Ziua Bolnavului: A ne îngriji de cei bolnavi dupã stilul lui Dumnezeu

Ziua Bolnavului: A ne îngriji de cei bolnavi după stilul lui Dumnezeu

"Îngrijeşte-te de el". Compasiunea ca exerciţiu sinodal de vindecare se intitulează Mesajul Papei Francisc pentru A XXXI-a Zi Mondială a Bolnavului, celebrată la 11 februarie 2023, mesaj ce conţine o invitaţie de a merge împreună după stilul lui Dumnezeu începând tocmai de la experienţa fragilităţii şi a bolii.

Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit şi Ziua Mondială a Bolnavului din dorinţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea în scrisoarea prin care instituia această zi: "Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creştin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi al oferirii suferinţei mântuitoare. (...) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune şi un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care, suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea".

Din motive pastorale, în Dieceza de Iaşi Ziua Bolnavului se celebrează în luna mai, în comemorarea Sfintei Fecioare Maria de la Fatima, din dorinţa de a-i putea aduna pe toţi bolnavii în sanctuarul de la Cacica, închinat Sfintei Fecioare Maria.

An de an, Papa Francisc transmite un mesaj cu această ocazie. Mesajul papei pentru anul acesta se inspiră din parabola bunului samaritean (Lc 10,25-37), fragment evanghelic ce se găseşte în evanghelia după sfântul Luca. Spune Sfântul Părinte: ""Îngrijeşte-te de el" (Lc 10,35) este recomandarea samariteanului adresată hangiului. Isus o relansează fiecăruia dintre noi şi la sfârşit ne îndeamnă: "Mergi şi fă şi tu la fel". Aşa cum am subliniat în Fratelli tutti: "Parabola ne arată cu ce iniţiative se poate reface o comunitate pornind de la bărbaţi şi femei care îşi însuşesc fragilitatea altora, care nu lasă să se edifice o societate de excludere, ci devin aproapele şi îl ridică şi îl reabilitează pe omul căzut, pentru ca bunul să fie comun" (nr. 67). De fapt, "am fost făcuţi pentru plinătatea la care se ajunge numai în iubire. A trăi indiferenţi în faţa durerii nu este o alegere posibilă" (nr. 68)".

Ori de câte ori avem posibilitatea, să oferim timpul şi rugăciunile noastre pentru a aduce alinare şi mângâiere celor bolnavi, dar şi să sensibilizăm poporul lui Dumnezeu, instituţiile sanitare şi societatea civilă la găsirea unui nou mod de înainta împreună. Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, să adâncească în noi conştiinţa că toţi suntem fraţi şi să lucrăm neobosit la a ţese legături personale, ecleziale şi civile de fraternitate cu cei bolnavi.

Adoraţie euharistică

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune: Isuse Cristoase, rămas cu noi în taina euharistică, te adorăm şi îţi mulţumim pentru iubirea ta nemărginită faţă de neamul omenesc. Spre tine, Doamne, se înalţă sufletele noastre cu o încredere nestrămutată exprimându-ne credinţa, speranţa şi iubirea noastră, prietenia noastră cu tine şi abandonarea totală în mâinile tale. Noi credem că tu ne-ai creat din iubire şi nu permiţi ca nimeni dintre noi să nu se piardă. Chiar dacă nouă ni se pare că tu eşti tăcut, ba chiar absent, totuşi ne dai atâtea semne ale prezenţei tale: ne ierţi cu milă păcatele, ne ocroteşti în momentele de bucurie şi de încercare, în fiecare clipă a vieţii noastre.

Cu inimă curată vrem, Doamne, să-ţi înălţăm rugăciunile noastre şi să privim cu nesaţ chipul tău (Is 16,15). Implorăm cu umilinţă îndurarea ta ca să ierţi cu bunătate greşelile pe care le-am săvârşit din slăbiciunea firii noastre. Ne batem pieptul, asemenea vameşului care a urcat la templu şi nici măcar nu îndrăznea să îţi ridice ochii spre cer (cf. Lc 18,13) şi îţi cerem iertare pentru momentele când te-am slujit cu o inimă împărţită, atunci când am păcătuit împotriva Ta cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea, precum şi pentru acele situaţii când nu i-am iubit pe oameni cu iubirea ta. Dă-le, Doamne, tuturor celor care poartă numele de creştin tăria de a înlătura tot ceea ce se împotriveşte acestui nume şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde.

