Ziua Mondială a Bolnavului: Să simţim empatie şi înduioşare! Adoraţie

Ziua Mondială a Bolnavului: Să simţim empatie şi înduioşare!

Mesajul Papei Francisc pentru A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului, celebrată la 11 februarie, conţine o invitaţie caldă la a stabili o relaţie directă şi personală cu cel în suferinţă, lăsându-ne implicaţi în suferinţa lui.

Comemorarea liturgică a Sfintei Fecioare Maria de la Lourdes, din 11 februarie, a devenit şi Ziua Mondială a Bolnavului din dorinţa Sfântului Ioan Paul al II-lea, care spunea în scrisoarea prin care instituia această zi: "Lourdes, sanctuar marian printre cele mai iubite de poporul creştin, este loc şi simbol de speranţă şi de har, ca semn al acceptării şi al oferirii suferinţei mântuitoare. (...) Ziua Mondială a Bolnavului să fie un moment forte de rugăciune şi un apel adresat tuturor de a recunoaşte pe chipul aproapelui bolnav Chipul Sfânt al lui Cristos care, suferind, murind şi înviind, a salvat omenirea".

Din motive pastorale, în Dieceza de Iaşi Ziua Bolnavului se celebrează în luna mai, din dorinţa de a-i putea aduna pe toţi bolnavii în sanctuarul de la Cacica, închinat Sfintei Fecioare Maria.

An de an, Papa Francisc transmite un mesaj creştinătăţii cu această ocazie. Mesajul papei pentru A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului de anul acesta se inspiră din textul evanghelic în care Isus critică ipocrizia celor care spun, dar nu fac (Mt 23,1-12) şi are tema: "Unul este Învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi!" (Mt 23,8). Relaţia de încredere la baza îngrijirii bolnavilor. Sfântul Părinte ne invită ca "în faţa condiţiei de nevoie a fratelui şi surorii să ne oprim, să ascultăm, să stabilim o relaţie directă şi personală cu celălalt, să simţim empatie şi înduioşare faţă de cel suferind şi să ne lăsăm implicaţi de suferinţa sa până la a o lua asupra noastră".

Experienţa bolii poate provoca în persoana umană două atitudini: una ce duce la angoasă, la închiderea în sine, uneori chiar la disperare şi la revoltă împotriva lui Dumnezeu. Iar cealaltă, privită cu ochii credinţei, poate să devină ceva luminos, la o căutare a lui Dumnezeu. Mai mult, dacă boala este asociată pătimirii şi morţii lui Cristos, contribuie la binele poporului lui Dumnezeu (LG 11). De aceea, bolnavul are nevoie de o prezenţă; are nevoie de susţinere şi are nevoie de a şti că este înţeles. Cel bolnav are nevoie de încurajare, de apropiere şi mai ales de iubirea noastră: a credincioşilor şi a oamenilor de bunăvoinţă, dar şi a personalului sanitar. Ce ar fi viaţa fără iubire? Am putea spune că viaţa fără iubire este precum Covid-ul: nu are gust! Dar ceea ce dă gust şi culoare vieţii noastre este modul în care ne îngrijim de cei în suferinţă, de cei bolnavi. Făcând acest lucru devenim o oglindă a lui Isus în mijlocul societăţii şi mai adăugăm o picătură de apă curată într-un ocean prea otrăvit de atâta indiferenţă şi răutate.

Să căutăm în această zi, şi nu numai, să ne amintim de cei în suferinţă. Să oferim timpul şi rugăciunile noastre pentru a aduce alinare şi mângâiere celor bolnavi. Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, să adâncească în noi conştiinţa că toţi suntem fraţi, să susţină credinţa şi speranţa noastră şi să ne ajute să ne îngrijim unii de alţii cu iubire fraternă.

A XXIX-a Zi Mondială a Bolnavului (2021)

Adoraţie euharistică

Cântec

Rugăciune: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, îngenunchem înaintea prezenţei tale euharistice, în Ziua Mondială a Bolnavului, dorind să te adorăm mulţumindu-ţi pentru dragostea ta nemărginită faţă de noi, creaturile iubirii tale, şi să cerem ajutorul, binecuvântarea şi ocrotirea ta. Îţi oferim Isuse, pâine cerească, existenţa noastră aşa cum este ea: cu rănile ei, cu eşecurile ei şi cu cicatricile ei. Aşezăm la picioarele tale bucuriile, împlinirile şi mulţumirile noastre, dar şi poverile, grijile, frământările, ofurile şi neliniştile noastre. Dăruieşte-ne putere nouă, sănătate trupească şi sufletească, capacităţi noi de a iubi, de a ierta şi a fi o binecuvântare pentru cei din jurul nostru.

Te implorăm, Isuse, să ne păstrezi curaţi, transparenţi, umili şi liberi ca să ne putem îndeplini cu integritate, detaşare şi bucurie vocaţia nobilă şi înălţătoare ce am primit-o de la tine: aceea de a fi semne vii ale prezenţei tale iubitoare între oameni şi de a-i sluji pe fraţii noştri din toată inima, cu toate forţele, conştienţi fiind că viaţa fără iubire este ca boala de covid: nu are gust, se stinge, se usucă. Vrem, Doamne, ca viaţa noastră să aibă gust, să aibă culoare şi de aceea îţi cerem harul de a relaţiona cu toţi cei cu care venim în contact ca de la frate la frate. Purifică şi întăreşte fiecare legătură de prietenie în oceanul iubirii tale, căci numai tu, Isuse, eşti Învăţătorul nostru, iar noi toţi suntem fraţi (Mt 23,8).

