Prima întâlnire mondială a tineretului promovată în reţea de Scholas Occurrentes în timpul urgenţei sanitare
Cum se poate realiza prima adunare mondială de tineri în timpul de Covid-19, când prin excelenţă întâlnirile personale sunt limitate sau, în unele ţări, practic absente. Scholas occurrentes a reuşit asta folosind noile mijloace de comunicare socială.
Tinere şi tineri din toată lumea s-au întâlnit luni, 30 martie 2020, în faţa computerului, a smartphone-ului şi tabletei şi s-au conectat prin reţeaua internet: un curcubeu de saluturi şi de feţe tinere care s-au întâlnit virtual pentru a răspunde la provocările urgenţei sanitare globale.
Tinerii care abia se treziseră din continentul american au intersectat privirile cu aceia care trăiesc în Asia şi în Oceania, unde ziua deja apusese: peste 120 au primit invitaţia papei Francisc la dialog, la fraternitate, la solidaritate. Şi au răspuns la ceea ce sunt, în acelaşi timp, apel şi invocare a pontifului: "Nimeni nu se salvează singur". Pe un mapamond imaginar, puţin câte puţin, luminile conexiunilor s-au aprins în peste 60 de oraşe: de la Miami la Maputo, de la Santo Domingo la Roma, de la Madrid la Port-au-Prince, de la Lisabona la Asunción del Paraguay; şi apoi iar la Barranquilla, Buenos Aires, Tokyo, Ciudad de Mexico, Barcelona, Setagaya-ku, Porto, La Plata, Napoli, Tampa, Vigo, Panama, Bucureşti, Cascais, Monterrey, Medellín. Imagini cu feţe zâmbitoare, cu adolescenţi captaţi de videocameră în momentele cele mai obişnuite şi comune ale zilei: care bea, care cânta la chitară, care mângâia motanul, care arăta camera, care lua micul dejun şi care ura o zi bună sau noapte bună în diferitele limbi. Cuvinte precum curaj, întâlnire, jertfă, familie, unitate, împărtăşire, fraternitate, empatie, au răsunat prin diferitele monitoare.
Tinerii s-au confruntat asupra unei realităţi complet noi: pandemia de Covid-19 care pune întrebări şi problematici inedite şi aruncă în frică şi în suferinţă milioane de familii. Pentru aceasta cultura întâlnirii, chiar dacă e la distanţă din motive de prevenire, este mai necesară ca oricând. Tinerii au schimbat experienţele pe care le trăiesc în acest moment de epidemie, neascunzând frica şi sentimentul de neputinţă, ci încercând să proiecteze timpul de după şi ceea ce va veni. Având certitudinea că nimic nu va mai fi ca înainte. Foarte multe au fost apelurile la responsabilitate şi la solidaritate faţă de cei bolnavi şi cei care suferă datorită pierderii celor dragi ai lor. Sunt diferite sensibilităţile şi contextele în funcţie prezenţa lui Covid-19 în măsură marginală sau exponenţială din ţările de apartenenţă. Din cuvintele lor transpărea conştiinţa că trebuie înfruntată urgenţa prin prevenire, aşa cum a spus Celestino din Mozambic: "Trebuie să rămânem în casele noastre şi să ne îngrijim de noi înşine. Chiar dacă aici virusul încă n-a venit, trebuie să ne protejăm. Sunt multe persoane care vor să iasă... Pare că nu există conştiinţa a ceea ce se întâmplă, dar este pentru că nu cunosc gravitatea" situaţiei.
Un alt element evidenţiat, teama că structurile sanitare şi sociale nu pot rezista la valul de posibile infectări, aşa cum a afirmat Dominique, din Haiti: "Aici suntem îngrijoraţi. Dacă suferă ţările care în general sunt pregătite să reziste la acest tip de criză, imaginându-ne Haiti, credem că nu suntem pregătiţi. Deci dacă ai oportunitatea să ajuţi pe cineva, fă-o. Acesta este momentul solidarităţii".
Şi Bryan, din Panama, este pe aceeaşi linie: "Văd mereu ceva pozitiv în toate, şi este ceea ce împărtăşim; n-am pierdut reţeaua de comunicare, şi acesta este lucrul cel mai important. Deşi suntem într-un moment de criză, încă suntem în picioare; nu ca prieteni sau cunoscuţi, ci ca marea familie din Scholas".
Foarte implicaţi emotiv tinerii care trăiesc în ţinuturile în care pandemia face multe victime: precum Sonia, din Palermo, care a definit iniţiativa lui Scholas "o gură de aer care în acest moment uneşte bucăţi de inimă răspândite în toate lumea. Este special. Mulţumesc pentru a continua să mă faceţi să trăiesc emoţii pe care niciodată nu le voi putea transmite în cuvinte", a adăugat ea.
Prima întâlnire virtuală globală a avut ca activitate concluzivă împărtăşirea de cuvinte şi idei în jurul cărora să se continue dezvoltarea dialogului şi a contactului virtual continuu. Au fost doi termeni-călăuză repetaţi din mai multe părţi: "speranţă" şi "întâlnire". Când a venit ora de a închide conectările a fost parcă momentul cel mai plăcut al zilei şi pentru unii momentul cel mai simpatic trăit de mai multe săptămâni. În acel moment, a intervenit José María del Corral, co-fondator al reţelei mondiale Scholas occurrentes împreună cu Enrique Palmeyro care, adresându-se tinerilor, le-a spus: "Astăzi aţi creat cel mai bun vaccin şi i-aţi dat un nume: «speranţă»". (n.g.)
(După L'Osservatore Romano, 31 martie 2020)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