Totodată, suntem plini de recunoştinţă, Mântuitorule Divin, căci mereu te îngrijeşti de nevoile şi de trebuinţele noastre. Noi mereu ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru "Facă-se voia ta" şi simţim în multe rânduri şi circumstanţe cum tu, Dumnezeule iubitorule de oameni, ne oferi mai mult decât am îndrăznit să-ţi cerem. Îţi mulţumim şi pentru cei de lângă noi, care cu inimi sensibile şi generoase, au adus speranţă, au revărsat ajutor şi grijă, au fost samariteanul milostiv care s-a aplecat imediat spre alţii fără a mai ţine cont de nevoile şi activităţile lor.

În sărbătoarea Zilei Mondiale a Bolnavului îţi cerem harurile tale, Medicul Divin al trupului şi sufletului nostru, pentru cei încercaţi de suferinţă trupească şi sufletească. Tu care ai urmat drumul Calvarului şi ai transformat lemnul crucii în semn de iubire şi speranţă, mângâie-i pe cei năpăstuiţi, singuri, descurajaţi şi bolnavi. Dăruieşte-le suficientă răbdare pentru a îndura aşteptări lungi, curaj pentru a face faţă adversităţilor, încredere pentru a spera în ceea ce este posibil, înţelepciune pentru a accepta ceea ce a rămas nerezolvat, credinţă de a se abandona în Providenţa ta.

Binecuvântează mâinile, minţile şi inimile celor din domeniul sănătăţii, astfel încât aceştia să fie prezenţe umane şi umanizatoare, instrumente ale vindecării şi ale mângâierii. Sprijină-i pe toţi membrii comunităţii care lucrează pentru a-i însoţi pe bolnavi, aşa încât să primească cu afecţiune şi sensibilitate vulnerabilităţile umane, apropiindu-se cu umilinţă de misterul durerii.

Ajută-ne, Doamne, să ne amintim mereu că nu ne-am născut fericiţi sau nefericiţi, ci să învăţăm să fim senini în orice împrejurare, în faţa oricărei încercări a vieţii. Îndrumă-ne, Doamne, să ne încredem în Tine şi să ne încredinţăm Ţie.

Sfântă Fecioară Marie, mama lui Cristos şi a noastră, însoţeşte omenirea suferindă în căutare de alinare şi de speranţă tare. Ajută-i pe toţi cei implicaţi în apostolatul milostivirii să devină samariteani milostivi pentru fraţii şi surorile lor încercaţi de boală, suferinţă şi bătrâneţe. Aşa te rugăm, prin Cristos Domnul nostru. Amin.

Tatăl nostru...

Intenţii de rugăciune pentru bătrâni şi bolnavi: Doamne, tu eşti Dumnezeul vieţii. Tu iubeşti orice anotimp al existenţei noastre şi ne însoţeşti cu sprijinul discret al Duhului tău ca să fim în stare să înfruntăm cu seninătate suferinţele şi dificultăţile, şi să primim cu recunoştinţă bucuriile presărate pe drumul vieţii noastre. Să spunem cu credinţă:

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Nimeni nu se naşte din întâmplare. Nimeni nu vine pe lume dintr-o eroare. Bărbaţii şi femeile transmit existenţa în multe moduri, dar eşti tu cel care chemi la viaţă, tu care nu laşi pe nimeni singur în dificultăţile şi adversităţile sale. Dă-ne un respect profund şi o iubire profundă pentru orice fiinţă mică, lipsită de apărare, pentru orice creatură care nu a găsit iubirea de care avea de îndată nevoie. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Doamne, dă-le înţelepciunea copiilor să poată găsi în cei bătrâni şi bolnavi o călăuză sigură spre fericire. Nu îngădui ca provocările acestor vremuri să strecoare în viaţa lor egoismul, închiderea în sine, gelozia şi invidia. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Nu îngădui ca cei adulţi să fie lipsiţi de bucurii şi satisfacţii care să le permită să înfrunte cu seninătate toate ostenelile lor. Fă-i să se gândească la marile întrebări ale existenţei ca să nu se lase seduşi de ceea ce este superfluu şi să nu nesocotească ceea ce contează cu adevărat: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Celor care traversează anotimpul bătrâneţii dăruieşte-le mângâierea unei companii şi multe gesturi de afecţiune. Nu îngădui ca suferinţele zilnice să-i facă trişti şi să-i împiedice să fie fericiţi, alături de rudele şi vecinii lor. Îmbucură-i cu multe mici bucurii şi înzestrează-i cu simţul umorului şi al recunoştinţei. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Fă ca cei care au o responsabilitate în gestionarea satelor şi oraşelor noastre să se îngrijească aşa cum se cuvine de asistenţa bătrânilor. Şi acolo unde administratorii se dovedesc a fi incapabili, rânduieşte voluntari inimoşi şi competenţi pentru ca necazurile să nu pună la încercare răbdarea şi speranţa bătrânilor. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Tuturor celor care sunt angajaţi în a face mai frumoase şi mai primitoare căminele de bătrâni şi aşezămintele pentru bolnavi cronici, dăruieşte-le preţuire şi colaborarea unui mare număr de persoane. Răsplăteşte-i cu veselia care învinge orice oboseală şi plictiseală. Să ne rugăm.

R.: Tu, care eşti viaţa, ascultă-ne!

Bucură-te, Marie...

Cântec

Citire din Cartea profetului Ezechiel 34,11-16

¹¹ Aşa spune Domnul Dumnezeu: «Iată, eu, eu însumi voi căuta turma mea şi o voi observa! ¹² Aşa cum se îngrijeşte un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăştiate, tot aşa mă voi îngriji eu de turma mea şi o voi salva din toate locurile unde a fost împrăştiată în ziua înnorată şi întunecată. ¹³ Le voi face să iasă dintre popoare, le voi aduna dintre ţări şi-i voi face să vină în pământul lor. Îi voi păstori pe munţii lui Israél, în pante şi în toate ţinuturile locuite ale ţării. ¹⁴ În păşunea cea mai bună le voi paşte şi pe munţii cei mai înalţi ai lui Israél va fi staulul lor; acolo se vor odihni, în staulul cel mai bun, şi vor paşte într-o păşune grasă, pe munţii lui Israél. ¹⁵ Eu voi păstori turma mea şi eu le voi face să se odihnească - oracolul Domnului Dumnezeu. ¹⁶ Pe cea pierdută o voi căuta, pe cea rătăcită o voi aduce înapoi, pe cea rănită o voi bandaja, pe cea slăbită o voi întări, voi avea grijă de cea grasă şi de cea puternică. Le voi păstori cu judecată.

Cuvântul Domnului

Psalmul responsorial Ps 68(69),14 şi 17.30-31.36ab-37 (R.: cf. 33b)

R.: Domnul este aproape de cel care îl caută.

¹⁴Eu către tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, în timpul bunăvoinţei tale;
în marea ta bunătate, răspunde-mi, Dumnezeule, pentru fidelitatea mântuirii tale!
¹⁷Răspunde-mi, Doamne;
căci îndurarea ta este mare şi în milostivirea ta cea mare, întoarce-te spre mine! R.
³⁰Eu sunt sărman şi chinuit;
Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat!
³¹Voi lăuda numele lui Dumnezeu prin cântări
şi îl voi preamări aducându-i mulţumire. R.
^36abCăci Dumnezeu mântuieşte Sionul
şi va reclădi cetăţile lui Iuda.
³⁷Le va moşteni descendenţa slujitorilor săi
şi vor locui acolo cei care iubesc numele lui. R.

