În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Dragi prieteni,
Mă bucur să vă urez bun venit tuturor la Vatican, în cadrul pelerinajului vostru la Roma. Îi salut în mod deosebit pe părintele Peter Donohue, președinte al „Villanova University”, și pe părintele Robert Dowd, președinte al „University of Notre Dame”, împreună cu studenții, cadrele didactice, personalul, absolvenții și susținătorii acestor două instituții academice prezenți aici.
Pe parcursul vizitei voastre au loc numeroase activități, inclusiv, desigur, meciurile de baschet care se vor desfășura mâine între echipele universităților voastre. În acest sens, având în vedere entuziasmul și interesul larg suscitat de aceste partide, putem observa potențialul sportului de a juca un rol semnificativ, atât în viața unei comunități academice, cât și în societatea în ansamblu.
De-a lungul secolelor, diferiți autori creștini – printre care și unii dintre predecesorii mei – au subliniat numeroasele efecte lăudabile care decurg din participarea la activități sportive. În această privință, în ultimii ani, mai ales prin vocea papilor, Biserica catolică „a propus o viziune asupra sportului centrată pe demnitatea persoanei umane, pe dezvoltarea sa integrală, pe educație și pe relațiile cu ceilalți, punând în evidență valoarea sa universală ca mijloc de promovare a unor valori precum fraternitatea, solidaritatea și pacea” (Scrisoarea Viața din belșug, 6 februarie 2026).
După cum mulți dintre noi am putut constata, sportul – servind drept mijloc concret de a aduce persoanele împreună – poate transmite valori precum cooperarea și împărtășirea reciprocă. Acest lucru este tot mai necesar într-o epocă marcată de distanțarea pe care o poate crea tehnologia (cf. Omilia pentru Solemnitatea Preasfintei Treimi, Jubileul Sportului, 15 iunie 2025). Într-adevăr, „sportul este un medicament atât pentru trup, cât și pentru spirit, atunci când este practicat așa cum se cuvine” (Discurs adresat membrilor Federației Italiene de Natație, 25 iunie 2026).
În timpul evenimentelor sportive, apare dorința firească de a susține – adesea cu multă pasiune – propria echipă. Este important să rețineți că, în orice competiție, membrii a două echipe – chiar și atunci când există o rivalitate sportivă – cu siguranță nu sunt dușmani (cf. Scrisoarea Viața din belșug). Sper, așadar, ca, în pofida caracterului competitiv al baschetului universitar, să existe ocazii ca jucătorii și suporterii ambelor echipe să se cunoască mai bine pe parcursul șederii voastre aici, la Roma.
Printr-o coincidență providențială, vizita voastră are loc în ajunul solemnității în care Biserica universală cinstește, „într-o singură sărbătoare, meritele tuturor sfinților” (Liturghierul Roman, Rugăciunea zilei pentru Solemnitatea Tuturor Sfinților). De sărbătoarea Tuturor Sfinților, ne amintim că Dumnezeu îi cheamă pe toți să fie sfinți. Într-adevăr, Sfântul Petru subliniază că, întrucât Domnul însuși este sfânt, și noi trebuie să fim sfinți în toată purtarea noastră (cf. 1Pt 1,15). Suntem chemați, prin urmare, să ne asigurăm că fiecare aspect al vieții noastre – inclusiv activitățile sportive – ne ajută să-l iubim pe Dumnezeu și pe aproapele nostru. Pentru mai mulți sfinți, printre care și Pier Giorgio Frassati – patronul sportivilor –, sportul a reprezentat o componentă importantă a vieții. Viața sa, la fel ca a multor alți bărbați și femei sfinți, ne amintește că nimeni nu se naște campion, după cum nimeni nu se naște sfânt. Dimpotrivă, sfințenia necesită un antrenament zilnic în iubire (cf. Omilia pentru Solemnitatea Preasfintei Treimi, Jubileul Sportului).
În acest sens, creștinii sunt chemați să alerge în cursa vieții cu scopul de a câștiga o cunună a gloriei care nu se veștejește (cf. 1Cor 9,24-25). Mă rog ca activitățile care alcătuiesc pelerinajul vostru – în special vizitele la mormintele apostolilor, care și-au dat viața pentru apărarea credinței – să vă amintească faptul că adevăratul nostru țel, dincolo de a ieși învingători într-o competiție anume, este acela de a dobândi premiul vieții veșnice.
Dragi prieteni, cu aceste gânduri vă mulțumesc încă o dată pentru prezența voastră și vă încredințez pe toți mijlocirii Preasfintei Fecioare Maria, a Sfântului Augustin, a Sfântului Toma de Villanova și a Fericitului Basil Moreau. Vouă, precum și membrilor comunităților voastre universitare, vă împart cu drag binecuvântarea mea apostolică. Vă mulțumesc.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
