|
| Maica milostivirii Domenico Ghirlandaio, foto: Wikimedia |
Cântec
Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Isuse Cristoase, pâine cerească, rămas cu noi în taina euharistică, îngenunchem şi te adorăm cu toată fiinţa noastră. Numai tu, Doamne, Dumnezeule atotputernic, eşti sfânt şi vrednic de adorare căci mari şi minunate sunt lucrările tale, drepte şi adevărate sunt căile tale, rege al naţiunilor (Ap 15,3-4). Numai a fi lângă tine înseamnă a trăi adevărata bucurie şi prietenie, căci cine te are pe tine, are totul şi nu-i lipseşte nimic.
Cum am putea să-ţi mulţumim pentru tot ceea ce suntem şi avem decât îngenunchind în faţa şi adorându-te? Ce am putea să-ţi oferim mai mult pentru a răspunde iubirii tale nemărginite şi necondiţionate decât inima noastră întreagă? Ajută-ne, Doamne, să te iubim! Iubirea faţă de tine să ne întărească şi să ne capaciteze în a-l putea iubi pe aproapele care este fratele meu.
În această zi specială - în care sărbătorim înălţarea ta glorioasă la cer şi ne aminitim de apariţiile Sfintei Fecioare Maria de la Fatima - în dieceza noastră celebrăm Ziua Bolnavului. Îţi prezentăm rugăciunea noastră sinceră pentru toţi cei care suferă din pricina bolii trupeşti şi sufleteşti în locuinţa proprie, în spitale şi în locuinţele protejate pentru vârstnici. Doamne, boala răneşte trupurile celor încercaţi, dar şi inimile celor apropiaţi lor. Pe mulţi suferinţa îi tulbură şi îi oprimă. De ce, Doamne, suferinţa? - întreabă ei. De ce trebuie să sufere cel nevinovat? De ce suferă un copil de arsuri îngrozitoare pe tot corpul? De ce o mamă pierde o sarcină? De ce suferă un om de cancer şi a îmbătrânit zece ani într-o lună? De ce suferă un muncitor de numai douăzeci de ani care s-a prăbuşit de pe schelă zdrobindu-se ca o jucărie? De ce suferă atâta lume de infectarea cu SARS-CoV-2 dacă nu a făcut nimic rău?
Doamne, îţi mulţumim că venind în lume ai luat asupra ta suferinţele şi păcatele noastre, iar pe cruce ai distrus singurătatea suferinţei şi i-ai luminat întunericul. Ajută-i pe cei bolnavi să-şi poarte crucea cu răbdare şi să nu-şi piardă niciodată speranţa. Întăreşte-le credinţa în dumnezeiasca ta iubire care iartă toate nelegiuirile şi vindecă de orice boală (Ps 103,3). Chiar şi atunci când orice orizont de însănătoşire pare a se închide în faţa celor bolnavi, fă ca suferinţele să nu-i împingă la disperare şi la căutarea morţii, ci la încredere plină de speranţă. Să spună împreună cu psalmistul: eu mi-am păstrat credinţa chiar şi atunci când spuneam - sunt foarte umilit (Ps 116,10). Doamne Dumnezeul meu, eu am strigat către tine şi tu m-ai vindecat. Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor, tu mi-ai dat viaţă, ca să nu cobor în groapă (Ps 30,3-4).
Îţi mulţumim, Isuse, pentru dăruirea şi generozitatea lucrătorilor sanitari, voluntari, muncitori, preoţi, călugări şi călugăriţe care cu profesionalism, abnegaţie, simţ de responsabilitate şi iubire faţă de aproapele au ajutat, îngrijit şi slujit atâţia bolnavi şi pe cei din familiile lor. Îţi mulţumim pentru acea ceată tăcută de bărbaţi şi femei care au ales să privească feţele celor bolnavi şi au luat asupra lor rănile pacienţilor pe care-i simt aproape în virtutea apartenenţei comune la familia umană.
Păstrează-i, Doamne, în putere şi sănătate. Oferă-le darurile tale pentru tot binele pe care-l fac. Talanţii primiţi să îi pună la dispoziţia fraţilor lor. Fă ca niciodată să nu le slăbească mâinile şi să nu li se înmoaie genunchii. Să fie mereu deschişi şi disponibili, un semn al prezenţei tale care să mângâie pe cei care se încredinţează sprijinului lor.