Aclamaţie la Evanghelie cf. In 6,63b.68c

(Aleluia) Cuvintele tale, Doamne, sunt duh şi viaţă; tu ai cuvintele vieţii veşnice. (Aleluia)

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după Sfântul Luca 10,25-37

²⁵ În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: "Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?". ²⁶ El i-a zis: "Ce este scris în Lege? Cum citeşti?". ²⁷ Acesta, răspunzând, a zis: "Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!". ²⁸ El i-a spus: "Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!". ²⁹ Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: "Şi cine este aproapele meu?". ³⁰ Isus a continuat: "Un om cobora de la Ierusalím la Ierihón şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. ³¹ Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. ³² La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. ³³ Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. ³⁴ Apropiindu-se, i-a legat rănile turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. ³⁵ În ziua următoare, a scos doi dinári, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!». ³⁶ Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?". ³⁷ El a răspuns: "Cel care a avut milă de el". Atunci Isus i-a spus: "Mergi şi fă şi tu la fel!".

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Parabola evanghelică relatată de sfântul Luca se inserează într-o serie de imagini şi relatări din viaţa cotidiană, cu care Isus vrea să ne facă să înţelegem iubirea profundă a lui Dumnezeu faţă de orice fiinţă umană, în special atunci când se află în boală şi în durere. Însă, în acelaşi timp, cu cuvintele concluzive din parabola Samariteanului Milostiv, "Mergi şi fă şi tu la fel" (Lc 10,37), Domnul arată care este atitudinea pe care trebuie să o aibă fiecare discipol al său faţă de ceilalţi, îndeosebi dacă au nevoie de îngrijire. Deci este vorba de a lua din iubirea infinită a lui Dumnezeu, printr-o relaţie intensă cu El în rugăciune, forţa de a trăi zilnic o atenţie concretă, asemenea Samariteanului Milostiv, faţă de cel care este rănit în trup şi în spirit, faţă de cel care cere ajutor, chiar dacă este necunoscut şi lipsit de resurse. Acest lucru este valabil nu numai pentru lucrătorii pastorali şi sanitari, ci pentru toţi, chiar şi pentru bolnavul însuşi, care poate să trăiască propria condiţie într-o perspectivă de credinţă: "Nu evitarea suferinţei, fuga din faţa durerii, îl vindecă pe om, ci capacitatea de a accepta încercarea de a creşte în ea, de a găsi sens prin unirea cu Cristos, care a suferit cu iubire infinită" (Spe salvi, 37).

Mulţi Părinţi ai Bisericii - Origene, Ambroziu, Augustin - au văzut în figura Samariteanului Milostiv pe Isus însuşi, iar în omul căzut în mâinile tâlharilor pe Adam, Omenirea rătăcită şi rănită prin propriul păcat. Isus este Fiul lui Dumnezeu, Cel care face prezentă iubirea Tatălui, iubire fidelă, veşnică, fără bariere şi fără graniţe. Isus este Păstorul cel Bun care ne caută, care nu ne lasă să rătăcim, care ne bandajează rănile, care ne hrăneşte la masa euharistică (cf. Ez 34,16). Dar Isus este şi Cel care "se despoaie" de "haina sa divină", care se înjoseşte de la "condiţia" sa divină, pentru a asuma formă umană (Fil 2,6-8) şi a se apropia de durerea omului, ajungând să coboare în iad, aşa cum recităm în Crez, şi să aducă speranţă şi lumină. El nu a considerat cu orice preţ să fie egal cu Dumnezeu, faptul că este Dumnezeu (cf. Fil 2,6), ci se apleacă, plin de milostivire, asupra abisului suferinţei umane, pentru a vărsa untdelemnul mângâierii şi vinul speranţei.

Timpurile pe care-l trăim constituie o ocazie potrivită pentru a intensifica diaconia carităţii în comunităţile noastre ecleziale, pentru ca fiecare să fie un samaritean milostiv faţă de celălalt, faţă de cel care este lângă noi.

Sfânta Fecioară Maria, l-a urmat pe Fiul suferind până la jertfa supremă pe Golgota. Ea nu şi-a pierdut niciodată speranţa în victoria lui Dumnezeu asupra răului, asupra durerii şi asupra morţii şi a ştiut să-l primească cu aceeaşi îmbrăţişare de credinţă şi de iubire pe Fiul lui Dumnezeu născut în peştera din Betleem şi mort pe cruce. Încrederea sa tare în puterea divină este luminată de Învierea lui Cristos care dăruieşte speranţă celui care se află în suferinţă şi reînnoieşte certitudinea apropierii şi consolării Domnului.

