit].
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură.
Iubirea nu încetează niciodată". (1Cor 13,1-8)
Dă-ne, Doamne, adevărata iubire!
Slavă Tatălui...
Cântec
Rugăciune la Maica Domnului pentru bolnavi: Sfântă Fecioară, nu uita în strălucirea măririi tale tristeţea noastră a celor de pe pământ. Aruncă o privire plină de bunătate asupra celor care se află în suferinţă, care se luptă cu dificultăţile şi care nu încetează să guste zilnic amărăciunile vieţii. Ai milă de toţi cei care ne iubesc! Ai milă de credinţa noastră slabă! Ai milă de cei pe care îi purtăm cu duioşie în inima noastră! Ai milă de cei care plâng, de cei care se roagă, de cei care simt frică! Dă-ne tuturor speranţă şi pace!
Fecioară Marie, veghează la căpătâiul tuturor bolnavilor din lume: al celor care, în acest moment, şi-au pierdut cunoştinţa şi sunt în pragul morţii; al celor care au intrat în agonie; al celor care au pierdut orice speranţă de vindecare; al celor care strigă şi plâng de durere; al celor care nu se pot trata fiindcă nu au bani; al celor care ar vrea să meargă pe picioare şi care sunt nevoiţi să rămână imobilizaţi; al celor care ar vrea să stea la pat şi care, din cauza sărăciei, sunt constrânşi să muncească. Ai milă de cei care caută în zadar să găsească în pat o poziţie în care să sufere mai puţin; de cei care petrec nopţi care nu se mai sfârşesc, fără a putea dormi; de cei care sunt chinuiţi de grija unei familii care se zbate în lipsuri; de cei care trebuie să renunţe la cele mai dragi proiecte ale lor pentru viitor; şi, mai presus de toate, de cei care şi-au pierdut speranţa într-o viaţă mai bună; de cei care se revoltă şi îl blestemă pe Dumnezeu; de cei care nu ştiu că Isus a suferit ca şi ei.
Marie, Mamă a lui Isus şi a nostră, te rog, în special, pentru fraţii mei, oamenii; mădularele suferinde ale Fiului tău răstignit. Ridică-i pe cei care au căzut în păcat; sprijineşte-i pe cei slabi; întăreşte-i pe cei care se simt izolaţi; mângâie-i pe cei care sunt victime ale răutăţii oamenilor, în special pe toţi cei persecutaţi, întemnitaţi, exilaţi. Ai milă de toţi cei care s-au îndepărtat de Cristos, de toţi cei care au uitat de el. Fii tu siguranţa celor care se află în îndoială, lumina celor care caută, forţa celor care luptă şi cădura inimilor care simt frigul. Amin.
Adu-ţi aminte...
Toţi să adorăm fierbinte
Marea Taină din altar,
Ce-a fost scris în Legea Veche
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului fără-ncetare,
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
Tu le-ai dat pâine cerească
Având în sine orice plăcere
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest Sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
C./ P. Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.
Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu
Cântec final
Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară
