În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Pacea să fie cu voi!
Excelențe,
Fraților și surorilor, bună ziua tuturor. Bine ați venit!
Au trecut zece ani de la tragica serie de cutremure care au lovit zona voastră. Aceste evenimente au provocat sute de victime, distrugeri pe scară largă și dureri profunde în comunități întregi, care încă poartă cicatricile și astăzi.
În fața acestei realități, aș dori mai întâi să ascult împreună cu voi Cuvântul lui Dumnezeu, începând cu un text care joacă un rol important în enciclica Magnifica humanitas (cf. nr. 8). Este vorba despre Cartea lui Nehemia, care relatează întoarcerea poporului la un Ierusalim încă în ruine după devastarea provocată de babilonieni. Nehemia ne învață o dublă abordare. În primul rând, una comunitară: orașul, de fapt, renaște nu prin munca unei singure persoane, ci prin responsabilitatea comună a întregului popor. Nehemia ne învață, de asemenea, că reconstrucția necesită o viziune. În astfel de cazuri dramatice, nu este suficient să nutrești intenții bune sau să te bazezi pe voluntarism întâmplător. Pentru a reconstrui, avem nevoie de ochi capabili să discearnă planul unei case și al unui oraș în ruine. Este nevoie de o privire profetică aptă să poată vedea dincolo de moloz ceva ce nimeni încă nu vede, o privire care să poată discerne, în răul prezent, binele care este posibil și necesar de realizat.
Vă încurajez, așadar, să vă reluați drumul cu această dublă perspectivă: pe de o parte, o abordare sinodală a construirii împreună; pe de altă parte, o viziune profetică, care, pornind de la necesitatea prezentă, privește înainte și înțelege binele comun care trebuie urmărit activ.
Așa au acționat sfinții. Pământul vostru a fost binecuvântat de prezența femeilor și a bărbaților lui Dumnezeu, care au știut să trăiască aceste două dimensiuni și să transforme istoric răul în bine. Mă gândesc, de exemplu, la Sfânta Rita de Cascia sau la Sfântul Nicolae de Tolentino, care, prin rugăciune și prin proclamarea evangheliei, au adus pace familiilor și comunităților devastate de ură și violență. Mișcat de aceeași previziune, Sfântul Benedict a putut deja să reformeze și să reconstruiască Biserica și societatea prin rugăciune și muncă, punând bazele a ceea ce avea să devină Europa de astăzi. În sfârșit, la opt sute de ani de la trecerea la Domnul, îl amintim pe Sfântul Francisc de Assisi. În fața răstignitului, a auzit glasul Domnului spunându-i: „Du-te și repară casa mea, care, după cum vezi, este în ruine” (A doua viață de Toma de Celano: FF 593). Apoi a început să restaureze fizic mai multe biserici mici din zonă, înțelegând ulterior că acea „casă” despre care vorbea Domnul era Biserica însăși, care trecea prin o profundă criză spirituală în acea perioadă.
Exemplul sfinților ne amintește că speranța, pentru a transcende simpla dorință, necesită în primul rând răspunsuri concrete și urgente. Din acest motiv, la zece ani de la cutremur, trebuie să dedicăm toate eforturile pentru a ne asigura că reconstrucția fizică se va realiza cât mai repede posibil, în siguranță și în mod transparent. În plus, speranța, pentru a fi durabilă, necesită perspectivă: trebuie să identifice puncte de referință care să ghideze drumul.
În acest sens, aș dori să ofer exemplul unei alte figuri biblice implicate în reconstrucția Ierusalimului: profetul Aggeu. Trăind cu puțin timp înaintea guvernatorului Nehemia, și el a chemat poporul la reconstrucție. Asemenea lui Nehemia, s-a adresat autorităților religioase și civile și locuitorilor orașului, pentru ca fiecare să se simtă responsabil pentru renașterea lor comună. Mesajul său, însă, este foarte specific: Aggeu invită poporul, preocupat de casele sale și de nevoile individuale, să nu uite acel centru care reprezenta inima Cetății Sfinte, și anume templul. Într-adevăr, nu putem reîncepe fără a reconstrui mai întâi ceea ce dă sens și fundament unei comunități. Altfel, totul rămâne dezbinat și se destramă. Prin urmare, este vorba de a reîncepe de la centru, de a reîncepe de la Dumnezeu, de la persoane, de la binele comun, de la relații. Atunci speranța noastră va fi întemeiată pe stâncă. Mulțumesc.
Preaiubiților, vă încurajez în această operă de reconstrucție cu cuvintele profetului Aggeu însuși: „Fii tare, popor întreg din țară – oracolul Domnului – și lucrați! Căci eu sunt cu voi!” (Ag 2,4).
Vă mulțumesc pentru vizita voastră și, invocând mijlocirea Preasfintei Maria și a sfinților voștri patroni, vă binecuvântez din inimă pe toți și comunitățile voastre.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
