Sfânta Fecioară în veşmânt asiatic - "Love from Japan" aşa scrie pe banner-ul pe care cei doi tineri japonezi l-au adus la Ziua Mondială a Tineretului, în desfăşurare la Madrid.
Am fi tentaţi să spunem că Japonia are un număr mic de catolici (doar 1% din populaţie) - şi că pare, implicit, "nesemnificativă" sub aspect numeric într-o societate ca a noastră, unde numărul şi cantitatea sunt importante - şi mai puţin calitatea - mai ales calitatea de suflet. Ba chiar ne şi exprimăm mirarea că au venit doi tineri dintr-o ţară cu atât de puţini catolici. Dar acest 1% este rodul seminţei de sânge răsădită de martiri de-a lungul timpului. Poate că nu ne interesează numele celui care a început opera de creştinare a Japoniei - era marele misionar iezuit Francisc Xaveriu, care la 15 august 1549 debarcase pe insula japoneză Kyushu împreună cu doi confraţi iezuiţi, Cosme de Torres şi John Fernandez - şi evident, cu atât mai puţin ne interesează să ne amintim de martiri. În "cochilia" consumismului societăţii noastre, deh! - fiecare cu ale lui. Poate doar ici şi colo, un eveniment insolit prin dramatismul lui ne mai poate zgudui conştiinţa -fiindcă în mass-media reţeta de succes "sex, violenţă, paranormal" are ca scop tocmai "decapitarea" intelectului şi adormirea conştiinţelor.
Şi totuşi...
La numai 38 de ani de când pe pământul Japoniei păşise Francisc Xaveriu, SJ - Japonia număra peste 200.000 de creştini, iar după ce regentul ţării, Toyotomi Hideyoshi, a instituit edictul iniţial de persecuţie - în următorii zece ani numărul creştinilor a crescut cu 100.000 tocmai ca urmare a persecuţiilor. Primii martiri au fost Paul Mikki şi însoţitorii lui. Născut în jurul anului 1564, Paul Miki era fiul unui soldat japonez, Miki Handayu. A fost educat de iezuiţi şi s-a alăturat Societăţii lui Isus în anul 1580, devenind astfel primul japonez care intra într-un ordin religios creştin. Împreună cu el se găseau şase misionari franciscani europeni, alţi doi iezuiţi japonezi şi şaisprezece laici japonezi. Printre laici se afla Cosmas Takeya, maestru făuritor de săbii (profesie rară şi sfântă în Japonia samurailor), Paul Ibaraki, membru al unei distinse familii de samurai şi fratele lui, Leo Karasumaru, care fusese mai înainte călugăr budist. Mai fuseseră arestaţi Louis Ibaraki, 12 ani, nepot al lui, Paul Ibaraki, şi Leo Karasumaru, precum şi un băiat de 13 ani, Anton din Nagasaki. Un creştin japonez laic, pe nume Francisc - dulgher din Kyoto - s-a hotărât să-i urmeze pe martiri mergând alături de ei, până când a fost el însuşi arestat, exprimându-şi apoi bucuria că se află în rândurile lor. Cei 26 au fost răstigniţi pe colina Nishizaka, lângă Nagasaki. Şi fiindcă Providenţa nu cunoaşte "întâmplare", nu întâmplător la picioarele crucilor lor se întindeau lanuri de grâu.
Persecuţiile şi martiriul creştinilor au continuat. Abia în 1850 au apărut din nou semne ale deschiderii către exterior. Când un grup de misionari catolici francezi sosise la Nagasaki, unde credeau că fusese complet eradicat creştinismul, au avut surpriza să se prezinte la ei un japonez care în mare taină le-a pus trei întrebări: dacă se închinau Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu, dacă sunt căsătoriţi şi dacă se supun papei. Răspunsurile fiind cele aşteptate, misionarii au fost apoi uluiţi când o mare comunitate de "creştini ascunşi" a apărut, manifestându-şi public credinţa catolică. Timp de trei sute de ani creştinii catolici japonezi supravieţuiseră în ilegalitate, fără preoţi, fără să îndrăznească să posede cărţi de cult, ci doar transmiţându-şi credinţa creştină din generaţie în generaţie şi încercând să o practice cât mai corect. Abia în anul 1873 japonezii creştini au fost liberi să-şi practice credinţa, apariţia lor fiind mai mult decât surprinzătoare.
La Nagasaki, bomba atomică a căzut la 300 m de catedrala Urakami, inima catolicismului japonez; catedrala fost reconstruită şi mărită (poate cuprinde până la 2.000 de persoane), iar faţada are încastrate cele două statui care au scăpat miraculos din explozie: Fecioara Maria şi Sfântul Ioan Botezătorul.
Dacă nu am cunoaşte tenacitatea şi spiritul de sacrificiu al poporului japonez, poate că ne-am mira şi noi, ca acei misionari francezi, că au existat şi au rezistat "catolicii ilegali". Iar dacă n-am şti mai nimic din istoria religioasă a Japoniei, am fi dezamăgiţi că sunt "doar 1%" catolici şi uimiţi că din ei au venit totuşi doi tineri la ZMT.
La bannerul pe care cei doi tineri l-au adus, s-a lucrat manual timp de două luni, de o tânără care n-a putut veni fiindcă are copil mic. Sfânta Fecioară în veşmânt asiatic - "Love from Japan". În Japonia imaginile Fecioarei Maria care se expun în tokonoma se schimbă o dată la trei luni, fiindcă şi veşmântul ei se schimbă în funcţie de anotimp. Tokonoma este "firida de onoare" unde se aşază cel mai de preţ lucru din casă.
Poate că totuşi veşmântul ei aici, pe pământ, e cămaşa de perle - aşa cum e înfăţişată în mozaicul donat de Japonia bazilicii "Bunei-Vestiri" din Nazaret. Pentru că taina inimii ei e să ne înveţe să transformăm suferinţa în giuvaerul speranţei, încrederii şi iubirii necreate.
De aceea, "Love from Japan" înseamnă, de fapt, "Cu iubire, Mama".
Dr. Ecaterina Hanganu