Să medităm în tăcere la următoarele întrebări.

1. Pot să spun că până şi ochii mei sunt binecuvântaţi pentru că îl văd pe Isus, Bunul Samaritean, aplecându-se asupra mea?

2. Cum te poţi implica pentru ca Biserica să continue a fi imaginea Bunului Samaritean pentru umanitatea rănită din toate timpurile şi locurile?

Cântec

Doamne Isuse Cristoase, venind în această lume, ne dai o pregustare a splendorii păcii veşnice încă de pe acest pământ. Te rugăm să ne protejezi în timp ce încercăm să punem în aplicare cuvântul tău în activităţile de zi cu zi, ca să nu ni se întâmple să fim loviţi de tâlhari, adică de răul ce se naşte din egoismul nostru şi din închiderile noastre. Credinţa şi dorinţa de tine, mergând pe acelaşi drum, să nu cedeze fragilităţii, ci să se dedice adevăratei carităţi. Samariteanul din noi, adică voinţa de a-ţi urma exemplul, să iubească din toată inima, să aibă grijă de fraţi, să lege rănile cu bandajul umilinţei tale şi să turnăm peste ele uleiul mângâierii şi vinul speranţei.

Reflecţia 1: Doamne, cei care te-au întâlnit cu adevărat au experimentat un Dumnezeu care se apropie de om. Eşti "Bunul Samaritean" pentru fiecare dintre noi. Te-ai revelat şi ai fost recunoscut de Tatăl ca Fiul său cel iubit (cf. Mt 3,17) tocmai pentru că ai continuat să dezvălui şi să vorbeşti mai întâi prin gesturi, apoi prin cuvinte, că Dumnezeu este un Dumnezeu care vine în întâmpinarea fiecăruia şi porneşte în căutarea omului. Adevăraţii tăi ucenici de ieri, de astăzi şi de mâine nu sunt cei care spun "Doamne, Doamne!", dar care repetă gestul zilnic de apropiere faţă de fratele care are nevoie. În cursul istoriei, atâţia sfinţi şi oameni simpli, unii dintre ei de la o vârstă fragedă, au acceptat invitaţia de a fi buni samariteni, de a merge şi de a face la fel. Doamne Isuse, dă-ne capacitatea de a recunoaşte chipul tău în toţi fraţii şi surorile noastre. Dăruieşte-ne darul apropierii faţă de cei pe care îi întâlnim, pentru ca şi noi, asemenea bunului samaritean, să nu trecem nepăsători faţă de cei care ne întind mâna.

Ubi caritas...

Reflecţia 2: Atâţia oameni au experimentat, au gustat în decursul timpului "cât de bun şi de milostiv este Domnul". Ei au împărtăşit această descoperire extraordinară. Sfinţii au înţeles devreme ce înseamnă caritatea, încât aceasta nu a fost un simplu gest, a face ceva pentru alţii, dar a fost un adevărat program de viaţă. Papa Benedict al XVI-lea, de venerabilă amintire, în scrisoarea enciclică Caritas în veritate, spune: "Iubirea este o forţă extraordinară care îi determină pe oameni să se angajeze cu curaj şi generozitate în domeniul justiţiei şi al păcii. Este o forţă care îşi are originea în Dumnezeu, iubirea veşnică şi adevărul absolut. Fiecare dintre noi înfăptuieşte binele aderând la planul lui Dumnezeu pentru el". Sfinţii au înţeles că tu, Doamne Isuse, eşti prezent în Euharistie. Au simţit-o, au înţeles-o, au experimentat-o. Prin adoraţia euharistică, ei au primit puterea de a adera la planul pe care Dumnezeu l-a avut cu ei. Doamne, urmând exemplul lor, ajută-ne să te auzim, să te înţelegem, să te experimentăm în fiecare moment al zilei şi să putem adera la proiectul visat de Dumnezeu pentru noi.