Dispune ca relaţia pacient-medic să fie una de încredere şi respect reciproc, de sinceritate şi de disponibilitate aşa încât să se depăşească orice barieră şi astfel să se pună în centru demnitatea bolnavului şi să se tuteleze profesionalismul lucrătorilor sanitari.
Trimite, Doamne, oameni plini de duioşie, compasiune şi grijă faţă de nevoile fraţilor şi surorilor noastre care suferă. Ridică mereu din mijlocul nostru oameni gata să se sacrifice pentru binele altora. Fă ca toţi conducătorii politici să administreze resursele în mod onest şi just şi să investească mai multe energii în structurile sanitare şi în pregătirea într-un mod tot mai profesionist a personalului sanitar. Ei să promoveze legi drepte şi echitabile care să vină în folosul bolnavilor şi al societăţii, să apere şi să promoveze viaţa. Dispune ca tuturor bolnavilor, bătrânilor, celor slabi şi vulnerabili să le fie garantat accesul la îngrijiri în manieră egală, astfel încât nimeni să nu fie exclus.
Doamne, fă ca toţi membrii societăţii, indiferent de apartenenţa religioasă şi condiţia socială, să se simtă mereu responsabili de viaţa grea şi adesea inumană a celor fragili. Luminează-le mintea ca pe faţa celui bolnav să vadă faţa lui Cristos care trebuie iubit şi îngrijit. Fiecare să fie un samaritean milostiv care se apropie de cel bolnav şi se angajează cu generozitate şi responsabilitate în îngrijirea vieţii. Cuvintele lui Cristos - "Mergi şi fă şi tu la fel" (Lc 10,37) - să aibă rezonanţă în inima tuturor.
Dă-ne o inimă sensibilă pentru ca apropierea de cel bolnav să fie un balsam preţios care oferă sprijin şi mângâiere celui ce suferă în boală. Ajută-ne să răspândim încredere şi speranţă şi nu virusul neîncrederii. Să avem un cuvânt bun, un gram de compasiune pentru cel şchiop, orb, paralizat, infectat, pentru cel pe care nu-l mai iubeşte nimeni, pentru cel care ne urăşte, dar şi pentru cel care ne iubeşte. Ajută-ne să nu dispreţuim şi să nu discredităm pe nimeni.
Ne rugăm, Isuse, şi pentru noi care uneori întâmpinăm boala. Ajută-ne să nu ne împotmolim, să nu ne dăm bătuţi. Dar să alergăm mereu cu încredere la ajutorul tău. Fă ca prin însăşi experienţa durerii să facem să crească în noi adevărata înţelepciune a inimii. Iubirea ta mântuitoarea ne oferă speranţă pentru că în planul lui Dumnezeu chiar şi noaptea durerii se deschide la lumina pascală.
Doamne, Mama ta, Maria, Maica Milostivirii şi Tămăduitoarea bolnavilor, să susţină credinţa şi speranţa noastră şi să ne ajute să ne îngrijim unii de alţii cu iubire fraternă neuitând niciodată că tu eşti învăţătorul nostru, iar noi toţi suntem fraţi (Mt 23,8). Marie, care în Cristos, primeşti pe fiecare dintre noi ca fii, sprijină aşteptarea încrezătoare a inimii noastre, ajută-ne în infirmităţile şi suferinţele noastre. Condu-ne spre Cristos, Fiul tău şi fratele nostru. Amin.
Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...
Act de ispăşire
Doamne Isuse, Medic Divin, tu păstrezi alianţa şi bunătatea faţă de cei care te iubesc şi păzesc poruncile tale. În faţa ta recunoaştem că de multe ori am rupt alianţa cu tine îndepărtându-ne de poruncile tale săvârşind nelegiuire. Pentru dreptatea ta cea mare dăruieşte-ne îndurare şi iertare. De aceea îţi spunem:
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
1. În diferitele forme grave de suferinţă - boli incurabile şi cronice, patologii psihice, diferite invalidităţi, bolile copilăriei şi bătrâneţii - suntem tentaţi să căutăm refugiu şi alinare în lucruri distrugătoare şi fără valoare, ori care ne oferă mângâiere pentru o perioadă scurtă de timp. Iartă-ne, Doamne, pentru că nu am dat curs invitaţiei tale veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă (Mt 11,28).