În această zi, Doamne, ne rugăm în mod special pentru cei bolnavi care suferă în tăcere acasă, în spitale, în locuinţele protejate pentru vârstnici, ori în alte locuri, dar şi pentru noi care din când în când gustăm cu amărăciune boala. Sigur că în aceste ultime luni am fost cuprinşi de frică şi nesiguranţă din cauza pandemiei de COVID-19. Amintim în rugăciunea noastră de astăzi pe toţi medicii, infirmierii, asistenţii medicali şi sociali, personalul auxiliar, cercetătorii, capelanii, voluntarii şi toţi cei care au luptat şi luptă în continuare la marea operă de vindecare şi de mântuire asemenea lui Cristos. Îţi mulţumim, Isuse, pentru dăruirea şi generozitatea lucrătorilor sanitari şi sociali. Îţi mulţumim pentru profesionalismul lor, pentru spiritul lor de responsabilitate şi iubire faţă de aproapele care trebuie ajutat, îngrijit, întărit şi slujit.

Doamne, doar tu eşti speranţa noastră, doar tu eşti izvorul ce alimentează speranţa, doar tu eşti ţinta speranţei noastre. Fă, Isuse, ca toţi oamenii să simtă Biserica drept un spital de campanie, un spital pentru suflete, în care răniţii sunt îngrijiţi prin sacramentele vindecării, prin forţa cuvântului lui Dumnezeu, prin practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească. Cât de mare nevoie avem să fim vindecaţi nu doar de bolile noastre fizice, dar mai ales de cele spirituale. În cuvântul tău găsim alinare şi mângâiere:

"Acum, aşa vorbeşte Domnul, cel care te-a creat, Iacób, cel care te-a plăsmuit, Israél: "Nu te teme, pentru că eu te-am răscumpărat, te-am chemat pe nume, al meu eşti tu.
Când vei trece prin ape, eu voi fi cu tine, prin râuri, ele nu te vor înghiţi; când vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va mistui.
Căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israél, mântuitorul tău. Am dat Egiptul pentru răscumpărarea ta, Cuş şi Séba, în locul tău.
Pentru că eşti preţios în ochii mei, vrednic de cinste şi eu pe tine te iubesc: dau oameni în locul tău şi popoare, în locul sufletului tău.
Nu te teme, căci eu sunt cu tine!" (Is 43,1-5a).

Doamne, trezeşte în noi conştiinţa să nu ne temem niciodată de nimic, căci toţi suntem preţioşi în ochii tăi indiferent de starea în care ne aflăm. În această zi adânceşte în noi convingerea că Ziua Bolnavului este pentru bolnavi, pentru lucrătorii sanitari, pentru capelani, pentru credincioşii creştini şi persoanele consacrate, pentru toate persoanele de bunăvoinţă, moment forte de rugăciune, de împărtăşire, de oferire a suferinţei pentru binele Bisericii şi de chemare adresată tuturor să recunoască în persoana fratelui bolnav faţa sfântă a lui Cristos care, suferind, murind şi înviind a realizat mântuirea omenirii.

Doamne, prin gesturi mici şi concrete, fără să aşteptăm rezultate uimitoare, dar având smerenia celor care vor să adauge o picătură de apă curată într-un ocean adesea prea otrăvit de atâta indiferenţă şi răutate, dă-ne statornicie să facem lucrul acesta chiar dacă am părea pierzători, luaţi în derâdere sau neinteresanţi.

Ne unim în rugăciune cu Preasfânta Fecioară Maria, Mijlocitoarea tuturor harurilor şi prima ta adoratoare, Tămăduitoarea bolnavilor, cea care a apărut la Lourdes Bernadetei Soubirous şi ne-a dezvăluit că este Neprihănit Zămislită. Prin inima ei preacurată, rugăciunea care se înalţă din inimile noastre să ajungă la inima ta deschisă şi atât de adesea lăsată singură în acest măreţ sacrament al iubirii tale: Marie, Mama noastră, care în Cristos primeşti pe fiecare dintre noi ca fiu, ajută-ne în infirmităţile şi suferinţele noastre. Condu-ne spre Cristos, Fiul tău şi fratele nostru. Ajută-ne să ne încredinţăm Tatălui care face lucruri de care noi nici nu am fi în stare să sperăm. Amin.

Tatăl nostru... Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

Rit penitenţial

Isus Cristos a venit în lume pentru a inaugura împărăţia mesianică. În numele lui, cei bolnavi sunt vindecaţi, morţii învie şi mântuirea este vestită celor săraci. Conştienţi de realitatea că întunericul ne mai învăluie încă, îngenuncheaţi în faţa Preasfântului Sacrament, cerem iertare pentru păcatele noastre săvârşite cu gândul, cuvântul, fapta şi omisiunea faţă de cei bolnavi, suferinzi şi marginalizaţi.

1. Doamne Isuse Cristoase, medic trupesc şi sufletesc, în faţa problemelor spinoase şi nenumărate ale fraţilor noştri, adesea, asemenea lui Cain, ne scuzăm şi spunem: "Oare sunt eu păzitorul fratelui meu?" (Gen 4,9). Expresii precum: nu mă interesează, nu ţine de atribuţia mea, nu-mi mai văd capul de atâta treabă, sunt mai mereu în limbajul nostru. Iartă-ne, Doamne, păcatul indiferenţei, al nepăsării, al insensibilităţii şi răcelii noastre.