Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Vizită la copiii de la "Street Ministry" şi "Callan Services"
("Caritas Technical Secondary School", Port Moresby, 7 septembrie 2024)
|
| © Vatican Media |
Preaiubiţi surori şi fraţi, bună seara!
Salut pe Eminenţa Sa, căruia îi mulţumesc pentru cuvintele pe care mi le-a adresat, pe superioara comunităţii, pe directoare, pe toţi cei prezenţi, laici şi călugări, şi în special pe voi copii, care sunteţi minunaţi!
Sunt foarte bucuros să vă întâlnesc şi să împărtăşesc cu voi acest moment de sărbătoare. Mulţumesc şi colegilor voştri, care mi-au pus două întrebări angajante.
Unul dintre ei m-a întrebat: "De ce nu sunt ca alţii?". Cu adevărat îmi vine un singur răspuns la această întrebare şi este: "Pentru că nimeni dintre noi nu este ca alţii: pentru că toţi suntem unici în faţa lui Dumnezeu!". De aceea, nu numai că eu confirm că "există speranţă pentru toţi" - aşa cum a fost spus -, ci adaug şi că fiecare dintre noi, în lume, are un rol şi o misiune pe care nimeni altcineva nu o poate desfăşura şi că asta, deşi comportă trude, dăruieşte, în acelaşi timp, o mare de bucurie, în mod diferit pentru fiecare persoană. Pacea şi bucuria este pentru toţi.
Este adevărat, toţi avem limite, lucruri pe care ştim să le facem mai bine, şi altele pe care în schimb ne este greu sau nu putem să le facem niciodată, dar nu asta determină fericirea noastră: mai degrabă este iubirea pe care o punem în orice lucru pe care-l facem, îl dăruim şi îl primim. A dărui iubire, mereu, şi a primi cu braţele deschise iubirea pe care o primim de la persoanele care ne iubesc: acesta este lucrul cel mai frumos şi cel mai important din viaţa noastră, în orice condiţie şi pentru orice persoană... chiar şi pentru papa, ştiţi? Bucuria noastră nu depinde de altceva: bucuria noastră depinde de iubire!
Şi asta ne duce la cealaltă întrebare: "Cum putem face mai frumoasă şi fericită lumea noastră?". Desigur, cu aceeaşi "reţetă": învăţând zi de zi să-l iubim pe Dumnezeu şi pe ceilalţi cu toată inima! Şi încercând să învăţăm - şi la şcoală - tot ceea ce putem, pentru a face asta în cel mai bun mod, studiind şi angajându-ne la maximum în fiecare oportunitate care ne este oferită pentru a creşte, a deveni mai buni şi a cizela darurile noastre şi capacităţile noastre.
Aţi văzut vreodată cum se pregăteşte o pisică atunci când trebuie să facă un salt mare? Mai întâi se concentrează şi îndreaptă toate forţele sale şi muşchii săi în direcţia corectă. Eventual face asta într-un moment rapid, nici măcar nu observăm asta, dar o face. Şi tot aşa şi noi: a concentra toate forţele noastre asupra ţintei, care este iubirea faţă de Isus şi în el faţă de toţi fraţii şi surorile pe care-i întâlnim pe drumul nostru, şi apoi cu elan să umplem totul şi pe toţi cu afectul nostru! În acest sens, niciunul dintre noi nu este "povară" - cum aţi spus -, toţi suntem daruri foarte frumoase ale lui Dumnezeu, o comoară unii pentru alţii!
Mulţumesc, copii, multe mulţumiri pentru această întâlnire, şi mulţumesc vouă tuturor care lucraţi împreună, aici, cu iubire. Ţineţi aprinsă mereu această lumină, care este un semn de speranţă nu numai pentru voi, ci pentru toţi cei pe care-i întâlniţi, precum şi pentru lumea noastră, uneori atât de egoistă şi preocupată de lucruri care nu contează. Ţineţi aprinsă lumina iubirii! Şi, vă recomand, rugaţi-vă şi pentru mine!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
