Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Întâlnire cu credincioşii din Dieceza de Vanimo
(Platoul din faţa Catedralei "Sfânta Cruce", Vanimo, 8 septembrie 2024)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
|
| © Vatican Media |
Aşa cum am auzit, de la jumătatea secolului al XIX-lea misiunea aici nu s-a întrerupt niciodată: călugăriţe, călugări, cateheţi şi misionari laici nu au încetat să predice cuvântul lui Dumnezeu şi să ofere ajutor fraţilor, în îngrijirea pastorală, în instruire, în asistenţa sanitară şi în multe alte domenii, înfruntând multe dificultăţi, pentru a fi toţi instrument "de pace şi de iubire", aşa cum a spus sora Jaisha Joseph.
Astfel, bisericile, şcolile, spitalele şi centrele misionare mărturisesc în jurul nostru că Cristos a venit să aducă mântuire tuturor, pentru ca fiecare să înflorească în toată frumuseţea sa pentru binele comun (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 182).
Voi aici sunteţi "experţi" de frumuseţe, pentru că sunteţi înconjuraţi de frumuseţe! Trăiţi într-un ţinut magnific, bogat într-o mare varietate de plante şi de păsări, în care se rămâne cu gura căscată în faţa culorilor, a sunetelor şi a parfumurilor, şa spectacolului grandios al unei naturi care explodează de viaţă, evocând imaginea Edenului.
Dar această bogăţie Domnul v-o încredinţează ca un semn şi un instrument, ca să trăiţi şi voi aşa, uniţi în armonie cu el şi cu fraţii, respectând casa comună şi păzindu-vă reciproc (cf. Mesaj pentru celebrarea celei de-a V-a Zi Mondiale de Rugăciune pentru Îngrijirea Creaţiei, 1 septembrie 2019).
Privind în jurul nostru, vedem cât de dulce este scenariul naturii. Dar reintrând în noi înşine, ne dăm seama că există un spectacol şi mai frumos: acela a ceea ce creşte în noi atunci când ne iubim reciproc, aşa cum au mărturisit David şi Maria, vorbind despre drumul lor de soţi, în sacramentul căsătoriei. Şi misiunea noastră este tocmai aceasta: a răspândi pretutindeni, prin iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor, frumuseţea evangheliei lui Cristos (cf. Evangelii gaudium, 120)!
Am auzit cum unii dintre voi, pentru a face asta, înfruntă călătorii lungi, pentru a ajunge şi la comunităţile cele mai îndepărtate, uneori părăsind propria casă, aşa cum ne-a spus Steven. Fac un lucru foarte frumos şi este important să nu fie lăsaţi singuri, ci toată comunitatea să-i susţină, ca să poată desfăşura cu seninătate mandatul lor, în special când trebuie să concilieze exigenţele misiunii cu responsabilităţile familiei.
Însă există şi un alt mod în care îi putem ajuta, şi este ca fiecare dintre noi să promoveze vestirea misionară acolo unde trăieşte (cf. Conciliul Ecumenic Vatican II, Decretul Ad gentes, 23): acasă, la şcoală, în ambientele de muncă, pentru ca peste tot, în păduri, în sate şi în oraşe, frumuseţii panoramelor să-i corespundă frumuseţea unei comunităţi în care membri se iubesc, aşa cum ne-a învăţat Isus când ne-a spus: "Prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi dragoste unii faţă de alţii" (In 13,35; cf. Mt 22,35-40).
Astfel vom forma, tot mai mult, ca o mare orchestră - care îi place mult lui Maria Joseph, violonista noastră - capabilă, cu notele sale, să recompună rivalităţile, să învingă diviziunile - personale, familiale şi tribale -; să alunge din inima persoanelor frica, superstiţia şi magia; să pună capăt comportamentelor distructive ca violenţa, infidelitatea, exploatarea, folosirea alcoolului şi a drogurilor: rele care închid şi fac nefericiţi atâţia fraţi şi surori şi aici.
Să ne amintim asta: iubirea este mai puternică decât toate acestea şi frumuseţea poate să vindece lumea, pentru că îşi are rădăcinile în Dumnezeu (cf. Cateheză, 9 septembrie 2020). De aceea, s-o răspândim şi s-o apărăm, şi atunci când pentru a face asta ne poate consta vreo neînţelegere, vreo opoziţie. Ne-a mărturisit asta, cu cuvintele şi cu exemplul, Fericitul Petru To Rot - soţ, tată, catehet şi martir din această ţară -, care şi-a dăruit viaţa tocmai pentru a apăra unitatea familiei în faţa celor care voiau să ameninţe fundamentele sale.
Dragi prieteni, mulţi turişti, după ce au vizitat ţara voastră, se întorc acasă spunând că au văzut "paradisul". Se referă, în general, la atracţiile peisagistice şi ambientale de care s-au bucurat. Însă noi ştim că, aşa cum am spus, comoara cea mai mare nu este aceea. Există alta, mai frumoasă şi fascinantă, care se află în inimile voastre şi care se manifestă în caritatea cu care vă iubiţi.
Acesta este darul cel mai preţios pe care-l puteţi împărtăşi şi să-l faceţi cunoscut tuturor, făcând Papua Noua Guinee faimoasă nu numai prin varietatea de floră şi de faună, prin plajele sale încântătoare şi prin marea sa limpede, ci şi mai ales prin persoanele bune care se întâlnesc aici; şi spun asta în special vouă, copii, cu zâmbetele voastre contagioase şi cu bucuria voastră care izbucneşte, care stropeşte în fiecare direcţie. Sunteţi imaginea cea mai frumoasă pe care acela care pleacă de aici poate s-o poarte cu sine şi s-o păstreze în inimă.
De aceea vă încurajez să înfrumuseţaţi tot mai mult această ţară fericită cu prezenţa voastră de Biserică ce iubeşte. Vă binecuvântez şi mă rog pentru voi. Şi vă recomand: şi voi rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
