|
| © Agenzia SIR |
De M. Chiara Biagioni
Sunt mii de tineri şi în acest an din toată Europa, şi din Ucraina şi din alte ţări ale lumii. După Madrid, Wrocław, Torino şi Rostock, a 46-a Întâlnire europeană Taizé se desfăşoară la Ljubljana, capitala Sloveniei, de joi, 28 decembrie 2023, până luni, 1 ianuarie 2024. Întâlnirea este pregătită de Comunitatea Taizé, în colaborare cu Bisericile locale şi cu sprijinul oraşului Ljubljana. "Participanţii - explică organizatorii - pornesc la drum, lăsând în urma lor siguranţa şi familiaritatea din casele lor." Vor fi primiţi în familie şi de populaţia locală şi astfel vor avea posibilitatea de "a împărtăşi viaţa şi cultura lor", "a cunoaşte alţi tineri care provin din toată Europa şi nu numai", "a căuta un sens pentru viaţă prin rugăciune, tăcere şi cântare, reflecţie personală şi împărtăşire" şi "a intra împreună în noul an 2024". Agenţia SIR i-a telefonat fratelui Matthew, noul prior al Comunităţii din Taizé. "Este frumos că există persoane prompte să deschidă uşile lor unor necunoscuţi. Şi în Europa de astăzi nu este aşa de simplu", spune el imediat. "Merge împotriva a ceea ce ne este relatat, mai ales de politicieni, despre necesitatea, de exemplu, de a trebui să apărăm graniţele noastre. Există o criză de încredere. În societăţile noastre şi faţă de instituţiile noastre, chiar şi în Biserică şi chiar la noi, mai ales ca urmare a abuzurilor sexuale. Cum putem ajuta să facem să crească din nou încrederea? Cum putem deveni toţi pelerini de încredere pe pământ? Aceasta este marea întrebare."
- Într-o lume zguduită de războaie, există spaţiu pentru a privi pozitiv la viitor?
Cred că este foarte important a oferi un spaţiu pentru rugăciune şi pentru întâlnire. Nu cunoaştem soluţiile la întrebările complicate ale lumii de astăzi. Dar dacă putem oferi un spaţiu unde să putem pune aceste situaţii în faţa lui Dumnezeu şi unde să ne putem întâlni în simplitate şi în adevăr, atunci probabil că acest lucru poate ajuta să se nască în inima tinerilor o speranţă. Cu această speranţă pot să parcurgă drum lung şi să devină actori şi în diferitele situaţii de război şi de dificultăţi în care trăiesc. La Ljubljana vor fi şi tineri care provin din Ucraina. Sunt îndeosebi femei, pentru că tinerii nu pot părăsi ţara. Va fi pentru ei un moment pentru a-şi relua răsuflarea şi a aduna forţe noi.
- De ce în Slovenia?
Slovenia este o ţară cu o istorie foarte bogată dar destul de dificilă. A privi la contextul său istoric ne ajută astăzi să înţelegem ce anume trăim în momentul prezent şi apoi probabil să regăsim speranţa pentru viitor. Vom fi oaspeţi într-o şcoală care în timpul ocupaţiei naziste a fost cartierul general al Gestapoului şi în perioada comunistă un lagăr de concentrare. Numai în 1991, cu independenţa Sloveniei, a redevenit o şcoală şi o şcoală catolică. Slovenia se prezintă astfel ca un condensat de istorie europeană. Şi este important ca tinerii să poată cunoaşte această istorie pentru a descoperi ceva nou pentru prezentul lor.
- Ce mesaj veţi înmâna tinerilor anul acesta?
Am scris o scrisoare tinerilor care are ca titlu "Pe cale împreună". Se poate găsi deja pe site-ul nostru web (taize.fr). Este împărţită în cinci secţiuni diferite. Se începe cu ascultarea. A-l asculta pe Dumnezeu, a-i asculta pe ceilalţi. Şi apoi se vorbeşte despre călătoria pe care o facem. Pentru că atunci când ne punem în ascultare, adesea primim un cuvânt care ne pune la drum. Şi în timp ce călătorim, descoperim ce înseamnă a sta cu ceilalţi, a călători cu ei. Şi nu numai pentru câteva clipe, ci pentru toată viaţa noastră. Am petrecut ultimele 18 luni la Roma pentru a pregăti, împreună cu atâţia alţii, veghea de rugăciune ecumenică pe care am avut-o în legătură cu procesul sinodal. Această experienţă a avut o mare influenţă în pregătirea acestui mesaj. M-a făcut să înţeleg cât de important este a merge împreună pentru a-l descoperi pe Cristos unul în celălalt şi pentru a primi de la celălalt ceva frumos. Da, acesta este mesajul pentru tinerii de astăzi. Avem nevoie să mergem împreună.
- De ce aţi insistat atât de mult asupra acestui aspect al lui împreună? Vedeţi că tinerilor le este greu astăzi să stea cu ceilalţi?
Trăim într-o societate care încurajează o abordare tot mai individualistă, în care fiecare poate lua propriile decizii făcând abstracţie de celălalt. Apoi pandemia a avut mare efect asupra tinerilor. A creat izolare ulterioară. Şi atunci cum să-i încurajăm să meargă împreună? În acelaşi timp, văd şi că acţiunea comună este ceva foarte instinctiv în tineri. De exemplu, să privim la mişcările ecologiste care se nasc pentru a contrasta schimbarea climatică. Acolo se înţelege cât de important este pentru tineri să stea şi să acţioneze împreună. Aşadar, ce-i de făcut? Vorbim despre asta aşa încât să ne încurajăm reciproc şi să descoperim cât de important este a primi unul de la celălalt.
- Într-un moment în care marii lideri mondiali cu greu găsesc căi de negociere pentru a pune capăt conflictelor, ce pot face tinerii în mod concret pentru pace?
Tinerii pot cu adevărat să pregătească viitorul lor de pace. Pot să relatez o istorie pe care am trăit-o personal în urmă cu mulţi ani, când am ajuns pentru prima dată la Taizé. M-am născut în Anglia şi aşa cum ştiţi situaţia între Anglia şi Irlanda n-a fost niciodată uşoară. Pentru prima dată la Taizé am întâlnit irlandezi şi acolo am descoperit că nu numai că aveam foarte multe în comun, ci că exista în ei o cultură foarte frumoasă de descoperit. Cred că atunci când le este dată tinerilor oportunitatea de a întâlni persoane din alte naţiuni, stereotipurile dispar. Şi descoperă în celălalt o umanitate comună. Şi dacă suntem creştini, un drum comun în credinţă. Prin aceste contacte personale se poate naşte ceva frumos. Este ceea ce se întâmplă în întâlnirile noastre. Sunt seminţe, dar dacă sunt tratate cu grijă, se pot transforma în ceva puternic care poate dura în timp şi poate genera pacea. Pacea este un dar al lui Dumnezeu de care trebuie să avem grijă, pentru că este foarte fragil. Probabil, una dintre erorile pe care le-am comis recent în Europa a fost tocmai aceea de a crede că pacea ar fi pentru totdeauna. Dar nu este aşa. Rănile din trecut sunt încă prezente. Şi orice dorinţă de pace are nevoie de mare atenţie şi de multă grijă.
(După agenţia SIR, 30 decembrie 2023)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
