CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CUBA, ÎN STATELE UNITE ALE AMERICII
ŞI VIZITA LA SEDIUL ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE
cu ocazia participării la a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor în Philadelphia
(19-28 septembrie 2015)
Ceremonia de bun venit
Aeroportul internaţional "José Martí", La Habana
Sâmbătă, 19 septembrie 2015
Domnule preşedinte,
Stimate autorităţi,
Fraţi întru episcopat,
Domnilor şi doamnelor,
Multe mulţumiri, domnule preşedinte, pentru primirea dumneavoastră şi cuvintele respectuoase de bun venit în numele guvernului şi al întregului popor cubanez. Salutul meu se îndreaptă şi spre autorităţi şi spre membrii corpului diplomatic care au avut bunăvoinţa să fie prezenţi în această împrejurare.
Mulţumesc pentru primirea lor fraternă cardinalului Jaime Ortega y Alamino, arhiepiscop de La Habana, monseniorului Dionisio Guillermo García Ibáñez, arhiepiscop de Santiago de Cuba şi preşedinte al Conferinţei Episcopale, celorlalţi episcopi şi întregului popor cubanez.
Mulţumesc tuturor celor care s-au străduit în pregătirea acestei vizite pastorale. Aş vrea să vă cer, domnule preşedinte, să transmiteţi sentimentele mele de consideraţie specială şi respect fratelui dumneavoastră Fidel. În afară de asta, aş vrea ca salutul meu să ajungă în mod deosebit la toate acele persoane pe care, din diferite motive, nu voi putea să le întâlnesc şi la toţi cubanezii răspândiţi în lume.
Aşa cum aţi amintit dumneavoastră, domnule preşedinte, anul acesta 2015 se celebrează a 80-a aniversare a stabilirii relaţiilor diplomatice neîntrerupte dintre Republica Cuba şi Sfântul Scaun. Providenţa îmi permite să ajung astăzi în această iubită naţiune, mergând pe urmele de neşters ale drumului deschis de memorabilele vizite apostolice pe care le-au făcut în această insulă cei doi predecesori ai mei, sfântul Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. Ştiu că amintirea lor trezeşte recunoştinţă şi afect în poporul şi în autorităţile din Cuba. Astăzi reînnoim aceste legături de cooperare şi prietenie pentru ca Biserica să continue să însoţească şi să încurajeze poporul cubanez în speranţele sale, în preocupările sale, cu libertate şi cu toate mijloacele necesare pentru a face să ajungă vestirea Împărăţiei până la periferiile existenţiale ale societăţii.
În afară de asta, această călătorie apostolică este în coincidenţă cu primul centenar al proclamării Fecioarei Carităţii del Cobre ca patroană a Cubei, din partea lui Benedict al XV-lea. Veteranii războiului de independenţă, mişcaţi de sentimente de credinţă şi de patriotism, au fost cei care au cerut ca Fecioara mambisa [cubaneză] să fie patroana Cubei ca naţiune liberă şi suverană. Din acel moment, ea a însoţit istoria poporului cubanez, susţinând speranţa care păzeşte demnitatea persoanelor în situaţiile mai dificile şi apărând promovarea a tot ceea ce conferă demnitate fiinţei umane. Devoţiunea crescândă faţă de Fecioara Carităţii del Cobre este o mărturie vizibilă a prezenţei Fecioarei în sufletul poporului cubanez. În aceste zile voi avea ocazia să merg la Sanctuarul del Cobre ca fiu şi ca pelerin, să o rog pe Mama noastră pentru toţi fiii săi cubanezi şi pentru această iubită naţiune, pentru ca să parcurgă cărări de dreptate, de pace, de libertate şi de reconciliere.
Din punct de vedere geografic, Cuba este un arhipelag care are deschidere spre toate direcţiile, cu o extraordinară valoare ca o "cheie" între nord şi sud, între est şi vest. Vocaţia sa naturală este aceea de a fi punct de întâlnire pentru ca toate popoarele să fie în prietenie, aşa cum a visat José Martí, "dincolo de strâmtorile istmurilor şi barierele mărilor" (Conferinţa Monetară a Republicilor din America, în: Obras escogidas II, La Habana, 1992, 505). Tot această dorinţă a fost a sfântului Ioan Paul al II-lea cu apelul său arzător: "Cuba să se deschidă cu toate posibilităţile sale magnifice faţă de lume şi lumea să se deschidă faţă de Cuba" (Discurs la sosire, 21 ianuarie 1998, 5).
De câteva luni, suntem martori ai unui eveniment care ne umple de speranţă: procesul de normalizare a relaţiilor dintre două popoare, după ani de îndepărtare. Este un proces, este un semn al prevalenţei culturii întâlnirii, a dialogului, a "sistemului valorizării universale... asupra sistemului, mort pentru totdeauna, de dinastie şi de grup", spunea José Martí (ibid.). Încurajez pe responsabilii politici să continue pe acest drum şi să dezvolte toate potenţialităţile sale, ca dovadă a înaltei slujiri pe care sunt chemaţi s-o presteze în favoarea păcii şi a bunăstării popoarelor lor şi a întregii Americi, şi ca exemplu de reconciliere pentru întreaga lume. Lumea are nevoie de reconciliere în această atmosferă de al treilea război mondial "pe bucăţi" pe care o trăim.
Încredinţez aceste zile mijlocirii Fecioarei Carităţii del Cobre, a fericiţilor Olallo Valdés şi José López Pieteira şi a venerabilului Félix Varela, mare propagator al iubirii dintre cubanezi şi dintre toate fiinţele umane, pentru ca să crească legăturile noastre de pace, solidaritate şi respect reciproc.
Din nou, multe mulţumiri, domnule preşedinte.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