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
2. Fiecare persoană umană este creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Întotdeauna trebuie să punem substantivul "persoană" înaintea adjectivului "bolnavă". Iartă-ne, Doamne, pentru că uneori ne-am raportat la persoana bolnavă ca la un număr, ori am văzut-o ca un rebut sau povară de care am vrea să ne debarăsăm pentru că ne incomodează şi nu i-am respectat demnitatea înscrisă în intimul fiinţei ei de Creator. Iartă-ne pentru că am uitat că putem să vindecăm, fără să fim medici, că putem să consolăm fără să fim medicament.
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
3. Acţiunea lucrătorilor sanitari trebuie îndreptată constant spre demnitatea şi viaţa persoanei, fără nici o cedare în faţa actelor de eutansie, de sinucidere asistată sau suprimare a vieţii, nici măcar atunci când starea bolii este ireversibilă. Îţi cerem iertare, Doamne, pentru toţi cei angrenaţi în sistemul sanitar care uită că viaţa este sacră şi aparţine lui Dumnezeu.
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
4. Tu, Doamne, ne-ai spus: Să nu se tulbure inima voastră (In 14,1). Chiar şi în cele mai întunecoase scenarii ne-ai invitat călduror să ne încredem în tine, să nu ne pierdem credinţa. Tu eşti cel ce vindeci toate infirmităţile dacă îţi permitem să întri în viaţa noastră, dacă îţi deschidem uşa inimii. Iartă-ne, Doamne, pentru lipsa noastră de speranţă. Iartă-ne pentru că uneori am căzut în prăpastia disperării. Iartă-ne pentru că în vulnerabilitatea noastră nu am strigat după ajutor.
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
5. Dacă cimentul iubirii nu este prezent între pietrele construcţiei, în zadar ar trudi cei care o zidesc (Ps 127,1). Viaţa, dar gratuit al lui Dumnezeu, trebuie trăită practicând iubirea. Fiecare om este sărac, nevoiaş şi duce lipsă. Când ne naştem pentru a trăi avem nevoie de îngrijirile părinţilor noştri. În fiecare fază şi etapă a vieţii avem nevoie şi de ajutorul unuia sau altuia. Iartă-ne, Doamne, pentru că nu am înţeles de fiecare dată că unicul criteriu de acţiune trebuie să fie iubirea gratuită faţă de toţi. Ajută-ne să înţelegem cuvintele tale: În dar aţi primit, în dar să daţi (Mt 10,8).
Doamne, îndură-te de noi! Doamne, îndură-te de noi!
Doamne, iartă-ne! Doamne, ascultă-ne! Doamne, ia aminte: împlineşte cererea noastră şi nu întârzia. Fie, Doamne, mila ta asupra noastră, după cum şi noi am sperat în tine (Ps 33,22). Amin.?
LECTURA I
Sunt chinuit de coşmaruri de seara, până la revărsatul zorilor.
Citire din cartea lui Iob 7,1-4.6-7
În zilele acelea, Iob a zis: "Oare nu este numai zbucium pentru om pe pământ şi zilele sale nu sunt ca zilele celui tocmit? 2 După cum sclavul tânjeşte după umbră şi cel tocmit aşteaptă plata lui, 3 aşa este moştenirea mea: luni zadarnice şi nopţi de chin mi-au fost rânduite. 4 Dacă mă culc, îmi spun: «Când mă voi ridica?» Dar noaptea se lungeşte şi mă satur de zvârcolire până în zori. 6 Zilele mele trec mai repede decât suveica şi se termină fără speranţă. 7 Aminteşte-ţi că zilele mele sunt o suflare şi ochii mei nu se vor mai întoarce să vadă binele!"
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 146-147(147),1-2.3-4.5-6 (R.: cf. 3a)
R.: Domnul este mângâiere în orice suferinţă.
1 Lăudaţi-l pe Domnul,
pentru că bine este să-i cântăm psalmi Dumnezeului nostru;
pentru că plăcut este să-l lăudăm pe el!