Ubi caritas...

Reflecţia 3: Doamne Isuse, puterea de a ajuta apare din capacitatea de a adora. Atâţia sfinţi au renunţat la bogăţiile efemere ale acestei lumi pentru a le da celor în nevoie, ori pentru a construi case, spitale, sau aşa cum spune Papa Francisc "hanurile ale bunului samaritean". Iubirea lui Cristos faţă de noi cere acelaşi răspuns plin de iubire, căci "nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi"(In 15,13). Ajută-ne, Doamne, să ne folosim de ceea ce avem la dispoziţie pentru a înfăptui lucruri minunate. Cristos, samariteanul milostiv prin excelenţă, ni-i încredinţează pe oamenii pe jumătate morţi, epuizaţi, bolnavi, răniţi. Şi tot el ne repetă zi de zi: "Ai grijă de el!" Şi nu numai atât. Ne dă şi doi dinari pentru a aduce compasiune. Şi apoi adaugă din nou: "Ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!" (Lc 10,35). Dacă este nevoie de mai multă compasiune, Isus însuşi va continua să ne-o dea.

Ubi caritas...

Reflecţia 4: Cine este aproapele nostru? L-a întrebat acel funcţionar pe Isus. Iar Isus îi dă ca răspuns parabola Samariteanului milostiv. Pentru Isus, aproapele însemna toate naţiunile de sub cer, indiferent de statutul fiecăruia în viaţă. Aproapele este cel care nu ezită nici măcar o clipă să ofere o mână de ajutor celor care se află în nevoie. În societatea de astăzi există numeroase victime de-a lungul drumului. Victime care suferă de pe urma ignoranţei, a bolii, a violenţei, a orbirii, a depresiei, a vârstei, a sărăciei, a inundaţiilor, a focului şi a multor altora asemenea. Mulţi dintre aceştia au nevoie doar de un mic ajutor din partea noastră, precum oferirea unei mici bancnote, o îmbrăţişare, un sfat bun, un zâmbet adevărat, ori numai un minut sau două în care să le ascultăm povestea şi zbuciumul vieţii. Acesta este apostolatul nostru social, iar dacă am fost botezaţi ca şi creştini, atunci avem datoria de a fi slujitori ai tuturor.

Ubi caritas...

Rugăciunea credincioşilor

Cristos este vindecătorul trupurilor şi Mântuitorul omului. El se roagă acum împreună cu noi Tatălui, care ne-a dat viaţa şi care are mereu grijă de fiii săi. Să ne rugăm cu încredere:

R.: Doamne, mântuieşte-ne!

- Biserica ta este sfâşiată de dezbinări, persecutată în multe ţări, pervertită de păcatele noastre: dă-i sănătate şi o nouă prospeţime. Noi te rugăm: R.

- Multe popoare nu au cunoscut iubirea pe care ai arătat-o în Fiul tău Isus, şi totuşi o caută cu o inimă sinceră: nu ne părăsi. Noi te rugăm: R.

- Personalul sanitar este chemat să slujească persoanele suferinde: fă-l conştient de responsabilitatea pe care o are. Noi te rugăm: R.

- Cei bolnavi, pe care ştiinţa umană nu-i mai poate ajuta, mai speră încă în ajutorul tău: întăreşte-i în încercări. Noi te rugăm: R.

- Aminteşte-ţi de cei suferinzi care trăiesc printre noi şi pe care poate îi ignorăm: vindecă-i şi luminează-i în greutăţile lor. Noi te rugăm: R.

- Mai înainte de a te căuta noi, tu ai fost primul care ne-ai chemat şi ne-ai venit alături pentru a ne dărui viaţa ta: susţine-ne în călătoria noastră zilnică. Noi te rugăm: R.

- Pentru toate surorile şi fraţii noştri răposaţi: Isus Cristos, mort şi înviat şi acum stând la dreapta Tatălui, să le fie mântuire veşnică. Noi te rugăm: R.

