Călătoria apostolică a Sfântului Părinte Francisc
în Indonezia, Papua Noua Guinee, Timorul de Est şi Singapore
(2-13 septembrie 2024)
Întâlnire cu asistaţii din realităţile caritative
(Sediul Conferinţei Episcopale Indoneziene, Jakarta, 5 septembrie 2024)
Preaiubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
|
| © Vatican Media |
Voi sunteţi mici stele luminoase pe cerul din acest arhipelag, membrele cele mai preţioase ale acestei Biserici, "comorile" sale, aşa cum încă din primele secole ale creştinismului învăţa diaconul martir Sfântul Laurenţiu. Şi în această privinţă vreau să subliniez că împărtăşesc pe deplin ceea ce a spus Mimi: Dumnezeu a creat fiinţele umane cu capacităţi unice pentru a îmbogăţi diversitatea lumii noastre - ai fost bravă, Mimi, mulţumesc! -; şi ea însăşi ne-a demonstrat asta vorbindu-ne în mod minunat în Isus, "farul nostru de speranţă". Mulţumesc pentru asta!
A înfrunta împreună dificultăţile, a face toţi ceea ce putem mai bine aducând fiecare propria contribuţie irepetabilă, ne îmbogăţeşte şi ne ajută să descoperim zi de zi cât de mult valorează faptul de a fi împreună, în lume, în Biserică, în familie, aşa cum ne-a amintit Andrew, pe care-l felicităm şi pentru participarea sa la Jocurile Paralimpice: bravo! Să-l aplaudăm pe Andrew! Şi să ne aplaudăm şi pe noi toţi, chemaţi să devenim împreună campioni ai iubirii în marile olimpiade ale vieţii. Aplauze pentru noi toţi!
Preaiubiţilor, toţi avem nevoie unii de alţii, şi acesta nu este un rău. De fapt, ne ajută să înţelegem tot mai bine că iubirea este cel mai important lucru din existenţa noastră (cf. 1Cor 13,13), să ne dăm seama cât de multe persoane bune sunt în jurul nostru. Apoi, ne aminteşte cât de mult ne iubeşte Domnul, pe toţi, dincolo de orice limită şi dificultate. Fiecare dintre noi este unic în ochii săi, în ochii Domnului, şi el nu uită niciodată de noi, niciodată. Să ne amintim asta, pentru a ţine vie speranţa noastră şi pentru a ne angaja la rândul nostru, fără a înceta niciodată, să facem din viaţa noastră un dar pentru ceilalţi (cf. In 15,12-13).
Mulţumesc! Mulţumesc pentru această întâlnire şi pentru ceea ce faceţi voi, toţi împreună. Vă binecuvântez şi mă rog pentru voi. Şi vă rog, şi voi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc. Astăzi aş vrea să-i fac urări acelei mame care n-a putut să vină, este la pat, dar astăzi împlineşte 87 de ani. Îi trimitem urările, de aici, toţi împreună.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