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul,
îi adună pe cei alungaţi ai lui Israel. R.
3 El vindecă pe cei cu inima zdrobită
şi le leagă rănile.
4 El socoteşte numărul stelelor
şi le cheamă pe nume pe toate. R.
5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic,
priceperea lui nu are margini.
6 Domnul sprijină pe cei sărmani
şi-i doboară la pământ pe cei nelegiuiţi. R.
ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Mt 8,17bc
(Aleluia) Cristos a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA
El a vindecat pe mulţi care sufereau de diferite boli.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 1,29-39
În acel timp, ieşind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan. 30 Soacra lui Simon zăcea la pat, având febră, iar ei i-au vorbit îndată despre ea. 31 El s-a apropiat şi a ridicat-o prinzând-o de mână. Atunci febra a lăsat-o şi ea a început să-i slujească. 32 Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol 33 şi toată cetatea era adunată la uşă. 34 El a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli. Pe diavoli nu-i lăsa să vorbească, pentru că îl cunoşteau. 35 Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. 36 Simon şi cei care erau cu el l-au căutat 37 şi, găsindu-l, i-au spus: "Toţi te caută". 38 El le-a spus: "Să mergem în altă parte, prin cetăţile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!" 39 Şi a mers prin toată Galileea, predicând în sinagogile lor şi scoţând diavoli.
Cuvântul Domnului
Meditaţie
Lectura întâi îl are în centru pe dreptul Iob cunoscut ca fiind cu frică de Dumnezeu, cu o credinţă puternică, dar şi un om bogat şi fericit. Pe neaşteptate, este lovit de o mare nenorocire: într-o singură zi îşi pierde toate bogăţiile, copiii îi sunt ucişi şi îşi pierde şi sănătatea. Lectura conţine celebra sa reflecţie asupra condiţiei omului pe pământ: viaţa nu e altceva decât durere, omul este un sclav supus sacrificiilor enorme, din care nu trage niciun avantaj.
El se întreabă: de ce Dumnezeu i-a permis să se nască dacă are parte numai de suferinţă? Iob nu este un resemnat, nu suferă în linişte. Îi cere cont lui Dumnezeu pentru nenorocirile pe care le îndură. Strigătul său parcă ne înspăimântă, pare o revoltă, un blestem, dar, în schimb, este o rugăciune.
Răspunsul la problema suferinţei, a răului din lume, ni-l dă Isus în fragmentul evanghelic proclamat. În faţa dramelor pe care le trăiesc oamenii este inutil să-l condamnăm pe Dumnezeu, dar unicul lucru ce trebuie făcut este de a ne apropia de cel care suferă şi să luptăm cu toate puterile împotriva răului, aşa cum a făcut Isus.
Descoperim atitudinea lui Isus în faţa răului în cele trei tablouri din pericopa evanghelică proclamată.
1. Primul tablou ne prezintă vindecarea soacrei lui Petru
În primul rând avem comportamentul ucenicilor care-i vorbesc lui Isus despre bolnavă. Învăţăm de aici că înainte de a încerca să rezolvăm o problemă, înainte de a găsi soluţii, trebuie să-i vorbim lui Isus, să dialogăm cu el. Numai aşa vom reuşi să vedem orice boală, fie fizică, fie morală, cu ochii săi. Cine mai întâi nu se roagă, nu poate obţine vindecarea şi riscă să fie molipsit de ea.
Un alt detaliu semnificativ: când îi vorbesc despre bolnavă, Isus nu se îndepărtează, nu fuge, dar se apropie. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi în faţa suferinţelor celorlalţi, trebuie să ne apropiem de oricine este victima unor situaţii dezumanizante. Un alt detaliu: Isus a luat-o de mână pe soacra lui Petru şi a ridicat-o. Acest gest simbolizează transmiterea puterii divine, purtătoare de mântuire. Marcu foloseşte termenul care înseamnă înviere, ridicare din morţi, scoatere dintr-o condiţie de moarte. Bolnava care zace la pat, incapabilă de a se mişca, prizoniera febrei, reprezintă întreaga umanitate de care se apropie Isus pentru a o introduce într-o nouă condiţie.
