CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CUBA, ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
ŞI VIZITA LA SEDIUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE
cu ocazia participării la a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor în Philadelphia
(19-28 septembrie 2015)
Angelus
Plaza de la Revolución, La Habana
Duminică, 20 septembrie 2015
Mulţumesc cardinalului Jaime Ortega y Alamino, arhiepiscop de Havana, pentru cuvintele sale fraterne, precum şi fraţilor mei episcopi, preoţi, călugări şi credincioşi laici. Îl salut şi pe domnul preşedinte şi toate autorităţile prezente.
Am ascultat în Evanghelie cum discipolilor le era frică să-l întrebe pe Isus când vorbea despre pătimirea sa şi despre moartea sa. Îi înspăimânta şi nu puteau înţelege ideea de a-l vedea pe Isus suferind pe cruce. Şi noi suntem tentaţi să fugim de crucile noastre şi de crucile altora, să ne îndepărtăm de cel care suferă. La sfârşitul Sfintei Liturghii, în care Isus ni s-a dăruit din nou cu trupul şi sângele său, ne îndreptăm acum privirea noastră spre Fecioară, Mama noastră. Şi îi cerem ca să ne înveţe să stăm aproape de crucea fratelui care suferă. Ca să învăţăm să-l vedem pe Isus în fiecare om epuizat pe drumul vieţii; în fiecare frate înfometat sau însetat, care este despuiat sau în închisoare sau bolnav. Împreună cu Mama, sub cruce, putem înţelege cine este cu adevărat "cel mai mare" şi ce înseamnă a fi uniţi cu Domnul şi a participa la gloria sa.
Să învăţăm de la Maria să avem inima trează şi atentă la necesităţile celorlalţi. Aşa cum ne-a învăţat la nunta din Cana, să fim grijulii în micile detalii ale vieţii şi să nu încetăm să ne rugăm unii pentru alţii, pentru ca nimănui să nu-i lipsească vinul iubirii noi, al bucuriei pe care Isus ni-l oferă.
În acest moment simt datoria să îndrept gândul meu spre iubita ţară Columbia, "conştient de importanţa crucială a momentului prezent, în care, cu efort reînnoit şi mişcaţi de speranţă, fiii săi încearcă să construiască o societate paşnică". Fie ca sângele vărsat de mii de nevinovaţi în timpul atâtor decenii de conflict armat, unit cu cel al lui Isus Cristos pe Cruce, să susţină toate eforturile care se fac, şi aici în această frumoasă insulă, pentru o reconciliere definitivă. Şi astfel noaptea lungă a durerii şi a violenţei, cu voinţa tuturor columbienilor, să se poată transforma într-o zi fără de apus de înţelegere, dreptate, fraternitate şi iubire, respectând instituţiile şi dreptul naţional şi internaţional, pentru ca pacea să fie durabilă. Vă rog, nu putem să ne permitem un alt eşec în acest drum de pace şi reconciliere. Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru tot ceea ce faceţi în această muncă de reconciliere.
Vă invit acum să ne unim în rugăciunea către Maria, pentru a pune toate preocupările şi aspiraţiile noastre lângă Inima lui Cristos. Şi în mod deosebit o rugăm pentru cei care au pierdut speranţa şi nu găsesc motive pentru a continua să lupte; pentru cei care îndură nedreptatea, abandonarea şi singurătatea; ne rugăm pentru cei bătrâni, pentru bolnavi, copii şi tineri, pentru toate familiile aflate în dificultate, pentru ca Maria să şteargă lacrimile lor, să-i mângâie cu iubirea sa de Mamă, să le redea speranţa şi bucuria. Mamă sfântă, îţi încredinţez pe aceşti fii ai tăi din Cuba: nu-i abandona niciodată!
După binecuvântarea finală:
Şi, vă rog, vă cer să nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
