În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi. Bună dimineața tuturor și bun venit!
Excelența Voastră,
soră Raffaella,
dragi frați și surori,
Vă salut cu căldură pe voi toți, cei adunați pentru a celebra centenarul fondării Asociației Catolice pentru Bunăstarea Orientului Apropiat (Catholic Near East Welfare Association) de către Papa Pius al XI-lea. Cu această ocazie semnificativă, îmi exprim profunda recunoștință pentru slujirea generoasă pe care asociația a oferit-o în ultimii o sută de ani Bisericilor Orientale și numeroaselor comunități pe care le sprijiniți în prezent, care se confruntă cu sărăcia, conflictele, strămutarea și alte forme de suferință. Într-un mod deosebit, îmi exprim aprecierea pentru sprijinul vostru continuu acordat Dicasterului pentru Bisericile Orientale. Fie ca zilele voastre la Roma să fie un timp de reînnoire și încurajare și să vă permită să vă aprofundați comuniunea cu Biserica universală.
Încă de la începuturile sale, organizația voastră a căutat să se pună în slujba oamenilor care aparțin Bisericilor din Orient. În calitate de principală agenție nord-americană a Sfântului Scaun pentru asistență pastorală și umanitară acordată acestor Biserici și ca membru fondator al Reuniunii Agențiilor de Ajutorare pentru Bisericile Orientale (ROACO), ea a devenit un instrument important de solidaritate între comunitățile creștine din America de Nord și cele din Orient. Prin activitățile voastre, apropierea Bisericii universale devine concretă pentru nenumărate persoane care, altfel, s-ar putea simți uitate sau abandonate.
De-a lungul anilor, angajamentul vostru a îmbrăcat numeroase forme, inclusiv sprijinirea episcopilor și a clerului, pregătirea bărbaților și a femeilor pentru roluri de conducere, consolidarea educației catolice, îngrijirea celor aflați în nevoie, intervenția în situații de urgență și însoțirea Bisericilor locale pe măsură ce acestea caută să slujească propriile comunități. În acest fel, asociația contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale imediate, ci și la zidirea vieții și a misiunii Bisericilor însele.
Această slujire este deosebit de necesară în vremea prezentă. În întreg Orientul Mijlociu și în alte regiuni, creștinii orientali continuă să înfrunte efectele războiului, persecuției, instabilității și sărăciei. Mulți au fost, prin urmare, obligați să plece din ținuturile în care au trăit strămoșii lor și în care Bisericile lor au vestit evanghelia încă din primele secole ale creștinismului. Atunci când o familie creștină este silită să-și părăsească patria, se pierde mult mai mult decât un loc de reședință: o comunitate este slăbită, o tradiție vie este pusă în pericol, iar prezența Bisericii este diminuată.
Din acest motiv, însoțirea creștinilor din Orient în țările lor natale este o lucrare esențială de speranță. Într-un moment în care atâția dintre ei sunt ispitiți de descurajare, prezența voastră este o reamintire a faptului că nu sunt singuri și că suferința și nesiguranța nu au ultimul cuvânt. Rămânând aproape de cei aflați în suferință și ajutând Bisericile locale să răspundă nevoilor lor, Asociația le permite multor familii să rămână înrădăcinate în comunitățile lor. Făcând acest lucru, ajutați la păstrarea patrimoniului spiritual, liturgic, cultural și uman al Bisericilor Orientale – o comoară care aparține nu doar acestor comunități locale, ci întregii Biserici Catolice, îmbogățind astfel întregul Trup al lui Cristos.
Prezența voastră la Roma în această lună noiembrie ne invită, de asemenea, să ne amintim cu recunoștință de cei care au plecat înaintea noastră. Într-un mod deosebit în aceste zile, Biserica își înalță rugăciunile pentru credincioșii răposați, încredințându-i milostivirii lui Dumnezeu și cerând ca ei să se împărtășească de plinătatea vieții veșnice. Pe măsură ce comemorați o sută de ani de slujire, se cuvine să-i amintim cu recunoștință pe toți cei care s-au dăruit cu generozitate acestei misiuni de-a lungul istoriei asociației. De asemenea, îi încredințăm Domnului pe cei care și-au pierdut viața în mijlocul războiului și al violenței, în special pe cei care au rămas fideli comunităților lor și moștenirii lor creștine în mijlocul unor mari suferințe.
Dragi prieteni, pe măsură ce vă continuați lucrarea vitală, vă încurajez să nu pierdeți niciodată din vedere speranța care dă sens slujirii voastre. Asistența pe care o oferiți nu este doar umanitară; ea este și o expresie a fraternității creștine și a comuniunii care unește mădularele Trupului lui Cristos dincolo de națiuni, culturi și continente. Pe măsură ce începeți următorul secol al istoriei voastre, fie ca Domnul să vă întărească angajamentul față de Bisericile Orientale și să vă facă în stare să continuați să fiți un semn tangibil al apropierii, solidarității și grijii pline de iubire a Bisericii universale față de fiii și fiicele sale din Orient.
Cu aceste gânduri, încredințez eforturile asociației mijlocirii materne a Preasfintei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu și Maica Bisericii, și vă împart cu drag binecuvântarea mea apostolică, pe care o extind cu bucurie asupra familiilor voastre și asupra tuturor celor care sprijină demersurile voastre vrednice de laudă. Vă mulțumesc.
Și să ne rugăm împreună așa cum ne-a învățat Isus:
Tatăl nostru...
Binecuvântarea.
LEO PP. XIV
Traducere de Ovidiu Bișog