2. În al doilea tablou, observăm că Isus se îngrijeşte de orice fel de boală. Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toţi bolnavii şi posedaţii de diavol şi toată cetatea era adunată la uşă. El a vindecat pe mulţi care aveau diferite boli şi a scos mulţi diavoli (vv. 32-34).
Iată răspunsul lui Dumnezeu la problema răului. Dumnezeu nu e indiferent la strigătul de durere al omului. Însă, Dumnezeul ne cere să nu ne îndepărtăm de cei care varsă lacrimi, să plângem cu cei care plâng, pentru că şi el suferă, plânge, este mişcat în faţa suferinţelor. Domnul aude plânsul şi vine să împartă condiţia noastră de suferinţă şi durere, se aşază alături de noi în lupta împotriva răului, şi ne invită să o transformăm în ocazie de a face fapte de iubire.
3. În ultimul tablou, evanghelistul Marcu ni-l prezintă pe Isus în rugăciune, în dialog cu Tatăl, în care-i cere lumină pentru a alina durerea oamenilor. Rugăciunea nu este o fugă de greutăţile acestei vieţi, nu e o cerere naivă de minuni, ci este întâlnire cu cel care ne ajută să vedem omul şi problemele sale aşa cum le vede Cristos.
Prezentându-ni-l pe Isus în rugăciune, în această ultimă parte a Evangheliei, Marcu ne dă o lecţie importantă. Şi anume, că trebuie să ne găsim timp şi pentru a sta în dialog cu Dumnezeu. Spunea sora Lucia, vizionara de la Fatima: "Lasă să-ţi lipsească timpul pentru orice lucru, dar niciodată pentru rugăciune, şi astfel, vei realiza multe lucruri într-un timp foarte scurt".
Câteva clipe de tăcere şi de meditaţie personală
Rugăciunea credincioşilor
Să-i cerem Domnului în rugăciunea noastră ca suferinţele trupeşti să ne facă mai maturi şi mai dispuşi în a fi solidari cu fraţii noştri. Să ne rugăm împreună, spunând:
R.: Arată-ne, Doamne, milostivirea ta!
- Pentru ca Biserica lui Dumnezeu să fie pe pământ, în faţa tuturor oamenilor, semnul vizibil al iubirii milostive a lui Isus, învingătorul răului şi al morţii, să ne rugăm: R.
- Pentru ca aceia care lucrează în domeniul medicinei şi al ştiinţei să folosească energiile lor pentru a construi o lume mai fraternă şi mai umană, să ne rugăm: R.
- Pentru ca aceia care lucrează în spitale şi locuinţe protejate pentru vârstnici să fie plini de milostivire şi, asemenea lui Isus, să treacă printre bolnavi, făcând bine, să ne rugăm: R.
- Pentru ca persoanele muribunde să aibă harul de a primi Euharistia ca viatic înainte de trecerea lor din această viaţă la Tatăl, să ne rugăm: R.
- Pentru ca aceia care suferă în trup şi suflet să unească suferinţele lor cu cele ale lui Cristos pe cruce, să ne rugăm: R.
- Pentru ca aceia care se află în stare de păcat să găsească vindecarea sufletului în sacramentul Reconcilierii, să ne rugăm: R.
- Pentru ca noi, cei care participăm la această adoraţie, să fim atenţi faţă de cei care trăiesc alături de noi, pentru a descoperi durerea lor fizică sau morală şi să le dăm cu prietenie ajutorul nostru, să ne rugăm: R.
- Intenţiile personale...
Dumnezeule, Părintele nostru, Fiul tău, Isus, medic trupesc şi sufletesc, când a trăit printre noi, oamenii, a dat sănătate şi speranţă tuturor celor pe care-i întâlnea. Dăruieşte-ne curajul de a-l imita printr-o iubire atentă şi grijulie. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin.
Cântec
?
Rugăciune la Fecioara Maria în timp de pandemie
Sub ocrotirea ta căutăm adăpost, Sfântă Maică a lui Dumnezeu!
În actuala situaţie dramatică, plină de suferinţe şi de angoase care cuprind întreaga lume, la tine alergăm, Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră, căutând adăpost sub ocrotirea ta!