Dumnezeule, Părintele nostru, eliberează-ne de răul care este în inima noastră şi care ne distruge trupurile; ajută-ne să uşurăm suferinţa aproapelui. Prin Isus Cristos, care a pătimit şi a murit pentru noi şi care vieţuieşte şi domneşte în vecii vecilor. Amin.

Cântec...

Rugăciunea unui suferind

² Doamne, ascultă rugăciunea mea
şi strigarea mea să ajungă la tine!
³ Nu-ţi întoarce faţa de la mine în ziua strâmtorării mele;
pleacă-ţi urechea spre mine în ziua în care te chem,
grăbeşte-te să-mi răspunzi!
⁴ Căci zilele mele s-au spulberat ca fumul
şi oasele mele ard ca jarul.
⁵ Inima mea a fost lovită şi se usucă precum iarba,
încât uit să-mi mănânc şi pâinea.
⁶ Din cauza geamătului [continuu],
mi s-a lipit pielea de oase.
⁷ M-am asemănat cu bufniţa din pustiu,
m-am făcut asemenea cucuvelei din ruine.
⁸ Stau de veghe
şi sunt ca pasărea singuratică pe acoperiş;
⁹ ziua întreagă mă insultă duşmanii;
cei care mă lăudau jură împotriva mea.
¹⁰ Mă hrănesc cu cenuşă în loc de pâine
şi cu lacrimi mi-am amestecat băutura,
¹¹ din pricina mâniei şi a furiei tale;
fiindcă, după ce m-ai înălţat, m-ai doborât.
¹² Zilele mele sunt ca umbra care trece
şi eu m-am uscat ca iarba.
¹³ Tu, Doamne, rămâi în veci
şi amintirea ta [dăinuie] din generaţie în generaţie.
¹⁴ Tu te vei ridica şi te vei îndura de Sión,
căci este timpul [să-ţi arăţi] îndurarea,
întrucât a venit timpul potrivit.
¹⁵ Iată, servitorii tăi îndrăgesc pietrele lui
şi le este milă de ruinele sale!
¹⁶ Toate popoarele se vor teme de numele Domnului
şi toţi regii pământului, de gloria sa,
¹⁷ pentru că Domnul a reconstruit Siónul
şi s-a arătat în gloria lui.
¹⁸ El ia aminte la rugăciunea celor lipsiţi
şi nu dispreţuieşte rugăciunea lor.
¹⁹ Aceasta să se scrie pentru generaţiile următoare
şi poporul care se va naşte îl va lăuda pe Domnul;
²⁰ pentru că el a privit din înălţimi, din sanctuarul său;
Domnul s-a uitat din cer asupra pământului,
²¹ ca să asculte suspinul celor închişi
şi pentru a-i elibera pe cei condamnaţi la moarte.
²² Pentru ca numele Domnului să fie vestit în Sión
şi lauda lui, în Ierusalím
²³ când se vor aduna împreună popoarele
şi domniile ca să-i slujească Domnului.
²⁴ Mi-a vlăguit pe cale puterea, mi-a scurtat [numărul] zilelor.
Am zis: Dumnezeul meu,
²⁵ nu mă lua la jumătatea zilelor mele;
anii tăi sunt din generaţie în generaţie!
²⁶ De la început ai întemeiat pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
²⁷ Ele vor pieri, dar tu rămâi
şi toate se vor învechi ca un veşmânt
şi le vei schimba ca pe o haină.
²⁸ Dar tu eşti acelaşi
şi anii tăi nu se sfârşesc.
²⁹ Fiii slujitorilor tăi vor avea o locuinţă
şi descendenţa lor va rămâne în siguranţă în faţa ta. (Psalmul 102)

Tantum ergo...

Pr. Mihai Galaţanu,
responsabil al Oficiului pentru Pastoraţia Sanitară

*

Oficiul pentru Pastoraţia Sanitară al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi are şi pagina oficială: www.facebook.com/opsercis.

*

"Îngrijeşte-te de el". Compasiunea ca exerciţiu sinodal de vindecare. Mesajul Sfântului Părinte Francisc pentru a XXXI-a Zi Mondială a Bolnavului 2023 (11 februarie)