O, Fecioară Marie, îndreaptă-ţi ochii milostivi spre noi în această pandemie de coronavirus şi mângâie-i pe cei care se simt pierduţi şi plâng pentru moartea celor dragi, îngropaţi uneori într-un mod care răneşte sufletul. Sprijină-i pe cei în suferinţă pentru persoanele bolnave cărora nu le pot fi alături, pentru a preveni contagierea. Insuflă încredere celor îngrijoraţi pentru viitorul nesigur şi pentru consecinţele asupra economiei şi a muncii.
Maica Domnului şi Maica noastră, imploră pentru noi de la Dumnezeu, Tatăl milostivirii, sfârşitul acestei grele încercări şi revenirea unui orizont de speranţă şi de pace. Ca la nunta din Cana, mijloceşte pentru noi la Fiul tău divin, rugându-l să mângâie familiile bolnavilor şi ale victimelor şi să le deschidă inimile spre încredere.
Ocroteşte-i pe medici, pe asistenţii medicali, pe lucrătorii sanitari, pe voluntarii care, în această perioadă de urgenţă medicală, îşi pun vieţile în pericol pentru a salva alte vieţi. Însoţeşte efortul lor eroic şi dăruieşte-le forţă, bunătate şi sănătate.
Fii alături de cei care-i asistă pe bolnavi zi şi noapte şi de preoţii care, cu grijă pastorală şi angajare evanghelică, încearcă să-i ajute şi să-i sprijine pe toţi.
Sfântă Fecioară, luminează minţile bărbaţilor şi femeilor de ştiinţă, astfel încât să găsească soluţiile necesare învingerii acestui virus.
Asistă-i pe responsabilii naţiunilor, astfel încât să acţioneze cu înţelepciune, solicitudine şi generozitate, ajutându-i pe cei cărora le lipseşte strictul necesar vieţii, planificând soluţii sociale şi economice orientate către viitor şi cu spirit de solidaritate.
Preacurată Fecioară Marie, mişcă toate conştiinţele astfel încât imensele sume de bani folosite pentru creşterea şi perfecţionarea armamentelor să fie destinate, în schimb, promovării studiilor adecvate pentru a preveni în viitor asemenea catastrofe.
Maică preaiubită, fă să crească în lume sentimentul apartenenţei la o singură mare familie, având conştiinţa legăturii care ne uneşte pe toţi, astfel încât - cu spirit fratern şi solidar - să venim în ajutorul atâtor situaţii de sărăcie şi mizerie. Încurajează stăruinţa în credinţă, perseverenţa în slujire şi constanţa în rugăciune.
O, Marie, Mângâietoarea celor îndureraţi, îmbrăţişează-i pe toţi copiii tăi suferinzi şi mijloceşte intervenţia lui Dumnezeu cu braţul său atotputernic pentru a ne elibera de această epidemie cumplită, astfel încât viaţa să-şi poată relua cursul normal.
Ne încredinţăm ţie, care străluceşti pe calea noastră ca semn de mântuire şi speranţă, o milostivă, o blândă, o dulce Fecioară Marie! Amin. (Papa Francisc)
Bucură-te, Marie...
Rugăciune: Tu eşti sfânt, Doamne, unicul Dumnezeu,
care înfăptuieşti lucruri minunate,
Tu eşti puternic, tu eşti mare,
Tu eşti cel preaînalt,
Tu eşti Rege atotputernic, tu, Tată sfânt,
Regele cerului şi al pământului.
Tu eşti Unul şi Întreit,
Domnul Dumnezeul zeilor,
Tu eşti binele, orice bine, supremul bine,
Domnul Dumnezeu cel viu şi adevărat.
Tu eşti iubire şi caritate,
Tu eşti înţelepciune,
Tu eşti umilinţă, tu eşti răbdare,
Tu eşti frumuseţe, tu eşti blândeţe,
Tu eşti siguranţă, tu eşti linişte,
Tu eşti bucurie şi veselie,
Tu eşti speranţa noastră,
Tu eşti dreptate,
Tu eşti cumpătarea,
Tu eşti bogăţia noastră cu îndestulare,
Tu eşti frumuseţe, tu eşti blândeţe,
Tu eşti protector,
Tu eşti păzitor şi apărător al nostru,
Tu eşti putere, tu eşti înviorare,
Tu eşti speranţa noastră,
Tu eşti credinţa noastră,
Tu eşti iubirea noastră.
Tu eşti toată desfătarea noastră,
Tu eşti viaţa noastră veşnică,
Doamne mare şi minunat,
Dumnezeu atotputernic,
Mântuitor milostiv. (Sfântul Francisc)
Rugăciune: Dumnezeul meu, cred cu tărie
că tu te îngrijeşti de toţi cei care speră în tine
şi că nu avem nevoie de nimic
atunci când ne bazăm pe tine în toate lucrurile.
Aşadar sunt decis ca pe viitor...
să-mi arunc toate grijile asupra ta...
Oamenii mă pot văduvi de lucrurile lumeşti şi de rang.
Boala îmi poate diminua puterea
şi mijloacele prin care să te slujesc.
S-ar putea chiar să pun în pericol relaţia noastră prin păcat,
dar speranţa nu mă va părăsi în veci.
O voi păstra până în ultima clipă a vieţii mele,
iar puterile iadului vor încerca în zadar
să mi-o fure.
Fie ca alţii să caute bucuria în bogăţiile
şi talentele lor.
Fie ca ei să creadă în puritatea vieţii proprii,
în severitatea mortificaţiilor lor,
în numărul mare al faptelor bune,
în entuziasmul rugăciunii lor,
cât despre mine, Stânca şi Refugiul meu,
încrederea mea în tine mă umple de speranţă.
Pentru că tu, Divinul meu Părinte,
doar tu m-ai statornicit în speranţă. (Sfântul Claudiu La Colombi?re, SJ)
Rugăciunea celui drept în ziua necazului (Psalmul 86)
Pleacă-ţi, Doamne, urechea şi răspunde-mi,
pentru că sunt sărman şi nevoiaş!
2 Păzeşte-mi sufletul, pentru că îţi sunt credincios!
Mântuieşte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tău
care şi-a pus încrederea în tine!
3 Ai milă de mine, Doamne,
către tine strig toată ziua!
4 Fă să se bucure sufletul slujitorului tău,
căci eu înalţ sufletul meu către tine, Doamne!
5 Căci tu, Doamne, eşti bun şi iertător,
plin de îndurare faţă de cei care te cheamă.
6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea;
ia aminte la glasul cererii mele!
7 În ziua strâmtorării mele, strig către tine,
pentru că tu îmi răspunzi.
8 Doamne, nu este nimeni asemenea ţie între dumnezei
şi [nimic] nu este ca lucrările tale.
9 Toate neamurile pe care le-ai făcut vor veni,
se vor prosterna în faţa ta, Doamne, şi vor cinsti numele tău,
10 pentru că eşti mare şi săvârşeşti lucruri minunate,
tu singur eşti Dumnezeu!
11 Învaţă-mă, Doamne, calea ta şi voi umbla în adevărul tău;
dă-mi o inimă simplă, ca să se teamă de numele tău!
12 Te voi lăuda, Doamne Dumnezeul meu, din toată inima mea
şi voi cinsti numele tău în veac.
13 Căci mare este mila ta faţă de mine
şi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul locuinţei morţilor.
14 Dumnezeule, cei făţarnici s-au ridicat împotriva mea
şi o adunătură de [oameni] violenţi caută sufletul meu
şi nu te-au pus pe tine înaintea lor.
15 Tu, Doamne, eşti Dumnezeu îndurător şi îngăduitor,
încet la mânie şi plin de milostivire şi adevăr.
16 Priveşte-mă şi fie-ţi milă de mine;
dă slujitorului tău puterea ta
şi mântuieşte-l pe fiul slujitoarei tale!
17 Fă un semn de bunăvoinţă faţă de mine,
ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze,
căci tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat!?
Toţi să adorăm fierbinte
Marea Taină din altar,
Ce-a fost scris în Legea Veche
Facă loc la noul dar;
Ce e peste simţ şi minte
Să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt,
Fiului fără-ncetare,
Slavă-n cer şi pe pământ,
Pururi binecuvântare
Fie Duhului Preasfânt. Amin.
Tu le-ai dat pâine cerească, aleluia!
Având în sine orice plăcere, aleluia!
Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
C./ P. Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.
Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu
Cântec final
Pr. Mihai Galaţanu,
director al Oficiului pentru Pastoraţia Sanitară
